Intotdeauna ar fi trebuit sa nu punem catuse la cuvinte si mai ales la idei. Doar ca in tot ce a intreprins omul s-au gasit nenumarate motive pentru a distruge imaginatia. Biserica avea puterea de a interzice dar si mult temuta Inchizitie. Multe dintre carti erau arse daca ascundeau asa zise motive ce trebuiau ocultate.
Prima lista de carti a fost intemeiata de Papa Paul al IV-lea care a creat Catalogul Cartilor Interzise pentru a-i proteja pe catolici de ideile controversate.
De-a lungul epocilor, numeroase carti au fost distruse in mod sistematic, dupa ce au fost etichetate ca fiind "interzise".
In perioada Inchizitiei, simpul fapt de a vedea sau de a atinge o astfel de lucrare putea fi si era adesea pedepsit cu moartea. In trecut, existau chiar gravori considerati "interzisi", din simplul motiv ca acceptau sa realizeze gravuri pentru astfel de lucrari. Un astfel de exemplu sunt gravurile de tip "Danse Macabre". Cea mai cunoscuta astfel de gravura este, probabil, cea a lui Michael Wolgemut, din lucrarea "Liber Chronicarum" (1493). Aceste gravuri ii reprezinta pe Zeii Mortii dansand cu oameni din toate straturile sociale. Este sugerata astfel, intr-un mod subtil si elegant, ideea egalitatii mortii.
Dar sa revenim la carti... Mult timp s-a inoculat in mintea cititorului povestea carti blestemate...ca urmare a ingeniozitatii reprezentantilor Bisericii in eliminarea posesorilor unei anumite carti interzise. Paginile respectivei carti erau otravite, folosindu-se un praf special, obtinut din sporii unei ciuperci otravitoare. In primele zile dupa otravire, persoana care atingea paginile putea doar sa se simta rau. Dar, acest praf avea proprietatea de a deveni din ce in ce mai periculos, odata cu trecerea timpului.
Pe langa lucrarile cu subiect interzis, care au o mare valoare pentru colectionari, in prezent, exista si lucrari a caror existenta este negata total, desi acestea exista.
Intr-un mod subtil, cartile interzise si-au pastrat acest caracter "interzis" si in prezent. Cartile cu subiect interzis raman un subiect deschis.
Printre cele mai cunoscute astfel de carti intalnim...
Cartea lui Toth
Era un simbol al puterii faraonilor egipteni, care o primisera chiar de la Zei. Se spune ca aceasta lucrare contine secretele puterii absolute si poate oferi puteri considerabile detinatorilor ei. Papirusul "Turin" descrie un complot impotriva faraonului din acele vremuri, care s-a finalizat prin executarea vinovatilor si arderea cartii blestemate a lui Toth. Totusi, cum in acea vreme se realizau copii, cartea a reaparut in istorie. Unele documente sustin ca fiul lui Ramses al II-lea, Khanuas, avea in posesie cartea originala scrisa de Toth, cu care a obtinut putere asupra pamantului, apelor, corpurilor celeste, graiului animalelor si chiar a mortii. Se pare ca mortii puteau fi invitati, folosind aceasta carte, si efectele ei se puteau manifesta si la mare distanta. A existat chiar o perioada in care toti alchimistii si magicienii sustineau ca detin copii ale acestei carti. Este interesant de notat faptul ca majoritatea acestora au murit in accidente ciudate dupa ce au facut declaratii privitoare la carte.
Turris Babel
Lucrare a lui Athanasius Kircher aparuta in anul 1679. Motivul interzicerii acestei carti este o anumita gravura pe care aceasta o contine. Ea ilustreaza pamantul si luna, iar, intre ele, ca un punct de legatura, un mare turn. Acest turn similar unei scari spiralate isi are baza pe pamant si varful pe luna. Desigur, este vorba de ideea de teleportare, prin conceptul enuntat si de Einstein in opera sa, de pliere a doua puncte diferite din spatiu, permitand, astfel, teleportarea instantanee dintr-un loc in altul.
Cabala Speculum
Lucrarea "Cabala Speculum" include numeroase gravuri interzise. Prima luata in discutie se refera la crearea universului. In gravura poate fi observata, in partea de sus, nasterea universului cu Creatorul in mijloc si primii oameni, un barbat si o femeie, in stanga si in dreapta. Privind cu atentie, se poate observa ca acestia din urma sunt legati cu lanturi de intreaga creatie. Se contureaza aici metafora unei idei foarte periculoase in acea vreme. Privitorul se poate intreba de ce acesti oameni sunt inlantuiti de creatie, daca principiul suprem este acela al Creatorului si daca nu cumva ar fi posibil ca omul sa poata atinge statutul divin.Cea de a doua gravura arata, in partea superioara, interiorul unei case cu blazon, care ar putea reprezenta oricare casa si oricare blazon al oricarui mare aristocrat al vremii respective. Coborand privirea spre partea inferioara, se poate observa insa ca la subsolul acestei case exista un laborator alchimic, in care alchimistii trebaluiesc de zor pentru a afla secretul vietii vesnice. Din nou, privitorul poate ajunge sa se intrebe de ce artistocratii vremii, care se considerau buni crestini, finantau in secret cercetari alchimice cand, conform credintei, rasplata trebuie sa vina pentru cei drepti in lumea de apoi. Aceste gravuri si intrebarile pe care ele le ridicau nu au fost pe placul Vaticanului care, din nou, a recurs la interzicerea lucrarii.
Biblia olandeza
In anul 1711 apare o lucrare ce duce ideea nemuririi mult mai departe, discutand direct problema nemuritorilor. Este vorba de oameni care au existat dintotdeauna si care au fost martori la evolutia umanitatii din primul moment al existentei sale si pana in prezent. Acesti nemuritori descrisi de "Biblia olandeza" sunt un fel de observatori. Ei sunt neutri, nu se implica, dar sunt martorii tuturor evenimentelor istorice majore ale evolutiei umanitatii. Una din gravurile din carte prezinta in partea centrala un astfel de observator, care sta asezat cu condeiul in mana si noteaza pe un sul de pergament toate intamplarile la care a fost martor. Cartea a fost interzisa si numeroase exemplare au fost distruse. In ciuda acestor distrugeri, destule exemplare au supravietuit, putand fi regasite astazi in colectii particulare.
Si ultima pe care o sa o prezint mai in detaliu data viitoare este Codex Lugrubum