Lectura placuta!
Versiune completa:Nunta Lui Figaro
Ganduri, intamplari, amintiri din viata lui Figaro veti putea citi in cadrul acestui jurnal.
Lectura placuta!
Lectura placuta!
Hello! Nunta lui Figaro ar fi un jurnal cu bune si rele, vesele si mai putin vesele. Evident ca nu vor lipsi desenele
Incep prin a aduna cele cateva amintiri din studentie pe care le-am postat deja pe Intamplari Amuzante Si Adevarate!.
===============================================
Un prieten, inginer constructor, mi-a povestit urmatoarea intamplare. Avea de sapat un sant dreptunghiular, in care urma sa intre postamentul unui panou publicitar. Echipa muncea romaneste, adica mai cu avant la inceput si fara de avant pe la mijloc. Groapa se ingusta pe masura ce era sapata mai adanc. Tipul a avut o idee: le-a dat muncitorilor cate o vergea cu dimensiunea initiala si le-a spus sa verifice latimea cu ea.
La un moment dat prinde pe unul ca incerca sa scurteze vergeaua cu briceagul. "Ce faci acolo, cocosh?" "Scurtez batul ista, ca nu intra in groapa!"
===========================
Alta intamplare. Nu mai tin bine minte functiile, dar nu conteaza. La un moment dat avea nevoie de acordul unui sef de santier pentru o lucrare. Tipul ii prezinta sefului toata documentatia. Seful isi impinge basca pe ceafa si da drumul la cuvant:
- Dom'le, ar fi bine, da'... nu e! Trebe facut cum scrie la carte.
- Pai am facut calculele respective. Astea sunt.
- Le vad, le vad. Da'... trebuia sa faci si mata... asa... niste socoteli, acolo...
La care tipul, cu prezenta de spirit, ii raspunde:
- Pai calculele astea... sunt tot un fel de socoteli.
Ma intreb daca seful a priceput. A semnat in final.
Incep prin a aduna cele cateva amintiri din studentie pe care le-am postat deja pe Intamplari Amuzante Si Adevarate!.
===============================================
Un prieten, inginer constructor, mi-a povestit urmatoarea intamplare. Avea de sapat un sant dreptunghiular, in care urma sa intre postamentul unui panou publicitar. Echipa muncea romaneste, adica mai cu avant la inceput si fara de avant pe la mijloc. Groapa se ingusta pe masura ce era sapata mai adanc. Tipul a avut o idee: le-a dat muncitorilor cate o vergea cu dimensiunea initiala si le-a spus sa verifice latimea cu ea.
La un moment dat prinde pe unul ca incerca sa scurteze vergeaua cu briceagul. "Ce faci acolo, cocosh?" "Scurtez batul ista, ca nu intra in groapa!"
===========================
Alta intamplare. Nu mai tin bine minte functiile, dar nu conteaza. La un moment dat avea nevoie de acordul unui sef de santier pentru o lucrare. Tipul ii prezinta sefului toata documentatia. Seful isi impinge basca pe ceafa si da drumul la cuvant:
- Dom'le, ar fi bine, da'... nu e! Trebe facut cum scrie la carte.
- Pai am facut calculele respective. Astea sunt.
- Le vad, le vad. Da'... trebuia sa faci si mata... asa... niste socoteli, acolo...
La care tipul, cu prezenta de spirit, ii raspunde:
- Pai calculele astea... sunt tot un fel de socoteli.
Ma intreb daca seful a priceput. A semnat in final.
Intamplari mai... ciudate
Dupa cum (nu) stiti, am urmat Institulul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din Bucuresti. Viata era boema si personaje memorabile cu duiumul, fie din randul profilor, fie din cel al studentilor ori al personalului facultatii.
O disciplina interesanta era desenul dupa model viu, insemnand ca o tanti sau un nene pozau in costumul lui Adam. Intamplarile de mai jos il au ca erou pe nea Taciuc, un model "de baza" al institutului. Tipul a murit cu ceva timp in urma; era un alcoolic impatimit. Avea o figura ciudata, de nordic, blond cu ochii albastrii. Spre batranete isi lasase o barba alba si lunga, ca de patriarh, iar bautura ii luase mintile cu totul.
======================================
Pe vremea lui Ceasca modele Institului erau nevoite sa prezinte un aviz din partea psihologului, care sa ateste ca nu o vor lua razna daca pozeaza ore in sir. Asa ca Taciuc si-a luat picioarele la spinare si a pornit spre cabinet. Pe drum se intalneste cu un profesor, sculptorul Napoleon Tiron. Nume cam ciudat, dar nu singurul nume ciudat de pe pamant.
- Un' te duci, mai Taciuc?
- La doctor, sa ma caute la cap.
