Aici vom putea citi jurnalul lui MsMilkyWay.
Lectură plăcută!
Versiune completa:Pagini Din Cartea Vietii
Hello, ma bucur sa vad ca ti-ai facut un coltisor numai al tau
Deabea astept sa il citesc.
Deabea astept sa il citesc.
Multumesc, Nero! Miss you 
Buna, draga cititorule!
O sa incep in primul rand prin ai multumi unui bun prieten, pentru faptul ca m-a indemnat sa-mi astern gadurile aici, desi eu prefer varianta old fashion ( pe caiet ). Stiu ca , nu voi scrie la fel de bine cum scrii TU, dragul meu Nero, dar... poate ca de asta am nevoie acum si ti-am ascultat indemnul!
Sunt sigura ca vei citi acest post si vreau sa stii, ca iti multumesc pentru tot ! Trandafir rosu
In al doilea rand, ceea ce voi scrie in acest Jurnal, dupa cum bine stii vor fi propriile sentimente, ganduri, amintiri din viata mea. Stiu ca nu am stofa de scriitoare, dar scriind aici, ma voi elibera putin de cateva din multele ganduri ce ma framanta si ma voi simtii mai bine, Cel putin...asa sper.
Nici macar nu stiu daca mai stiu sa scriu corect din punct de vedere gramatical , din cauza atator mii (sau chiar zecii de mii ?! ) de ore petrecute aiurea de-a lungul timpului, pe Messenger sau orice alta forma de comunicare online. Cel putin aici nu sunt nevoita sa folosesc abrevieri... sunt doar eu cu mine, fara prieteni adevarati sau falsi, fara sa primesc critici sau comentarii ironice, sfaturi mai mult sau mai putin intelepte, la prostiile care le scriu/gandesc. Stiu cititorule, mai esti si tu din cand in cand... si stiu ca doar tu imi mai poti lasa cate un comentariu, dar... i can live with that.
Cred ca... e ajunge pentru primul post... in plus, ar cam trebui sa mai ajung si la munca, iar durerea de ma masea, ma sacaie maxim.
Doar aseara am fost la stomatolog si mi-a extras nervul de la maseaua de minte, iar spre dimineata a inceput sa ma doara. Mi-a scos nervul...de ce ma mai doare ?! Pfffuuu... o sa imi fac griji pentru asta mai tarziu, acum chiar trebuie s-o tai la munca ...
Insemnare scrisa pe 22 Martie 2011 intr-un alt jurnal online (Aici inca nu aveam acees deoarece administratorul....era....ocupat
). O sa copiez aici toate insemnarile pe care le-am facut in celalat jurnal online.
Mom`...
23 Martie 2011
Mamiiiiiiiiii..... mi-e dor de tine, mama! As vrea sa te vad , sa-ti dau un pup...o imbratisare.... . A trecut 8 martie de ceva timp si ...nu am putut decat sa iti dau un sms.... Trist... . Imi lipsesti, mami! Abia astept sa te vad :-< Sper...cat mai curand!
23 Martie 2011
Mamiiiiiiiiii..... mi-e dor de tine, mama! As vrea sa te vad , sa-ti dau un pup...o imbratisare.... . A trecut 8 martie de ceva timp si ...nu am putut decat sa iti dau un sms.... Trist... . Imi lipsesti, mami! Abia astept sa te vad :-< Sper...cat mai curand!
23 Martie 2011
Bigger is better!
Trec peste titlul insemnarii....inca ma mai gandesc despre ceea ce vreau sa scriu acum, caci nu prea am idee...stiu doar ca vreau sa scriu....
