Un nou jurnal își deschide porțile în fața unor drumuri bătătorite de Hollie_Smokes.

Api dacă-i gi la noi gin ocol mai mere, da' dacă-i gi pân Oltenia nu mă pricep! Că pî la iei să zâce "bătătură", la noi să zâce "ocol"...

Năroc bun şi casă mare, primitoare!

Da' chiar nimic să nu se întâmple în bătătură?

Cred ca mai multe se întâmpla de la noi în bautura

Hai, da-i gaz !!

Oamenii gospodari inca nu au timp prea mult sa stea la povesti si snoave.. Avem de taiat porc, avem de taiat vitel, de oregatit casa pentru Craciun.. si abia dup-aia stam la givan (Erwin stie! )
Dar n-aveti grija, dragii mosului, ca a venii ea si vremea 'ceea!

Stiu si io, la divan. Na pai, Sarbatori Fericite !

Hai ca am revenit cu ceva mai multa vreme de stat la taclale...
Dar mai intai de toate sa va povestesc ce mai e nou in lumea mea, ca de cand nu ne-am vazut, muuuulta vreme a trecut!

...

Pai intai si-ntai, nu mai sunt fata care se stresa din cauza serviciului. Acum 3 ani o dadeam in simptomatologii psihosomatice din caza stresului de la munca, acum nici ca as putea fi mai relaxata. Si asta din doua motive... Primul: mi s-a schimbat mediul de munca, lucrez intr-un loc cu mai putini oameni si conflicte ceva mai mici. Al doilea: am ajuns acum vreo doi ani la concluzia ca nici un job de pe lume nu merita sa-ti distrugi sanatatea. Si chiar si intr-o tara ca Romania, unde a avea un job stabil si respectabil (oarecum) e ceva de care ar trebui sa tii cu dinti, costul stresului exagerat e unul prea mare, din punctul meu de vedere. Am descoperit ca ai de castigat mai mult cu o atitudine relaxata si o oarecare durere in fund decat invartindu-te ca un titirez si incercand sa multumesti pe toata lumea.

Am ajuns la un echilibru in familie. Desi inca avem neajunsuri mari (financiare) traim in armonie, fara conflicte de niciun fel. Ma rog, 99% din timp, ca suntem oameni Si asta datorita unor evenimente binevenite, mai putin binevenite, capacitatii de schimbare a tuturor si multa munca.

Mi-am schimbat stilul de viata aproape total. La fel si prioritatile si felul in care vad viitorul. Daca pana acum un an sau doi preocuparile mele se invarteau in jurul distractiilor, iesitului prin baruri sau cluburi, mersuli in excursii, filme si internet toata ziua, acum ele se rezuma la un film, din cand in cand (o data pe luna, sau ceva de genul) si internet cand mai apuc (maxim o ora pe zi). Si nu pentru ca mi-as fi impus ceva... au venit de la sine. E extraordinar cand realizezi cat timp ai la dispozitie cand elimini activitatile de genul asta. Nu zic ca filmele, serialele, cartile (la romane ma refer), internetul sau orele pierdute prin baruri sunt ceva rau. Cu totii avem nevoie sa ne deconectam de realitate din cand in cand. Totusi, atunci cand ele ocupa cea mai mare parte a timpului liber (cand nu dormi, nu esti la servici sau nu faci alte lucruri obligatorii) inseamna ca realitatea in care traiesti lasa cam mult de dorit. Si concluzia asta e trasa dupa multa autoobservatie si observarea celor din jurul meu. Cam la fel si cu excursiile si calatoriile din concediu: fugi de o viata nemultumitoare pentru a te intoarce, peste o saptamana sau doua, la aceeasi viata, devenita si mai nemultumitoare prin comparatie. Nu zic ca nu imi mai face placere sa calatoresc sau nu o mai fac, dar cred ca trebuie luat in considerare si aspectul asta. Pentru ca, in ziua de azi, cam toate economiile pe care o familie/un cuplu sau un individ le face pe parcursul anului in asta sunt investite... excursii prin locuri cat mai sclipicoase si indepartate.

Ah, inca ceva: ideea de cariera nu prea mai inseamna nimic pentru mine. O consider ceva fals, indus in mintile noastre pentru a aduce castiguri altora. O pasiunea iti aduce satisfactii imense; sa faci ceva ce iti place si sa-l faci bine, la fel. Insa, din punctul meu de vedere, cariera e ceva diferit fata de pasiune. Si nu ar trebui niciodata sa faci din pasiune cariera. Pentru ca o data ce intervine castigul financiar, intervine stresul. Iar pasiunea e ceva ce ar trebui sa ramana pentru a te deconecta de stres. In timp, ajungi sa faci compromisuri pentru a castiga bani si pasiunea ajunge sa fie ceva obositor si mai putin placut. Probabil ca exista oameni in cazul carora nu se aplica treaba asta, dar majoritatea celor care m-ar contrazice de fapt nu vor sa accepte ca jobul nu iti va aduce niciodata satisfactii si implinire autentica. E legea naturii.