- Asculta la mine, sa-i zici doctorului ca esti sanatos tun. Sa-i zici ca eu ti-am spus.
Taciuc urmeaza examenul psihologic si doctorul il felicita in timp ce ii face fisa:
- Bravo! Esti sanatos tun.
- Stiu, ii zice Taciuc, mi-a spus si Napoleon.
La care doctorul da un telefon la Institut si se lamureste toata povestea.
=================================
La anatomie (anatomie artistica) se mai facea si disectie. Institutul nu dispunea de material, asa ca ceream ajutorul Facultatii de Medicina. Profu' de anato l-a rugat pe Taciuc sa dea fuga la medicina si sa aduca niste... antebrate (puah!). Taciuc porneste la drum cu mainile goale si capul intre urechi. Sesizand ca nu oare nici macar o plasa isi cumpara o Scanteia. Inveleste antebratele in Scanteia cum poate mai bine si se urca in tramvai.
Aici urmeaza o reactie in lant: tramvaiul pune frana, pachetul scapa si manutele se rostogolesc frumos pe podea. Ghiciti ce reactie au avut calatorii?
==============================
O ultima isprava a eroului. Cica se isca in Institut o zarva grozava. Toti studentii la ferestre. In strada, circulatia oprita. Pietoni socati, femei in pragul lesinului. Taciuc luase o pauza si iesise sa-si cumpere tigari. Insa iesise exact cum poza, adica nud. Ba nu, avea palaria pe cap.
Dupa cum (nu) stiti, am urmat Institulul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din Bucuresti. Viata era boema si personaje memorabile cu duiumul, fie din randul profilor, fie din cel al studentilor ori al personalului facultatii.
O disciplina interesanta era desenul dupa model viu, insemnand ca o tanti sau un nene pozau in costumul lui Adam. Intamplarile de mai jos il au ca erou pe nea Taciuc, un model "de baza" al institutului. Tipul a murit cu ceva timp in urma; era un alcoolic impatimit. Avea o figura ciudata, de nordic, blond cu ochii albastrii. Spre batranete isi lasase o barba alba si lunga, ca de patriarh, iar bautura ii luase mintile cu totul.
======================================
Pe vremea lui Ceasca modele Institului erau nevoite sa prezinte un aviz din partea psihologului, care sa ateste ca nu o vor lua razna daca pozeaza ore in sir. Asa ca Taciuc si-a luat picioarele la spinare si a pornit spre cabinet. Pe drum se intalneste cu un profesor, sculptorul Napoleon Tiron. Nume cam ciudat, dar nu singurul nume ciudat de pe pamant.
- Un' te duci, mai Taciuc?
- La doctor, sa ma caute la cap.
- Asculta la mine, sa-i zici doctorului ca esti sanatos tun. Sa-i zici ca eu ti-am spus.
Taciuc urmeaza examenul psihologic si doctorul il felicita in timp ce ii face fisa:
- Bravo! Esti sanatos tun.
- Stiu, ii zice Taciuc, mi-a spus si Napoleon.
La care doctorul da un telefon la Institut si se lamureste toata povestea.
=================================
La anatomie (anatomie artistica) se mai facea si disectie. Institutul nu dispunea de material, asa ca ceream ajutorul Facultatii de Medicina. Profu' de anato l-a rugat pe Taciuc sa dea fuga la medicina si sa aduca niste... antebrate (puah!). Taciuc porneste la drum cu mainile goale si capul intre urechi. Sesizand ca nu oare nici macar o plasa isi cumpara o Scanteia. Inveleste antebratele in Scanteia cum poate mai bine si se urca in tramvai.
Aici urmeaza o reactie in lant: tramvaiul pune frana, pachetul scapa si manutele se rostogolesc frumos pe podea. Ghiciti ce reactie au avut calatorii?
==============================
O ultima isprava a eroului. Cica se isca in Institut o zarva grozava. Toti studentii la ferestre. In strada, circulatia oprita. Pietoni socati, femei in pragul lesinului. Taciuc luase o pauza si iesise sa-si cumpere tigari. Insa iesise exact cum poza, adica nud. Ba nu, avea palaria pe cap.
Tot din facultate, si tot din lumea modelelor.
Modelele institului erau mai mult interesante decat frumoase. Barbatiii aveau intotdeauna probleme cu "statul in poza", in timp ce femeile - prin natura lor, vorba unui prof - pozau fara stres.