Am vorbit ceva mai devreme cu mama ....dar tot nu am trecut peste faza de dor imens. Imi spunea ca si-a luat niste pantofi noi si i-au facut rana. Se ducea acasa... Iubita mea mama....Cand era casa nu o iubeam atat...ce fiica denaturata sunt.... Imi spijin capul in mani, il clatin usor de la stanga la dreapta cu fata spre taste si ochii inchisi gandindu-ma la mama, apoi imi aduc aminte brusc: azi mi-am dat demisia..De fapt ieri am scris-o si i-am dat-o sefei si azi i-am anuntat si pe colegi. Misto loc de munca, misto sefa, misto colegi, misto job. Misto v-a fi si noul job...ma simt o norocoasa la capitolul locuri de munca. Imi pare rau ca plec (as vrea sa lucrez in continuare, aici dar sa merg si la noul job, doar ca programul nu-mi permite). Nu m-ar deranja sa ma afund in munca. Probabil am tendinte de workahoolica (sau cum s-o scrie). Dupa ce le-am dat vestea, s-au pus pe ras si mi-au zis sa termin cu prostiile, sa nu-mi mai bat joc de ei
) Apoi, cand au realizat ca treaba e serioasa, au inceput cu tot felu de glume , aluzii, vis-a-vis de atributiile care imi revin la noul loc de munca si ceea ce presupune interactiunea dintre cele doua joburi ))
Lasand asta la o parte, ma gandeam acum cat de bine mi-ar prinde un masaj. Ma omoara spatele, dar cine ar putea sa-mi faca?! Aaaaa...da...tipu ala...care imi tot stoarce nervii cu aroganta lui si atitudinea de sef la maicasa acasa. Pfuuuu ce m-a stresat zilele astea... Stiu ce vrea... este evident! E prea prost sa poata sa-si ascunda adevaratele intentii. Si e prima data cand ma gandesc, sau mai bine zis nu mai gandesc! Cine spunea ca marimea nu conteaza? A da...alde piti... Eh... Ma intreb totusi ....dar nu ma mai intreb pentru ca Inbox-ul imi arata rosu. Semn k am primit mesaj. Zambesc, stiu cine e! Revin , sunt curioasa ! Daaaa ! Am o problema in ceea ce priveste curiozitatea
Si ce? Sunt eu...Cui nu-i place, stie unde este Exit-ul !!!
Bigger is better!
Trec peste titlul insemnarii....inca ma mai gandesc despre ceea ce vreau sa scriu acum, caci nu prea am idee...stiu doar ca vreau sa scriu....
Am vorbit ceva mai devreme cu mama ....dar tot nu am trecut peste faza de dor imens. Imi spunea ca si-a luat niste pantofi noi si i-au facut rana. Se ducea acasa... Iubita mea mama....Cand era casa nu o iubeam atat...ce fiica denaturata sunt.... Imi spijin capul in mani, il clatin usor de la stanga la dreapta cu fata spre taste si ochii inchisi gandindu-ma la mama, apoi imi aduc aminte brusc: azi mi-am dat demisia..De fapt ieri am scris-o si i-am dat-o sefei si azi i-am anuntat si pe colegi. Misto loc de munca, misto sefa, misto colegi, misto job. Misto v-a fi si noul job...ma simt o norocoasa la capitolul locuri de munca. Imi pare rau ca plec (as vrea sa lucrez in continuare, aici dar sa merg si la noul job, doar ca programul nu-mi permite). Nu m-ar deranja sa ma afund in munca. Probabil am tendinte de workahoolica (sau cum s-o scrie). Dupa ce le-am dat vestea, s-au pus pe ras si mi-au zis sa termin cu prostiile, sa nu-mi mai bat joc de ei
) Apoi, cand au realizat ca treaba e serioasa, au inceput cu tot felu de glume , aluzii, vis-a-vis de atributiile care imi revin la noul loc de munca si ceea ce presupune interactiunea dintre cele doua joburi ))Lasand asta la o parte, ma gandeam acum cat de bine mi-ar prinde un masaj. Ma omoara spatele, dar cine ar putea sa-mi faca?! Aaaaa...da...tipu ala...care imi tot stoarce nervii cu aroganta lui si atitudinea de sef la maicasa acasa. Pfuuuu ce m-a stresat zilele astea... Stiu ce vrea... este evident! E prea prost sa poata sa-si ascunda adevaratele intentii. Si e prima data cand ma gandesc, sau mai bine zis nu mai gandesc! Cine spunea ca marimea nu conteaza? A da...alde piti... Eh... Ma intreb totusi ....dar nu ma mai intreb pentru ca Inbox-ul imi arata rosu. Semn k am primit mesaj. Zambesc, stiu cine e! Revin , sunt curioasa ! Daaaa ! Am o problema in ceea ce priveste curiozitatea
Si ce? Sunt eu...Cui nu-i place, stie unde este Exit-ul !!!
24 Martie 2011
Cred ca renunt...
Pffooaaaa....nu mai puteam accesa site-ul...nu mergea serverul x( x( x( Ce enervant...am din ce in ce mai multe motive de nemulturime fata de site si de administratorul site-ului care isi face treaba cam prost! In concluzie , cred ca o sa renunt la acest site. Tocmai am fost admisa pe forumul pe care doream initial sa-mi fac jurnal online
Iar acum o migrena ce ma sacaie de azi dimineata, imi strica dispozitia si mai tare, colegii mei vorbesc intr-una si-mi "bruiaza frecventa", iar faptul ca in cateva zile nu o sa mai lucrez aici, ma face sa imi treaca cheful de treaba. Sunt total plictisita. Cu toate astea, razele soarelui ce se arata azi timid,ma incalzesc si imi dau o dispozitie mai buna... imi mangaie fata in timp ce stau la birou si lucrez De fapt... nu prea lucrez, mai scriu o pagina in jurnal.