O alta concluzie (de fapt, constientizare) care mi-a schimbat intr-un fel sau altul viata: Sananatea e cel mai important lucru. Si de cele mai multe ori, o punem pe ultimul loc. Treaba asta nu tine numai de noi, de cele mai multe ori e cauzata de nemultumiri, lipsa banilor, frustrari, nefericire. Bei ca sa uiti, te indopi cu dulciuri pentru ca ai avut o zi proasta, nu mergi la doctor pentru ca nu ai bani. Chiar nu judec pe nimeni in cazul asta. E unul din lucrurile la care ai cel mai putin acces si un stil de viata sanatos e aproape imposibil de avut. Totusi, in mare parte e vorba de autodisciplina. Am auzit de nenumarate ori spunandu-mi-se: "Nu poti dom'le sa mananci sanatos! Asta e... NU poti sa renunti CHIAR la TOT!!!". Si asta de la niste oameni care: a) aveau cunostinte vaste despre nutritie si erau foarte cititi si informati in domeniu; b) aveau probleme de sanatate si considerau ca fac tot ce se poate pentru a le inlatura; c) fumau la greu, se indopau cu dulciuri si alte cele Ce m-a marcat pe mine, legat de subiectul asta, e ca, prin natura muncii mele, vad zilnic parinti care isi trimit copiii la scoala cu un mic dejun compus din: chips-uri, snacks-uri, cola, fanta, cornuri cu ciocolata, napolitane, etc. Pentru mine e revoltator. La informatiile pe care le avem, eu - daca as fi parinte - nu as putea sa-mi iert vreodata daca copilul mi s-ar imbolnavi grav pe la 10-20 de ani. Dupa cum ziceam, e imposibil sa traiesti sanatos in ziua de azi. Dar putem incerca.

Deci, dupa cum puteti vedea, nu mai sunt fun deloc Ba, da' sa stiti ca nu e chiar asa. Adica, da, nu mai imi beau mintile in cluburi si sa pierd toate noptile de weekend, dar noh... sper ca asta e un lucru bun Nu stiu ce sa mai scriu acum... dar revin. Voi ce mai faceti?

Aidominie! Ce-ai făcut mai înțăleaptă ca nana Marea!
Bine ai revenit!

O, daaaaa!! Pe naiba!

Bine v-am regasit! (io n-am plecat niciodata, v-am urmarit din umbra mereu )
Unde mai scrisesi povestile, bage?

eu fac din ce in ce mai bine dupa ce am dat cu capu' de pragu de jos
ma bucur pt tine rau de tot. mai desenezi? am o carte serial pe care vreau sa o scriu/desenez impreuna cu tine. eu scrisu, tu desenatu'. si dupa aia il facem serial la tv si app

Ma bucur Feli!!! Pa cuvantul meu! Si eu am avut niste momente foarte nasoale anul trecut, dar au si astea rolul lor.. de a ne maturiza. Eu asa vreau sa gandesc!

Mai desenez din cand in cand. Nu prea am timp, ca m-am luat cu o gramada de chestii (va povestesc in posturile viitoare)... Dar chiar zilele astea mi se facu pofta de desenat, ca am niste zile mai libere. Ar fi FOARTE tare ideea cu cartea!

tre' să recunosc că n-am mai scriat... numa la zi-ne...

Eu cred că sunt unul din acei oameni care ridică o mânuţă şi protestează vehement pentru că ai disociat atât de tranşant munca de pasiune... dar nu ştiu cât timp mă mai ţine protestul. Se împlinesc 5 ani de când muncesc cu o pasiune nebună şi e adevărat că am întâmpinat dezamăgiri copleşitoare dar şi satisfacţii imense, care par a compensa frustrările cel puţin o vreme până se estompează euforia.
Dar am ajuns şi eu la pragul înţelepciunii pe care am pretenţia că mă chinui să-l depăşesc şi conchid că e inadmisibil să muncesc de dimineaţa până seara pentru că aşa ajungi să ratezi aspecte esenţiale ale vieţii. Şi totuşi, mi se pare extrem să elimini total pasiunea din muncă. Avem în faţă aproape 40 de ani de muncă până la pensie. Dacă deja ne dezicem de plăcerea de a munci rămânem doar cu scârba şi oboseala.
De ce am zis că am pretenţia că mă chinui să trec pragul înţelepciunii? Încerc să găsesc un just echilibru între programul de lucru, primea treime din zi, şi rest, unde la grămadă trebuie să timp pentru sănătate, familie, alimentaţie sănătoasă, sport, lectură, o minimă viaţă socială şi somn suficient de odihnitor.
Ce încerc să fac e să-ţi reconceptualizez poziţia pentru că îmi pare că încerci să faci acelaşi lucru: ponderarea timpului, dar munca face parte din împlinirea de care vorbeai mai sus.
Un profesor de-al meu pe care am ajuns să-l stimez abia după terminarea facultăţii ne-a propus la un moment dat o definiţie a fericirii: un om e fericit când dimineaţa porneşte cu plăcere la muncă, şi ulterior se întoarce cu plăcere acasă.