La vremea aceea aveam un prof de desen maruntel, cu parul alb si cu o figura de miel nevinovat. Cam toti studentii il luau la misto. Atelierul era mai mult gol la orele lui. La un moment dat Institutul a angajat pentru cateva zile un model nou, tanar si proaspat, o tipa care facea yoga, arte martiale, ba chiar pozase pentru o revista de moda. Sedinta a inceput in mod obisnuit, adica insumand cam trei studenti in clasa. Pana cand unul a dat alarma prin alte ateliere: "Bai, veniti la X, sa vedeti ce model misto a adus!" In cateva minute atelierul s-a umplut pana la refuz. Proful era in culmea fericirii, fara sa priceapa ce se intampla de fapt. Mergea de la un sevalet la altul de parca ar fi pasit pe norisori, cu o acolada larga pe fata, impartind sfaturi in dreapta si-n stanga.
===========================================
Fetele si arta
Meseria de artist e - la propriu doar - o meserie murdara. Pentru baieti manjeala cu culori, uleiuri si tot felul de diluanti nu era o problema, dar pentru fete nu era prea placut. Totusi, bunele si dragutele noastre colege, reuseau ca prin minune sa-si pastreze aspectul elegant. E drept ca foloseau de multe ori halate sau manusi, in timp ce baietii zaceau de multe direct pe podea, fumand lenes, cantand din chitara si discutand cata in luna si in stele.
O intamplare haioasa, chiar de la examenul de admitere. Proba de pictura. Culori: tempera, diluate cu apa. O viitoare colega adaugase trusei de examen si un uscator de par, un fel de mosntru care scotea un zgomot infernal. Punea de doua ori pensula pe hartie, apoi inhata uscatorul: vuuuuummm!!!!! Cred ca e de prisos sa precizez ce ganduri ne roiau la toti prin cap. Cand s-a dat pauza nimeni nu s-a miscat pana cand tipa a parasit sala. Ne-am repezit cu totii la uscator si i-am retezat firul. Tipa nu a gustat gestul, dar nici n-a facut scandal. S-a uitat urat in jur si a iesit din examen. Eram in culmea fericirii. Scapasem de uscator si, poate, de un concurent. Insa dupa cateva minute dom'soara a revenit. Tinea in mana un pachet.
Isi cumparase un uscator nou.
================================================
Pentru pictura in ulei se foloseste ca liant uleiul de in fiert. Uleiul se usuca in doua-trei zile, acoperind pictura cu o patina specifica. Imi amintesc cum ne-am batut joc de un nefericit bun la suflet, baiat de la tara, talentat si muncitor. I-am inlocuit uleiul de in cu ulei de masina. Ulei Shell. Mergea brici, era mai bun ca uleiul de in. Tipul era in culmea fericirii. "De unde e uleiul asta?" "De la mine, i-am raspuns. E ulei Rembrandt, mi l-a adus cineva din Franta". Pe urma si-a pus picturica la uscat. A trecut o saptamana. Doua. Dadea cu degetul; vopseaua era proaspata. A trecut o luna si ceva. Pana la urma a aruncat-o.
===============================================
Atelierul de gravura. Gravura presupune - pentru cei care nu stiu - fabricarea unui negativ in metal. Folosind o presa de gravura desenul de pe placa de metal se imprima pe hartie in numarul de exemplare dorite. In limbaj de atelier, operatia se numeste "tragere" (a trage o gravura).
Conversatie cu o colega:
EA: Un' te duci?
Eu: Jos, la gravura, sa trag o lucrare.
EA (intinzandu-mi o lucrare de-a ei) Mi-o tragi si mie?
EU: Pai.. asa? Mai intai sa mergem si noi la o inghetata... la un film...
===============================================
O alta intamplare, de data asta avandu-l ca protagonist pe Picasso. Face Picasso o gravura cu un toreador. Numai ca procedeul gravurii inverseaza imaginea de pe placa "in oglinda". Asa ca toreadorul iese cu lancea in mana stanga. Gravura se numeste STANGACIUL.
Modelele institului erau mai mult interesante decat frumoase. Barbatiii aveau intotdeauna probleme cu "statul in poza", in timp ce femeile - prin natura lor, vorba unui prof - pozau fara stres.
La vremea aceea aveam un prof de desen maruntel, cu parul alb si cu o figura de miel nevinovat. Cam toti studentii il luau la misto. Atelierul era mai mult gol la orele lui. La un moment dat Institutul a angajat pentru cateva zile un model nou, tanar si proaspat, o tipa care facea yoga, arte martiale, ba chiar pozase pentru o revista de moda. Sedinta a inceput in mod obisnuit, adica insumand cam trei studenti in clasa. Pana cand unul a dat alarma prin alte ateliere: "Bai, veniti la X, sa vedeti ce model misto a adus!" In cateva minute atelierul s-a umplut pana la refuz. Proful era in culmea fericirii, fara sa priceapa ce se intampla de fapt. Mergea de la un sevalet la altul de parca ar fi pasit pe norisori, cu o acolada larga pe fata, impartind sfaturi in dreapta si-n stanga.