As vrea sa fiu afara acum...sa ma plimb pe bulevard, sa stau pe o banca sa casc gura la trecatori ,sa vad cu ce se mai imbraca lumea azi, ce considera unii ca este la moda (am vazut acum ceva timp, o piti la vreo 16-17 ani cu o cizma roz si una alba...NO COMMENT). Vreau sa le analizez fetele ingrijorate, plictisite, obosite, ingandurate, sa vad cupluri triste ce se afiseaza ca fiind foarte indragostiti si fericiti, care de fapt ... poate nici nu se mai suporta si se gandesc la tipul/tipa cu care au vobit aseara pe Mess` sau (l-)au vazut(-o) la suc in oras. Vrea sa merg prin magazine vad ce as putea sa imi cumpar si de unde, sa fiu informata dinainte, iar atunci cand sunt nevoita sa merg sa-mi cumpar toale, sa merg direct la tinta, pentru ca urasc sa fac asta, ma enervez maxim ! Vreau sa merg cu prietenele mele la terasa unei cofetarii, sa mancam savarina si sa barfim, sportul preferat al fetelor si bineinteles ca si al baietilor(sa nu imi spuna cineva ca baietii nu barfesc, sau vreo fata sa insinueze ca ea nu a barfit niciodata - fucking bolshit)
Ma intorc la treaba, am o zi cumplita azi din toate punctele de vedere!
Cred ca renunt...
Pffooaaaa....nu mai puteam accesa site-ul...nu mergea serverul x( x( x( Ce enervant...am din ce in ce mai multe motive de nemulturime fata de site si de administratorul site-ului care isi face treaba cam prost! In concluzie , cred ca o sa renunt la acest site. Tocmai am fost admisa pe forumul pe care doream initial sa-mi fac jurnal online
Iar acum o migrena ce ma sacaie de azi dimineata, imi strica dispozitia si mai tare, colegii mei vorbesc intr-una si-mi "bruiaza frecventa", iar faptul ca in cateva zile nu o sa mai lucrez aici, ma face sa imi treaca cheful de treaba. Sunt total plictisita. Cu toate astea, razele soarelui ce se arata azi timid,ma incalzesc si imi dau o dispozitie mai buna... imi mangaie fata in timp ce stau la birou si lucrez
De fapt... nu prea lucrez, mai scriu o pagina in jurnal. As vrea sa fiu afara acum...sa ma plimb pe bulevard, sa stau pe o banca sa casc gura la trecatori ,sa vad cu ce se mai imbraca lumea azi, ce considera unii ca este la moda (am vazut acum ceva timp, o piti la vreo 16-17 ani cu o cizma roz si una alba...NO COMMENT). Vreau sa le analizez fetele ingrijorate, plictisite, obosite, ingandurate, sa vad cupluri triste ce se afiseaza ca fiind foarte indragostiti si fericiti, care de fapt ... poate nici nu se mai suporta si se gandesc la tipul/tipa cu care au vobit aseara pe Mess` sau (l-)au vazut(-o) la suc in oras. Vrea sa merg prin magazine vad ce as putea sa imi cumpar si de unde, sa fiu informata dinainte, iar atunci cand sunt nevoita sa merg sa-mi cumpar toale, sa merg direct la tinta, pentru ca urasc sa fac asta, ma enervez maxim ! Vreau sa merg cu prietenele mele la terasa unei cofetarii, sa mancam savarina si sa barfim, sportul preferat al fetelor si bineinteles ca si al baietilor(sa nu imi spuna cineva ca baietii nu barfesc, sau vreo fata sa insinueze ca ea nu a barfit niciodata - fucking bolshit)
Ma intorc la treaba, am o zi cumplita azi din toate punctele de vedere!