Acum spune-ne, ce faci în timpul liber proaspăt obţinut?

Ah, colega... in primul rand vreau sa-ti urez bun venit in batatura Stiu ca te-am dezamagit crunt: m-am lasat de fumat si nici cu cafelele si alcooalele nu o mai dau prea des Sper sa gasesti in inima ta loc de iertare

Legat de munca... cred ca nu m-am exprimat eu prea clar Ma refeream la genul ala de pasiuni mai "artistice" gen: pictura, lectura, scris, etc. etc. Pasiunile alea care te deconecteaza de tot si toate si care, facandu-le, simti ca 10 ore trec ca un minut. Evident ca e absolut groaznic sa mergi la lucru fara placere. Cam asa am incercat sa procedez si eu... daca inainte eram atat de stresata incat nu-mi facea cine stie ce placere lucrul, acum mi-am schimbat atitudinea intr-una relaxata, usor miserupista (fata de sistemul disfunctional si cerintele aberante) si fac asa cum am eu chef. Nu ma mai agit sa schimb sistemul, ci fac ce pot.. cat pot.. si incalc regulile atat cat se poate. Ca sa fie bine! Merg cu mult mai multa placere la servici. Ah, si de cand nu imi mai bat capul, m-au titularizat astia in sistem fara ca eu sa fac nimic (asta dascalita poate aprecia )
E de admirat pasiunea cu care lucrezi! Singura chestie pe care ti-as fi zis-o e ceea ce tu ai spus deja: sa nu neglijezi celelalte aspecte ale vietii. Sa cauti echilibrul. Acuma, noi il cautam... daca l-om gasi ar fi bine

Legat de timpul liber.. e ocupat in mare parte. Am facut schimbari destul de mari in viata mea in ultimul an. Mi-am schimbat alimentatia destul de mult (am avut niste probleme de sanatate anul trecut si m-am cam speriat; in plus, s-a imbolnavit si mama mea - acum e bine, dar m-a zguduit din radacini experienta) ceea ce m-a obligat sa petrec ceva mai mult timp gatind, facand cumparaturi, etc. Nu pot sa subliniez indeajuns cat de prost mancam inainte. Ceva gen: mic dejun - nimic. Gustare de dimineata: tigari+cafea; Pranz: ceva semipreparat de la supermarket + cartofi prajiti + cola + un snickers; Cina: alcool + tigari in oras si vreo 3-4 felii de paine alba cu nutella (pe la ora 12-1). In plus, pierdeam noptile foarte des si aveam insomnii multe. Si multe probleme de sanatate din astea "cu care se poate trai". Nu fusesem la doctor niciodata (aproape). Deci mi-a luat multa vreme sa ma obisnuiesc cu noul regim de viata. Am renuntat brusc la tot ce mi-era familiar inainte (poate nu era bine sa o fac asa brusc, dar asa s-a intamplat, nu cred ca as fi putut altfel) si m-am trezit ca nu mai stiu ce sa mananc, cum sa gatesc, ce sa cumpar, cu ce sa inlocuiesc viciile dinainte si-asa mai departe. Dar a fost bine pana la urma, la scurt timp m-am simtit mai bine decat imi amintesc sa ma fi simtit vreodata. Am fost si la niste controale de rutina... mai am, dar ie scumpi doftorii asa ca le fac treptat. De sport nu ma pot tine, nu-i pentru mine. Merg pe jos cat pot de mult si nu ma dau in laturi de la munca fizica. Cam asta...

Inca un lucru pe care mi-l doream de foarte mult timp si care a fost o mare temere de-a mea: permisul si masina. Le-am luat pe amandoua in ultimele 2 luni, deci un piculet din timpul liber il mai petrec facand lectii de condus. Asa ca, fratilor, PAZEA!!!

De citit, citesc cat pot de mult. Acum am pus laba pe o carte pe care de mult imi doream: "Four arguments for eliminating television". Influentata, evident, de munca pe care o fac, de vesnicele "certuri" cu parintii in scopul de a-i convinge sa nu-si mai abandoneze copiii la televizor si de felul in care acest gen de media afecteaza mintea copiilor (si nu numai). Am de gand sa traduc unele parti si sa tin o sedinta sau o ceva de genul pe tema asta.