===========================================
Fetele si arta
Meseria de artist e - la propriu doar - o meserie murdara. Pentru baieti manjeala cu culori, uleiuri si tot felul de diluanti nu era o problema, dar pentru fete nu era prea placut. Totusi, bunele si dragutele noastre colege, reuseau ca prin minune sa-si pastreze aspectul elegant. E drept ca foloseau de multe ori halate sau manusi, in timp ce baietii zaceau de multe direct pe podea, fumand lenes, cantand din chitara si discutand cata in luna si in stele.
O intamplare haioasa, chiar de la examenul de admitere. Proba de pictura. Culori: tempera, diluate cu apa. O viitoare colega adaugase trusei de examen si un uscator de par, un fel de mosntru care scotea un zgomot infernal. Punea de doua ori pensula pe hartie, apoi inhata uscatorul: vuuuuummm!!!!! Cred ca e de prisos sa precizez ce ganduri ne roiau la toti prin cap. Cand s-a dat pauza nimeni nu s-a miscat pana cand tipa a parasit sala. Ne-am repezit cu totii la uscator si i-am retezat firul. Tipa nu a gustat gestul, dar nici n-a facut scandal. S-a uitat urat in jur si a iesit din examen. Eram in culmea fericirii. Scapasem de uscator si, poate, de un concurent. Insa dupa cateva minute dom'soara a revenit. Tinea in mana un pachet.
Isi cumparase un uscator nou.
================================================
Pentru pictura in ulei se foloseste ca liant uleiul de in fiert. Uleiul se usuca in doua-trei zile, acoperind pictura cu o patina specifica. Imi amintesc cum ne-am batut joc de un nefericit bun la suflet, baiat de la tara, talentat si muncitor. I-am inlocuit uleiul de in cu ulei de masina. Ulei Shell. Mergea brici, era mai bun ca uleiul de in. Tipul era in culmea fericirii. "De unde e uleiul asta?" "De la mine, i-am raspuns. E ulei Rembrandt, mi l-a adus cineva din Franta". Pe urma si-a pus picturica la uscat. A trecut o saptamana. Doua. Dadea cu degetul; vopseaua era proaspata. A trecut o luna si ceva. Pana la urma a aruncat-o.
===============================================
Atelierul de gravura. Gravura presupune - pentru cei care nu stiu - fabricarea unui negativ in metal. Folosind o presa de gravura desenul de pe placa de metal se imprima pe hartie in numarul de exemplare dorite. In limbaj de atelier, operatia se numeste "tragere" (a trage o gravura).
Conversatie cu o colega:
EA: Un' te duci?
Eu: Jos, la gravura, sa trag o lucrare.
EA (intinzandu-mi o lucrare de-a ei) Mi-o tragi si mie?
EU: Pai.. asa? Mai intai sa mergem si noi la o inghetata... la un film...
===============================================
O alta intamplare, de data asta avandu-l ca protagonist pe Picasso. Face Picasso o gravura cu un toreador. Numai ca procedeul gravurii inverseaza imaginea de pe placa "in oglinda". Asa ca toreadorul iese cu lancea in mana stanga. Gravura se numeste STANGACIUL.
Din moment ce ma apropii de senectute e normal sa regresez, asa ca urmatoarea intamplare e culeasa din liceu. Liceu care tot de arta a fost, ca cele de matematica nu-mi faceau cu ochiul.
Liceul era patronat spiritual de marele nostru pictor Nicolae Tonitza. Pe atunci capatasem o pasine stranie: colectionarea abonamentelor ITB. Le impartisem in patru categorii, dupa cum urmeaza.
1. in prima categoria se clasau cele pe care statea scris Liceul Nicolae Tonitza.
2. in a doua categorie se clasau cele cu Liceul Nicolae Tonizta.
3. a treia categorie, cele cu Liceul Nicolae Toniza
4. aici le clasam pe cele cu Liceul Nicolae Tonita (cu diacritice).
In plus am un singur abonament pe care scrie, simplu si curat, Liceul Nicolae T.
Liceul era patronat spiritual de marele nostru pictor Nicolae Tonitza. Pe atunci capatasem o pasine stranie: colectionarea abonamentelor ITB. Le impartisem in patru categorii, dupa cum urmeaza.
1. in prima categoria se clasau cele pe care statea scris Liceul Nicolae Tonitza.
2. in a doua categorie se clasau cele cu Liceul Nicolae Tonizta.
3. a treia categorie, cele cu Liceul Nicolae Toniza
4. aici le clasam pe cele cu Liceul Nicolae Tonita (cu diacritice).
In plus am un singur abonament pe care scrie, simplu si curat, Liceul Nicolae T.
rid cu gura pin' la urechi !!! 
Figaro, n-ai mai postat de mult intamplari haioase...
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.