x(
25 Martie 2011
Cum va explicati atata prostie?! Am fost la C.E.C. azi dimineata sa scot niste bani. JESUSSS!!! Cati draci am putut sa-mi fac. M-am dus prima data la sediul principal, din buricul orasului. Mentionez ca am ajuns la ora 9 si dupa calculele mele aveam timp suficient cat sa scot banii respectivi si sa ajung si la munca pana la ora 9:30. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ, am constat ca sasele mele sa ajung la munca la timp erau...MINIME! Oricum alta varianta nu am pentru ca programul comunistilor este 9:00-17:30, iar programul meu de la munca este 9:30-18:00). Toti mosii si toate babele se scoala cu noaptea in cap si se aseaza la cozi interminabile), ca acum 20-25 de ani cand stateau la coada la lapte si oua. Chiar nu-i inteleg...nu este necesar, mai ales intr-un loc ca C.E.C. unde doar ofilitii ca ei merg ... si cum sunt la pensie de 100 de mii de ani lumina,au tot timpul din lume sa-si rezolve toate probleme, fara sa fie nevoiti sa se calce in picioare, sa se certe intre ei pentru ca este hobby-ul lor preferat, sa incurce lumea care se grabeste spre munca si au timpul liber limitat si mai ales de ce trebuie sa se scoale inainte sa rasara soarele ?!?!? Am incercat sa fiu calma, desi un mos din fata mea facea spume, ca erau doar 3 operatoare care se ocupau de cele aproximativ 10-12 persoane, care formau coada. Unde dracu se grabea mosu ala? Nu am putut sa inteleg! Am vrut sa-l intreb, dar m-am abtinut datorita vremii prea frumoase de afara. Nu vroiam sa-mi stric ziua asa de dimineata. Dupa aproximativ 10 minute m-am uitat la operatoare,apoi la ceas si apoi iari la operatoare. Aveau aceeasi clienti pe scaunul din fata lor, inca de cand ajunsesem. M-am enervat si am plecat. Pentru ca nu ma dau batuta asa usor, mi-am amintit de al doilea sediu, tot prin centru. Am ajuns repede la al doilea sediu. Cam aceasi situatie, diferenta dintre cele doua sedii, era faptul ca, aici erau doar vreo 8 persoane la coada ) Am ramas de data asta, neavand alta solutie intr-un timp atat de scurt. Aici tot 3 operatoare, tot 3 birouri, dar coada aici nu era atat de bine organizata ca la sediul principal. Erau rasfirati, fiecare stand sa apuce biroull liber. Si pentru ca erau prost organizati m-am asezat si eu pe unde am apucat. Mai exact la un birou bineinteles mai liber(sa nu se inteleaga ca m-am bagat in fata nepoliticos). Toate bune si frumoase pana in momentul in care s-a eliberat biroul la care stateam. Am vrut sa ma asez pe scaun sa-i spun doamnei Ofiter-Operatiuni( asta era functia ei ) ) despre ceea ce doresc. Cand sa dau sa ma asez, un taran la vreo 50 de ani isi arunca buletinul pe biroul la care eu stateam. A fost un schimb de replici intre noi pana in momentul in care a plecat. Era cu mama lui despre care a spus un lucru extraordinar de urat. Ca nu e in deplinatatea facultatilor mintale. Jur ca cam vrut sa-i dau una. Femeia aia, care era mama lui si pe care a jicnit-o in fata atator oameni, era o femeie simpla, foarte blanda si timida, dar simpatica, era o babuta foarte draguta. Era genul de bunica la care iti e drag sa mergi la ea la tara.
Era incredibil de prost acel om. S-a luat de operatoarea care, in final i-a facut actele lui, nu mie, desi auzise si ea, ca trebuie sa ajung la munca, iari el nu statea la coada la biroul ei. S-a luat de mine bineinteles, dar s-a pus cu cine nu trebuie, s-a luat de doamna de la caserie.... I-a luat pe toti la rand.In final a plecat, ca nu stiu cat mai rabdam. Era 9:20
Am reusit in sfarsit sa ma asez la minunatul birou unde trebuia sa mi se efectueze operatiunea de transfer rapid de bani(parca asa a zis ca se numeste) :)Am fost plimbata de la acel birou unde m-am asezat initial, la caserie. A durat 20 de minute acea operatiune RAPIDA de transfer)) Bineineles ca am fost sunata de sefa sa ma intrebe pe unde umblu si daca mai am de gand sa ma mai duc la munca )) Noroc ca ne intelegem bine si suntem prietene si n-a fost nicio problema. Dar ideea ca am intarziat, m-a deranjat.Nu imi place sa intarzii. Nici la munca, nici la intalniri (de orice fel).
Am luat un taxiu si am ajuns la 9.45 la work.)
PS. :Cacat de tara!