Ce mai fac? A, cautam casa la tara! Ne plimbam foarte mult prin judet si vorbim cu o gramada de tarani in cautarea unei case. Deci, cu un pic de noroc, in curand o sa va scriu chiar din batatura. Deocamdata nu e vorba de mutat definitiv la tara, dar casa la sat e visul meu de cand eram copil si sper ca la un moment dat sa fie posibila si treaba asta. Ma relaxeaza enorm natura si linistea de-acolo.. cred ca e o viata mult mai autentica decat agitatia din oras. Si nu, nu m-as plictisi Si nici sa dau cu sapa nu mi-e frica (o fac si-acum la bunica). Dar, dupa cum spuneam, nu e inca momentul pentru a face o schimbare atat de mare.

In concediu cam asta o sa facem... cautam casa, invatam sa conducem si luna viitoare o sa facem o mica excursie pe la Bucuresti si in Suedia, la niste neamuri.

Si cu prietenii mai ies, dar ceva mai rarut. Multi (cred ca 3/4 ) mi-au plecat din tara. In rest, s-a luat lumea cu servicii si treburi gospodaresti, ca vremurile cand ne intalneam zilnic la terasele din zona s-au cam dus. Dar nu lasam sa treaca saptamana fara sa ne vedem.

Si cu ce mi-am mai pierdut timpul? A! Prin martie m-a apucat mania si am facut curatenie majora in (aproximativ) toata casa. E un apartament de 120 mp, PLIN (da' PLIN!!) de lucruri, lucrusoare, nimicuri, gunoaie. Tot rahatul pe care l-a putut acumula o familie de 4 persoane care nu a aruncat de 20 de ani nimic. Am aruncat zeci de saci de gunoi (aka chestii inutile).

Asa... si acum, ca tot facui o recapitulare a ultimului an, o sa fac - asa cum se cuvine in prag de an nou - o lista cu obiective si dorinte pentru anul care vine.


- sa gasim, intr-un final, casa aia;
- sa o facem "a noastra" (adica sa ii dam feelingul ala de "acasa");
- sa-mi cumpar masina de cusut, unelte de pictat/desenat si un stepper sau ceva de genu'
- sa ajung sa conduc ca lumea; adica sa nu reprezint un pericol pentru altii sau mine insami
- sa dau o tura pe la dentist (mai am vreo doua radacini de scos dar nu ma incumet)
- sa imi mai fac controalele ce trebuie facute ca sa fiu linistita;
- sa invat cat mai multe lucruri noi (ceva cursuri, eventual)

Si nu in ultimul rand: sa fim sanatosi cu totii! Aho, aho copii si frati!!

Auuuuuuuuuuu, zici de condus. Luni dimineaţa merg să-mi scot cazierul şi apoi miercuri încep cursurile de legislaţie, aşa că anunţă-ţi prietenii şi rubedeniile să se păzească dacă vin pe la mine-n bătătură.
Şi da, se pare că te-am înţeles greşit cu munca, asta poate pentru că io nu prea am pasiuni din ălea enumerate de tine. Tot e bine, mai iau o lecţie de echilibru de la tine, doar nu e prima dată.

Ai grijă de tine!

Eu l-am luat luna trecuta Deci o sa inteleg TOT! Pot sa-ti dau si sfaturi... Gen: gasesti intrebarile de mecanica rezolvate pe net. Sunt putine, le poti invata pe derost. Eu in cartea mea de legislatie nu am gasit raspunsurile

Si tu ai grija de tine, colega! De tine si de pietoni

Pentru Felinoi, sa vada ca nu mi-am dat demisia...

Hollie S,
o multime de lucruri s-au intamplat in batatura ta, iar eu incerc sa te cunosc din postarile acestea cuprinzatoare. Ma bucur ca ai descoperit frumusetea simplitatii, a alimentatiei sanatoase si-ti doresc succes in gasirea casei.Vad ca suntem din aceeasi bransa si ma bucur de titularizarea ta, desi n-am intes cum s-a intamplat.Cred ca esenta vietii e asta, sa faci ce-ti place, ce-ti face bine trupului si spiritului, ceea ce uneori e greu de aflat...
Toate bune, draga mea!

Ce fain că te-ai întors! Și pe han și în lumea celor vii...

doamne ce talent poti sa ai!
despre transformarea ta, nu zic decat un lucru: nu ma mir, dar ma bucur! imi place sa cred ca am avut si eu o mica mica mica infima influenta in anumite aspecte, mai tii minte discutiile noastre pe pm?

Superbi bunicii tai!

Si eu ma bucur sa ma reintorc printre voi, mi-era tare dor! Multumesc factura!

Feli, pe tine te am ca model din multe puncte de vedere, sa stii... Si nu am uitat discutiile pe PM, au avut ceva greutate in mintea mea.

