Īn momentul cānd īti scriu, ma gāndesc la tine si stiu ce sa scriu.
Altcumva ar fi daca ti-as scrie prostii, fara (carevasazica) nu m-as gāndi.
Si iarasi ajungem la un Paradox: A nu ma gāndi include ca nu ma gāndesc la ce ma gāndesc.
Nu-i normal, asa-i ?
Filosofii or īncerca sa-mi explice care-i treaba, dar īn momentul cānd explica, se gāndesc la ceva.