25 Martie 2011
Cum va explicati atata prostie?! Am fost la C.E.C. azi dimineata sa scot niste bani. JESUSSS!!! Cati draci am putut sa-mi fac. M-am dus prima data la sediul principal, din buricul orasului. Mentionez ca am ajuns la ora 9 si dupa calculele mele aveam timp suficient cat sa scot banii respectivi si sa ajung si la munca pana la ora 9:30. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ, am constat ca sasele mele sa ajung la munca la timp erau...MINIME! Oricum alta varianta nu am pentru ca programul comunistilor este 9:00-17:30, iar programul meu de la munca este 9:30-18:00
). Toti mosii si toate babele se scoala cu noaptea in cap si se aseaza la cozi interminabile), ca acum 20-25 de ani cand stateau la coada la lapte si oua. Chiar nu-i inteleg...nu este necesar, mai ales intr-un loc ca C.E.C. unde doar ofilitii ca ei merg ... si cum sunt la pensie de 100 de mii de ani lumina,au tot timpul din lume sa-si rezolve toate probleme, fara sa fie nevoiti sa se calce in picioare, sa se certe intre ei pentru ca este hobby-ul lor preferat, sa incurce lumea care se grabeste spre munca si au timpul liber limitat si mai ales de ce trebuie sa se scoale inainte sa rasara soarele ?!?!? Am incercat sa fiu calma, desi un mos din fata mea facea spume, ca erau doar 3 operatoare care se ocupau de cele aproximativ 10-12 persoane, care formau coada. Unde dracu se grabea mosu ala? Nu am putut sa inteleg! Am vrut sa-l intreb, dar m-am abtinut datorita vremii prea frumoase de afara. Nu vroiam sa-mi stric ziua asa de dimineata. Dupa aproximativ 10 minute m-am uitat la operatoare,apoi la ceas si apoi iari la operatoare. Aveau aceeasi clienti pe scaunul din fata lor, inca de cand ajunsesem. M-am enervat si am plecat. Pentru ca nu ma dau batuta asa usor, mi-am amintit de al doilea sediu, tot prin centru. Am ajuns repede la al doilea sediu. Cam aceasi situatie, diferenta dintre cele doua sedii, era faptul ca, aici erau doar vreo 8 persoane la coada ) Am ramas de data asta, neavand alta solutie intr-un timp atat de scurt. Aici tot 3 operatoare, tot 3 birouri, dar coada aici nu era atat de bine organizata ca la sediul principal. Erau rasfirati, fiecare stand sa apuce biroull liber. Si pentru ca erau prost organizati m-am asezat si eu pe unde am apucat. Mai exact la un birou bineinteles mai liber(sa nu se inteleaga ca m-am bagat in fata nepoliticos). Toate bune si frumoase pana in momentul in care s-a eliberat biroul la care stateam. Am vrut sa ma asez pe scaun sa-i spun doamnei Ofiter-Operatiuni( asta era functia ei ) ) despre ceea ce doresc. Cand sa dau sa ma asez, un taran la vreo 50 de ani isi arunca buletinul pe biroul la care eu stateam. A fost un schimb de replici intre noi pana in momentul in care a plecat. Era cu mama lui despre care a spus un lucru extraordinar de urat. Ca nu e in deplinatatea facultatilor mintale. Jur ca cam vrut sa-i dau una. Femeia aia, care era mama lui si pe care a jicnit-o in fata atator oameni, era o femeie simpla, foarte blanda si timida, dar simpatica, era o babuta foarte draguta. Era genul de bunica la care iti e drag sa mergi la ea la tara.Era incredibil de prost acel om. S-a luat de operatoarea care, in final i-a facut actele lui, nu mie, desi auzise si ea, ca trebuie sa ajung la munca, iari el nu statea la coada la biroul ei. S-a luat de mine bineinteles, dar s-a pus cu cine nu trebuie, s-a luat de doamna de la caserie.... I-a luat pe toti la rand.In final a plecat, ca nu stiu cat mai rabdam. Era 9:20
Am reusit in sfarsit sa ma asez la minunatul birou unde trebuia sa mi se efectueze operatiunea de transfer rapid de bani(parca asa a zis ca se numeste) :)Am fost plimbata de la acel birou unde m-am asezat initial, la caserie. A durat 20 de minute acea operatiune RAPIDA de transfer
)) Bineineles ca am fost sunata de sefa sa ma intrebe pe unde umblu si daca mai am de gand sa ma mai duc la munca )) Noroc ca ne intelegem bine si suntem prietene si n-a fost nicio problema. Dar ideea ca am intarziat, m-a deranjat.Nu imi place sa intarzii. Nici la munca, nici la intalniri (de orice fel). Am luat un taxiu si am ajuns la 9.45 la work.
) PS. :Cacat de tara!
Un fluture :X
26 Martie 2011
Tocmai ce m-am intors din oras.
Am fost cu una din prietenele mele la shopping de toale (pentru ea). Norocul ei ca sunt o prietena buna si am suportat o astfel de tortura. Plimbarea in sinea ei a fost ok, atata timp cat am stat afara, desi batea vatul si ridica praful care intra in ochi, iar parul nostru zbura in toate directiile. Si-a cumparat o fusta, blugi si pantofi. M-a plimbat prin vreo 3 magazine si 2 mall-uri.