Mi-e ciuda ca am intrat in rutina cu mancarea... Carnea se cam reduce la pui pentru ca: porc nu mananc, vita s-a scumpit ENORM. S-a dublat pretul. Oaie nu am incercat niciodata si sunt mari sanse sa nu-mi placa (oricum nu gasesc). Curcan nu am de unde sa iau, gasca si rata nu prea ma tenteaza, iepure as manca dar nu gasesc, pestele din comert mi se pare groaznic in ultima vreme. O sa incerc sa cumpar de la tara pasari mai spre toamna in cantitate mai mare si sa le bag la congelator. Am dat sfoara in tara si pentru carne de vitel dar sanse sunt destul de mici. Oricum, trebuie sa ma concentrez pe treaba asta si sa insist mai mult pe la vecini, sa nu uite de mine cand o veni sorocul puilor. Alte solutii nu prea vad. Ah, si neaparat trebuie investit intr-un congelator mai mare.

Mancarea e fudulie pe timp de vara!
Cred ca nu te-ai interesat tu...curcan eu gasesc la Real, refrigerat, congelat sau proaspat- de Bacau! Acolo erau si rate congelate, dar turcesti. Oricum noi vara o lasam mai lejer cu carnea, preferam salatele , branza, legumele gatite traditional.Azi am fiert pastai si le-am mancat cu usturoi, ieri crap la gratar , maine dovlecei...Zilnic beau kefir facut in casa, compot. Vineri am facut un nectar de corcoduse, a cules sotul meu si erau cam verzi...le-am fiert, apoi le-am indulcit ( cantitati din ochi, asa...juma de oala de fructe, completam cu apa , indulcit dupa gust). Le-am pasat si a iesit o minune: 2 bidoane de 5 l, puse la frigider,deci s-a lucrat la nivel industrial!
Zi si tu pe aici ce te doare, noi sarim cu gura imediat, vezi! Mancare nu-ti prea facem...Si eu congelez in caserole de 3-4 portii, diferite mancaruri. Gatesc uneori si pentru copii si ei nu vin la masa, atunci congelez. Noi avem timp de gatit, ca omu' e pasionat si pensionar. Il mai fugaresc eu din bucatarie, ca si mie-mi place sa ma joc acolo!

Ioi, pai zi-mi cum faci crapul ala la gratar daca vrei sa ma ajuti Ca mie pestele nu place (cum il fac eu sau in general, nu stiu inca ). La mine nu gateste nimeni, aia e problema.. si nu-mi ramane mancare ca sa bag la congelator. Ma tine MAXIM 2 zile tot ce gatesc si fac si eu cu oalele (cate 2 oale de 3 litrii de mancare) si ne tine 2 zile, fiind 2 persoane Mancam ca animalele. Bine, nu mancam paine deloc. Eu am renuntat de cand am avut o problema cu candida. Si daca inainte imi umpleam gura de paine si mai bagam mancare, asa, un picut, cat mai incapea.. acum mananc o portie din aia barbateasca. Am fost la restaurant acum vreo 2 saptamani si chelnerita a dat sa plece dupa ce a comandat prietenul meu, a crezut ca e pentru amandoi Cand a vazut cat am comandat si eu a inceput sa rada, mai ales ca suntem slabanogi amandoi Efectul maxim a fost cand ne-am rostogolit spre iesire, tinandu-ne de stomac, indesati pana la refuz, gemand de indestulare

Mandro, ce-as face eu daca as fi in locul tau: as incerca sa cresc iepuri la tara, la bunici. nu stiu daca ei mai sunt in stare de asa ceva, dar nu e greu, e mai usor decat cu gainile. Se inmultesc incredibil de repede...

apoi eu nu cred ca nu gasesti iepuri, curcan etc... pur si simplu nu cauti unde trebuie. poate rebuie sa mergi in alt ores, cine stie, dar de gasit se gasesc.

acum am citit raspunsul tau: painea se poate inlocui cu orez. orez mancati?
orice carne sau legume cu sos merg la orez. ma rog nu chiar orice, dar in majoritate. orezul e foarte satios.

Hollie!
Crapul la gratar a avut doar sare si piper.Gratarul de la aragaz e ok. A fost de 2 kg, l-a despicat omul in doua pe lung si a avut fiecare jumatatea lui! Din a mea mai este, ca am vrut-o asa, natur, sa nu mai combin multe alimente la o masa. El a facut-o saramura, adica dupa ce l-a fript l-a adaugat intr-o cratita in care a fiert o cana de apa, sare, ierburi aromatice, ardei iute(putin),usturoi(2 catei taiati felii),cateva bucati de ardei gras, rosii despielitate.Pestele l-a dat in 2-3 cloocote. Cat a fiert mamaliga, a stat sub capac sa se imprieteneasca aromele. Bineinteles ca mi-a placut si mie...pe asta natur il mancam maine, ca azi cu pastaile, n-a mai fo loc.
Acu ti-am facut pofta!

Mananc orez la greu. Poate chiar prea mult! Dar imi place rau di tat!
Ai dreptate cu carnea. Nu am cautat cu adevarat pe la tara. Dar mi-am propus sa iau o lada frigorifica si sa o aduc de pe unde oi gasi-o Ca nu strica un stoc de carne sanatoasa si variata la congelator. Traiasca congelatorul!!

Dasca, sa stii! Saramura suna super, tre sa o incerc si eu neaparat. Pare un fel care mi-ar placea. Are oase multe crapul?

Daca e maricel, nu!

Ăl mai mulce oasă are crapu'! Dacă vrei crap bun ia crap chinezăsc gi la Dunăre, numa să nu fie g-ela curentat!

sunt natii care mananca orez in fiecare zi si chiar de doua ori pe zi. noi avem marele avantaj ca avem si cartofu. la mine merge cam asa, o saptamana-doua cartofi, una orez .

varza calita cu sau fara carne de pork, cu sau fara oase afumate, cu sau fara putina slanina afumata

am inteles ca ai renuntat la painea din comert. painea facuta in casa are ceva? cu faina de la tara, de la sursa sigura?

pizza mancati? e tot un fel de paine, stiu... dar daca ai faina buna... zic si eu.

eu tot visez sa fac intr-o zi cantitate mai mare de coca, sa intind cateva blaturi, sa le ung cu sos de rosii si sa le coc 5 minute. apoi cica le poti congela linistit si cand le scoti doar arunci diverse pe el si bagi la cuptor asa congelat. Jamie oliver se lauda ca face asa. eu inca n-am ajuns sa fac, dar vreau.

sora mea cumpara cate un vitel odata si il pune la congelator. sigur ca e poate scump asa dintr-o data, dar cata vreme poti avea carne din el, iti dai seama? si ce supe faine, mmm. dar ea are combina frigorifica... plus o are pe mama care stie sa transeze frumos, desi nici asta n-ar fi o mare problema.

eu am luat cu o prietena acum cateva luni un miel intreg si l-am facut pe din doua. m-a tinut ceva vreme in congelator si nu a fost nici scump/kg. cand cumperi animalu intreg e mult mai ieftin.


p.s. felicitari pentru familia ta

Sa stii ca e ideala chestia cu vitelul si as face-o fara sa stau pe ganduri daca as avea lada frigorifica (congelator din ala MARE) si pe cineva care macar sa ma ajute/invete sa-l transez. Ca e de munca cu vitelul. Ma gandesc cata munca e la taiatul porcului, cu vitelul e si mai si.. Si tot prietena asta mi-a propus acum vreo 2 saptamani sa-mi vanda jumatate de miel, dar cum mama nu a gatit niciodata miel si habar nu am ce gust are iar din familie nu mananca nici unul.... nu l-am mai luat. Mi-as dori sa mananc diversificat, dar cum pana la varsta asta (mai mult sau mai putin) am mancat ce a facut mama (si ea gateste total nevariat) acum e foarte greu sa incep sa mananc si sa invat singura sa gatesc carnuri pe care nu le-am mancat/gatit vreodata. Din retete nu prea iti iese si la inceput nici nu-ti prea place... plus ca nu mananca nimeni. Ar trebui sa fac cat mananc eu. E foarte stresant si enervant sa gatesti doar pentru tine pentru ca restul lumii mananca numai porcarii si nu sunt deschisi la schimbare.

hei, stai asa ca nu-i asa. sunt dovada vie

tuata familia mea apropiata si extinsa manaca miel si toti ling farfuriile - am editat sa specific ca toti (mai putin tata socru) stramba din nas cand aud de asa ceva!

le-am dat diferite mancaruri cu miel si daca am fost intrebata ce animal manaca le-am zis ca e pork. la sfarsit, dupa ce au lins farfuriile, le-am zis ca-i miel . dar numai atunci cand atmosfera era foarte distinsa.

socrella mea care a venit in vizita de craciun, care e o sensibiloasa si nu degusta ea miel ca e o delicata, da? :rolleye: a lins farfuria de la tocanita mea de miel servita cu orez. nu prea i-a venit sa creada ca a mancat miel la sfarsit . ca n-a simtit deloc miros sau gust aiurea.

am mai multe retete, dar doua in special care nu dau gres: o tocanita cu ceapa si o supa din coaste. ce-mi dai sa te invat sa le faci ?

ti-am subliniat materialul cu care lucrezi: practic ai tot ce-ti trebuie, mai ai nevoie sa te mobilizezi.