Mergand noi prin cel de-al doilea mall, am trecut pe langa o bijuterie. Uitandu-ma fugitiv prin obiectele stralucitoare din vitrina care ma vrajeau (am o atractie deosebita pentru bijuterii, in special pentru cele din argint,desi nu am foarte multe,dar imi plac),mi-a ramas privirea la un inel.
Ma gandeam acum, ca nu mi-am mai cumparat un inel de cand am implinit 14 ani. Mi l-am facut singura cadou la vremea aceea
Hmmm...si m-am tot uitat...si m-am tot uitat...si m-am sucit si m-am invartit... Nu ma induram nici sa-l iau, dar nici sa-l las. Mentionez ca inainte de asta mai vazusem la kenvelo(magazin de fite zic eu)o tinichea. Un inel dragutel din punctul meu de vedere, dar tinichea. Astfel am aflat si ce marime port la inele si ca depinde de deget.)
Sa revin...Inelul cu pricina, de la Col`Art (asa se numeste bijuteria din mall), era un inel mare, lung si lat cat degetul, foooarte dragut si pe gustul meu. Era UN FLUTURE :X:X:X cu cateva pietricele finute, aproape insesizabile de o culoare....verde-gri. Vai cat de frumos era... M-am indragostit! Ma topeam langa el. Bineinteles ca n-am rezistat tentatiei, de a ruga vanzatoarea sa mi-l arate. L-am pus pe deget. De fapt pe degete. Dezamagita constat ca nu mi se potrivea X( Pffuuu... Aproape disperata o intreb daca mai are altul mai mare. Cauta, scotoceste si mai gaseste 2. Primul la fel de mic ca si precendul.
(
Horey! Al doilea era bun!
Pfiiiuu! Ce usurare ...imi venea sa zburd. Bineinteles ca in momentul cand s-a asezat pe degetul meu, parca s-a lipit, ca nu l-am mai dat jos. )) Am scos din buzunar banii (nu mi-am luat geanta ca m-ar fi stresat si aia, dupa ce ca mergeam la shopping, geanta ar fi fost a doua tortura) si l-am platit. Sunt atat de mandra de noua mea achizitie ) As putea spune ca la fel de incantata, de parca as fi primit un inel de logodna =))
PS.: Poate ii fac o poza si o postez pe site, sa vedeti si voi mandretea mea de inel!)) :X:X:X
26 Martie 2011
Tocmai ce m-am intors din oras.
Am fost cu una din prietenele mele la shopping de toale (pentru ea). Norocul ei ca sunt o prietena buna si am suportat o astfel de tortura. Plimbarea in sinea ei a fost ok, atata timp cat am stat afara, desi batea vatul si ridica praful care intra in ochi, iar parul nostru zbura in toate directiile. Si-a cumparat o fusta, blugi si pantofi. M-a plimbat prin vreo 3 magazine si 2 mall-uri.
Mergand noi prin cel de-al doilea mall, am trecut pe langa o bijuterie. Uitandu-ma fugitiv prin obiectele stralucitoare din vitrina care ma vrajeau (am o atractie deosebita pentru bijuterii, in special pentru cele din argint,desi nu am foarte multe,dar imi plac),mi-a ramas privirea la un inel.
Ma gandeam acum, ca nu mi-am mai cumparat un inel de cand am implinit 14 ani. Mi l-am facut singura cadou la vremea aceea
Hmmm...si m-am tot uitat...si m-am tot uitat...si m-am sucit si m-am invartit... Nu ma induram nici sa-l iau, dar nici sa-l las. Mentionez ca inainte de asta mai vazusem la kenvelo(magazin de fite zic eu)o tinichea. Un inel dragutel din punctul meu de vedere, dar tinichea. Astfel am aflat si ce marime port la inele si ca depinde de deget.
) Sa revin...Inelul cu pricina, de la Col`Art (asa se numeste bijuteria din mall), era un inel mare, lung si lat cat degetul, foooarte dragut si pe gustul meu. Era UN FLUTURE :X:X:X cu cateva pietricele finute, aproape insesizabile de o culoare....verde-gri. Vai cat de frumos era... M-am indragostit! Ma topeam langa el. Bineinteles ca n-am rezistat tentatiei, de a ruga vanzatoarea sa mi-l arate. L-am pus pe deget. De fapt pe degete. Dezamagita constat ca nu mi se potrivea X( Pffuuu... Aproape disperata o intreb daca mai are altul mai mare. Cauta, scotoceste si mai gaseste 2. Primul la fel de mic ca si precendul.