to do list:
- atacat problema congelatorului mare: aici ai doo linii de atac : incepi sa strangi bani pentru una (eventual la mana a doua (care ar fi problema?) cateva luni, un an, doi cine stie, chiar nu conteaza, pne eventual 5 lei pe luna, sau 10) apoi analizezi congelatoarele familiei si prietenilor din orasul in care traiesti - pentru ca poti tine si pe la altii carne (am facut-o eu aici in dublin unde n-am aproape pe nimeni ); da, da, e nevoie de organizare, dar imagineaza-ti satisfactia pe care o vei avea, banii pe care ii vei economisi pe termen mediu si binele pe care il vei face sanatatii familiei
- ia legatura cu prietena si nu ezita sa cumperi jumate de miel - e undeva in jur de 5-10 kg, nu e atat de mult; 1kg de carne il pui imediat la gatit si restul merge la congelator intr-adevar, dar iti garantez ca nu e mult ca volum, deci nu ocupa mult spatiu
- cine vinde miel, vitel intreg in general nu va refuza sa ajute la transat; asta cel mult poate sa iti rideice f putin pretul, eventual oferi ceva, dar se rezolva si iti faci in timpul asta si legaturi-cunostinte cu care sa mai faci biznis si alta data . pentru asta insa trebuie sa faci unpas important in viata : sa intrebi (o fac eu aici in ingleza, in romana pariu ca ti-a fi mai usor)

Aia e... vezi? Ai pus punctul pe i. Toate-s bune daca stii sa le gatesti bine. Eu nu stiu Nici iepure, nici alte soiuri de carne (in afara de pui, porc si ceva vita). Si nici nu am de la cine sa invat...

Asadar, cu alte cuvinte... cere si ti se va da!

Clar o sa iau congelator. E de mult pe lista. Nu prea mai am unde sa-l pun in apartament, dar daca imi iau casa aia la tara (so help me god) il duc acolo

Cam la ce visez eu...

Dacă o să ai o casă ca în a treia poză, cu siguranță o să trebuiască să te vizitez .

Frumos vis. Cu siguranță poate deveni realitate și îți doresc multă înțelepciune în îndeplinirea acestui vis.

P.S. Scuză-mi băgarea în seamă .

Nu te scuza, ca jurnalul asta nu l-am facut ca sa scriu doar eu in el. Mi-era dor sa vorbesc cu voi, de-aia am revenit

Daca o sa am o casa in care sa pot primi oaspeti, trebuie sa vii oricum. Casa la care visez eu o sa fie mereu plina de viata si prieteni (tot in capul si visul meu ) Desi cred ca cele mai realiste sunt pozele 2 si 4

Ca sa fie realitatea nuda, adaugati muste si tantari!

Hollie, in judetul Braila gasesti o gospodarie batraneasca ( cu mobila cu tot! , nimeni nu mai vrea vechiturile batranilor) la preturi mici de tot...La 40 km de Braila abia s-a vandut casa matusii mele cu 200 milioane, bani vechi si asta pentru ca avea 2 locuri de casa, deci loc pentru gradina/vie/livada.
Tu cauta, anunta ca vrei sa cumperi, vizualizeaza-ti visul, daca vrei sa ti se-ntample! Pe la primarii sa intrebi de case de vanzare. O casa din paianta nu poate fi scumpa, tine iarna cald si vara racoare. Poate fi reconditionata cu costuri mici.
Iti doresc succes!

Pe-aici cer astia, pe o casa cat de cat ok, din paianta (la noi ii zice chirpici) cu ceva pamant (pana in 3000 de mp) 17.000 de euro!! Si asta in sat aproape parasit. Sunt cam revoltata...

Frumos vis, seamănă cu al meu! Da, prețurile n-au căzut prea jos, vânzătorii care-și permit să aștepte speră într-o revenire ca cea dinainte de criză, dar nu cred că se va întâmpla, alea au fost prețuri exagerate, umflate. Argumentul e că o casă valorează mai mult decât o mașină.

O casa costa atat cat poti primi pe ea. Iar unei case nelocuite de 3 ani, undeva intr-un fund de sat, cu timpul doar ii va scadea valoarea. Pentru ca se degradeaza cu fiecare an care trece...
Nu stiu cum sa ii fac si pe ei sa inteleaga asta. Si la preturile dinainte de 2008 nu se va mai ajunge in urmatorii (multi) ani... adica eu, una, nu cred.

Dasca, sa stii ca mi-ai dat o idee foarte buna care, nu stiu de ce, nu mi-a trecut prin cap. Am dat anunt ca_CAUT! Pana acum rasfoiam doar ziarele, intrebam prin sate... dar asta nu am facut-o. Sper sa sune cineva. Nu stiu de ce nu vor oamenii astia sa ne ia banii

Am vazut ieri o casa (INCA una!) si nici asta nu era pe gustul nostru... Casa in care trebuie sa bagi multi si multa munca, totusi nu asta era problema principala. Nici nu stiu exact care sunt problemele cu casele astea... pana la urma se reduce totul la un feeling pe care eu astept sa mi-l dea casa pe care o s-o putem candva numi a noastra. Feli, stii despre ce vorbesc? Toate casele pe care le-am vazut pana acum imi dadeau senzatia de sumbru, de "nu voi fi fericita aici", "nu ma voi simti acasa". Nu stiu daca nu o fi in capul meu toata chestia... desi pana acum (de o vreme incoace, cel putin), tot ce am facut bazandu-ma pe intuitie a iesit bine.

La inceputul verii eram hotarati sa cumparam ceva acum, pana in toamna. Din mai multe motive, gen: banii se duc, nu stim daca o sa mai castigam/reusim sa adunam altii, nerabdarea care e MARE, s.a.m.d. Ieri am vorbit si am decis sa nu ne grabim totusi. Sa nu ne aruncam cu capul inainte, sa dam banul doar pentru ca nu suntem siguri ca putem tine de el. Pe mine ma sperie foarte mult faptul ca asa au facut si parintii mei cu multi ani in urma... Au vrut sa cumpere teren, au amanat si nu au fost hotarati, nu au mai cumparat. Au vrut sa cumpere inca un apartament in oras, la fel. Garsoniera la Timisoara, la fel. Si acum singura lor proprietate e o casa darapanata la tara pentru ca apartamentul central si spatios in care stam e ipotecat si platesc la el de nu le mai raman nici bani de mancare. Adica, fie ce-o fi, nu vreau sa ajung asa!!! Sa ai banul in mana si sa nu faci nimic cu el, sa se duca pe altele si sa te trezesti in final ca nu ai nimic in afara de datorii.
Totusi, a ne grabi sa luam acum o casa care nu e ce vrem si in care nu ne vom simti bine, e o decizie la fel de proasta. Nu?

Astazi e zi de gateala. Meniul suna cam asa: ciorbita de fasole verde (culeaza ieri din gradina), mancare de mazare (tot ieri culeasa) cu chiftelute de pui si clatite din faina de cocos. Mai am niste orez cu seminte si curry de ieri pana se termina toate astea.

Eu, deși n-am cumpărat niciodată o casă, aștept să am feeling-ul ăsta atunci când închiriez un apartament. Dacă nu mă simt ca acasă, poate să aibă toate comoditățile și tot nu-l închiriez. Probabil, în momentul în care ajungi să cumperi o casă, sentimentul respectiv trebuie să apară negreșit, altfel te simți inconfortabil în proprietatea ta (e doar o casă, nu e acasă).
Aici, unde stau acum, așa de tare ce-mi place apartamentul...de parcă aș sta aici de când mă știu și ar fi al meu. Acum, câteva săptămâni, bate un vecin la ușă. Îi deschid și îmi zice că se izolează blocul și dacă vreau mă costă 1400 de lei. Îi zic că mă mai gândesc și închid ușa după el. Primul lucru pe care îl fac (în loc să-l sun pe proprietar) e să o sun pe sor-mea și să îi zic: ”Eee, 14 milioane nu e chiar așa mult, am putea să facem izolația” .

Edit: am mâncat câteva cuvinte .

Noua ne propusesera unii, anul trecut, sa ne dea o casa.. in sensul ca puteam sta in ea, pe gratis, dar ramanea a lor. Si am refuzat categoric. Nu vreau sa ma atasez de un loc, sa-l fac sa fie "acasa" dupa care, cand mi-e lumea mai draga, sa trebuiasca sa plec. Cam asa e si cu chiriile... ajungi sa te simti acasa si trebuie sa pleci. Daca ai noroc, stai mai mult.. dar tot nu e a ta. Asta e mentalitatea noastra de romani posesivi. Noi vrem proprietate. Si probabil asa e normal...

Am mai vazut ieri o casa. Draguta foc, dar prea mica Undeva in apropeire de oras, la vreo 10 km, intr-o zona superba. Damn it! Oare o sa gasesc vreodata ce caut?

De dimineata am fost sa-mi fac plimbarea, inainte sa se incalzeasca, care s-a transformat in ceva foarte productiv. Am gasit exact fusta care mi-o doream si geanta pe care o caut de un an, amandoua la o treime din pret. Inca o poseta de vara, frumoasa foc, la 12 lei si o geanta brodata, model vintage, perfect pentru ziua prietenei mele cu 8 lei! Toate sunt noi, la un magazin second hand, deci de calitate buna. Cartea pe care o caut de ceva timp nu am gasit-o, dar mi-au comandat-o fetele de la librarie. Din cate stiu, nu va trebui sa platesc taxa de transport in cazul asta, ceea ce e mult mai bine decat daca o comandam pe net. Am cheltuit ceva banuti, dar mi-am luat strict de aveam nevoie, la preturi de nimic.. asa ca o consider economie

Conform legilor (ne)scrise ale lui Murphy&comp o vei găsi atunci când o cauți mai puțin! Așa că ai răbdare!