( Horey! Al doilea era bun!
Pfiiiuu! Ce usurare ...imi venea sa zburd. Bineinteles ca in momentul cand s-a asezat pe degetul meu, parca s-a lipit, ca nu l-am mai dat jos. )) Am scos din buzunar banii (nu mi-am luat geanta ca m-ar fi stresat si aia, dupa ce ca mergeam la shopping, geanta ar fi fost a doua tortura) si l-am platit. Sunt atat de mandra de noua mea achizitie ) As putea spune ca la fel de incantata, de parca as fi primit un inel de logodna =))PS.: Poate ii fac o poza si o postez pe site, sa vedeti si voi mandretea mea de inel!
)) :X:X:X
Momentul adevarului. 
Da...maine implinesc 25 de ani! Ce cacat... Acum cativa ani, ma gandeam cat de multe o sa realizez pana la implinesc un sfert de secol de existenta. Aveam atatea planuri pentru mine, imi doream atat de multe...speram si incercam sa le realizez.
Iata-ma acum,la varsta la care credeam ca o sa am totul. Iata-ma uitandu-ma in oglinda. Ce vad??? Nimic! Nimic din ce credeam ca o sa vad. In oglinda se reflecta doar un corp "deteriorat", un corp care ma complexeaza. Da, ma complexeaza! Cred ca toata lumea are complexe, oricat de mici, dar nu toata lumea recunoaste.
Dar nu e singura mea frustare. Ma ingrijoreaza faptul ca, nu vad nicio realizare. Nimic din ce mi-am dorit nu s-a implinit. Nimic. N-am nimic. Ba mai mult...simt cum cad intr-un gol imens si nimic nu ma tine. E un bungge jumping fara coarda. Sunt un nimeni frustat, complexat. Un Titanic pe fundul oceanului. Da, si stiu si o sa imi spui ca sunt singura si imi plang de mila. Si ce? Te afecteaza?? Ha! Nu cred! Nici macar un pic!!! De ce spun asta? Pentru ca, indiferenta face parte din fiinta ta!
Cum spuneam...MAINE e ziua mea... MAINE, NU AZI!!! Clar??? Cateva persoane s-au inghesuit (desi nu prea ma asteptam la unii dintre ei) sa imi zica la multi ani. Mi-au zis la multi ani de azi, desi maine e ziua mea...maine... Jesus...!!!!
Si asa aniversarile au fost un motiv de tristete pentru mine intotdeauna, iar acum pe langa faptul ca sunt total dezamagita de realizarile mele pana la aceasta varsta, ma mai intristeaza si faptul ca lumea imi spune mai devreme la multi ani. De fapt nu neaparat aniversarea in sine este un motiv de triste, ci intamplarile din acea zi. De fiecare data au fost un esec si fara exceptie au sfarsit cu lacrimi varsate.
Da, mi s-a spus la multi ani cu zi mai devreme. Cine? Cativa...amici/prieteni si...proprii mei parinti. DA! Proprii mei parinti m-au sunat mai devreme cu o zi sa se asigure ca mi-au spus la multi ani si ca nu uita. Cum sa uite propria ta mama sa iti zica la multi ani de ziua ta??? Tatal tau, sa uite ca pe 15 iunie, fix la jumatatea anului, e ziua propriei si singurei sale fiice. Pentru mine e cumplit de dureros. E ca si cum nu mi-au zis deloc, atata timp cat mi-au spus mai devreme, iar mama chiar a mentionat acest lucru...ca m-a sunat mai devreme, ca poate maine uita sa ma sune.
Dragii mei parinti, va iubesc sincer si va apreciez pentru tot ceea ce ati facut pentru mine pana la aceasta varsta, mai ales pe tine, mama,dar...ma doare sufletul pentru ca m-ati facut sa sufar de multe ori . Si acum si cu alte ocazii si sunt sigura a fost involunar, dar cu toate astea nu ati tinut cont cand v-am spus ca ma durut ca ati facut cutare lucru. Pot si vreau sa fac ceva pentru mine, ceva cu mine, dar daca cineva/ceva ma dezamageste, atunci totul se duce de rapa si ma intorc de unde am plecat. Nu gasesc mereu sustinere in mine pentru ca nu gasesc nimic in afara care sa merite. Lucrurile astea ma darama si voi, scumpii mei parinti, nu m-au sustinut niciodata in nimic!!!!! Nu am simtit sustinerea voastra! Va iert, va iert pentru tot, dar nu uit!
Ma ridic, ma scutur, si merg mai departe. Uitandu-ma in urma la trecutul meu, ma face sa cred ca ... sunt puternica, poate mai puternica decat credeam, desi am momente in care ma pierd si sunt slaba. Daca nu as fi fost asa, daca nu as fi asa, nu as fi fost acum aici si nu mi-a intins nimeni o mana sa ma ajute sa ma ridic. Am facut-o singura.
Happy birthday to me!
Da...maine implinesc 25 de ani! Ce cacat... Acum cativa ani, ma gandeam cat de multe o sa realizez pana la implinesc un sfert de secol de existenta. Aveam atatea planuri pentru mine, imi doream atat de multe...speram si incercam sa le realizez.
Iata-ma acum,la varsta la care credeam ca o sa am totul. Iata-ma uitandu-ma in oglinda. Ce vad??? Nimic! Nimic din ce credeam ca o sa vad. In oglinda se reflecta doar un corp "deteriorat", un corp care ma complexeaza. Da, ma complexeaza! Cred ca toata lumea are complexe, oricat de mici, dar nu toata lumea recunoaste.
Dar nu e singura mea frustare. Ma ingrijoreaza faptul ca, nu vad nicio realizare. Nimic din ce mi-am dorit nu s-a implinit. Nimic. N-am nimic. Ba mai mult...simt cum cad intr-un gol imens si nimic nu ma tine. E un bungge jumping fara coarda. Sunt un nimeni frustat, complexat. Un Titanic pe fundul oceanului. Da, si stiu si o sa imi spui ca sunt singura si imi plang de mila. Si ce? Te afecteaza?? Ha! Nu cred! Nici macar un pic!!! De ce spun asta? Pentru ca, indiferenta face parte din fiinta ta!
Cum spuneam...MAINE e ziua mea... MAINE, NU AZI!!! Clar??? Cateva persoane s-au inghesuit (desi nu prea ma asteptam la unii dintre ei) sa imi zica la multi ani. Mi-au zis la multi ani de azi, desi maine e ziua mea...maine... Jesus...!!!!
Si asa aniversarile au fost un motiv de tristete pentru mine intotdeauna, iar acum pe langa faptul ca sunt total dezamagita de realizarile mele pana la aceasta varsta, ma mai intristeaza si faptul ca lumea imi spune mai devreme la multi ani. De fapt nu neaparat aniversarea in sine este un motiv de triste, ci intamplarile din acea zi. De fiecare data au fost un esec si fara exceptie au sfarsit cu lacrimi varsate.
Da, mi s-a spus la multi ani cu zi mai devreme. Cine? Cativa...amici/prieteni si...proprii mei parinti. DA! Proprii mei parinti m-au sunat mai devreme cu o zi sa se asigure ca mi-au spus la multi ani si ca nu uita. Cum sa uite propria ta mama sa iti zica la multi ani de ziua ta??? Tatal tau, sa uite ca pe 15 iunie, fix la jumatatea anului, e ziua propriei si singurei sale fiice. Pentru mine e cumplit de dureros. E ca si cum nu mi-au zis deloc, atata timp cat mi-au spus mai devreme, iar mama chiar a mentionat acest lucru...ca m-a sunat mai devreme, ca poate maine uita sa ma sune.
Dragii mei parinti, va iubesc sincer si va apreciez pentru tot ceea ce ati facut pentru mine pana la aceasta varsta, mai ales pe tine, mama,dar...ma doare sufletul pentru ca m-ati facut sa sufar de multe ori . Si acum si cu alte ocazii si sunt sigura a fost involunar, dar cu toate astea nu ati tinut cont cand v-am spus ca ma durut ca ati facut cutare lucru. Pot si vreau sa fac ceva pentru mine, ceva cu mine, dar daca cineva/ceva ma dezamageste, atunci totul se duce de rapa si ma intorc de unde am plecat. Nu gasesc mereu sustinere in mine pentru ca nu gasesc nimic in afara care sa merite. Lucrurile astea ma darama si voi, scumpii mei parinti, nu m-au sustinut niciodata in nimic!!!!! Nu am simtit sustinerea voastra! Va iert, va iert pentru tot, dar nu uit!
Ma ridic, ma scutur, si merg mai departe. Uitandu-ma in urma la trecutul meu, ma face sa cred ca ... sunt puternica, poate mai puternica decat credeam, desi am momente in care ma pierd si sunt slaba. Daca nu as fi fost asa, daca nu as fi asa, nu as fi fost acum aici si nu mi-a intins nimeni o mana sa ma ajute sa ma ridic. Am facut-o singura.
Happy birthday to me!
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.