Eu una nu cred in egalitatea de genul una mie, una tie. Cu fratele meu nu am impartit niciodata prajiturile, fructele, banii, sarcinile, etc.. jumi-juma, fiecare a luat cat a avut nevoie… si nu ne certam niciodata din motive de genul asta.
Nu cred ca poate exista o egalitate perfecta intre oameni… si daca te superi ca Gigel a primit o bomboana in plus, risti sa fii nefericit tare des. Cred ca ce spun eu aici are legatura cu unele pilde din Biblie in care Dumnezeu este aparent nedrept (fiul risipitor, muncitori platiti inegal… ), dar incep sa cred ca e un mare adevar in toate astea.
Am ajuns sa ma gandesc la toate astea pentru ca acum traiesc intr’o alta familie, care, spre deosebire de a mea, tine foarte mult la aceasta egalitate, cel putin asta e impresia mea. Nu vor sa aiba mai multe sarcini casnice decat ceilalti. Acasa nu e asa, fiecare face cat poate si e o atmosfera ceva mai relaxata cu inevitabilul dezavantaj ca nu prea facem multe pe langa casa ;p.
Nu stiu cat de clar m’am exprimat… dar sunt curioasa ce ati inteles din toate astea si care e parerea voastra.


P.S. recunosc ca inca nu prea stiu despre ce vorbesc.. dar simt eu ca e ceva aici.. si sper ca din discutia cu voi sa'mi dau mai bine seama de ce si de cum.

Ai dreptate in ce spui...ceea ce conteaza mai mult este sufletul sa fie egal...iubirea...restul ca ala a luat mai mult sau mai putin nu are deloc nici o importanta...

Salutare!

Eu cred ca fiecare trebuie sa primeasca ceea ce merita si nu cat ii trebuie - asa cum faceau comunisti (atta, sa nu crezi ca te includ in sfera comunistilor! ). Nu poti lucra cat zece si sa primesti cat unu.

bubu, ai in vedere sa fim egali in fata cuiva? sau iubirea noastra sa fie egala pt toti?

Cum credeti ce-i face pe oameni ingali - experienta (asa cum credea si poetul american Walt Whitman [va rog sa ma corectati daca i-am gresit numele]) ? Sau ne nastem inegali (spiritual) ?

Si daca raspundeti la intrebarea de mai sus ce parere aveti : trebuie sa se formeze pt cei mai inteligenti clase aparte sau sa fie impreuna cu lumea cealalta. (aici ma refer la scoala, bineinteles)

Nu prea am inteles intrebarea ta.
Toti sintem egali in fata lui Dumnezeu, iar iubirea noastra ar trebui sa fie egala.In felul acesta nu ar mai exista "unitate de masura".

Nuu, in nici un caz nu vreau sa intru pe meleagurile comunistilor... comunismul imparte in mod egal bomboanele (ma rog.. cu retinerea ca cine'mparte parte'si face... ) iar eu am spus ca nu cred in aceasta egalitate.

Cand spun ca nu cred in aceasta egalitate calculata, una mie una tie... vreau sa spun ca eu nu'mi caut dreptatea, nu sunt innebunita de a fi "neindreptatita" in felul asta. Si gasesc ca este un mod mai relaxant de a trai.

Daca as putea sa muncesc cat 10 nu cred ca as tine pentru mine totul, benevol chiar .

Eu cred ca nu exista egalitate intre oameni, conceptul in sine imi pare o utopie..In primul rand nu se nasc cu sanse egale..e vorba de saracie, bogatie, de boli, de parinti care sa-i creasca...in al doilea rand oamenii gandesc diferit unul de altul..nu exista 2 oameni la fel, au personalitati diferite, dorinte-scopuri, vise care-i apropie sau ii distanteaza..unde e egalitatea?!

_____________
1+1=2

Exact, nu exista egalitate intre oameni.

Ma intristeaza si ma bucura...

Ma bucura pentru ca dc ar fi egali, oamenii ar fi la fel... ar fi o plictiseala totala...

Ma intristeaza ca exista muritori de foame, bolnavi... si nu inteleg, nu inteleg de ce? De ce eu sa fiu fericita in lumea asta in care exista atatea rele?

Mai sus ma refeream la egalitatea sociala, indelung dezbatuta de Jean Jacques Rousseau in "Contractul social"..parca (sper sa nu ma insel).


Din afara egalitatea nu se percepe, dinauntrul meu da..dintr-un punct de vedere..acela ca intotdeauna cei din jur, interlocutorii mei sunt egali cu mine (in sensul ca urasc ca cineva sa se simta inferior)..mi-ar placea sa cred (prea mult spus- e un mit) ca si eu cu ei, desi nu mizez pe asta niciodata..cu totii avem un suflet, cu totii simtim intens, iubim.

M-am cam incurcat

Si ca sa mai scot o perla:)), nu ma luati in seama!

1+1=2 soare si luna=doi astri Adevarat

1+1=1 el si eu=noi Adevarat

1-1=0 eu fara mine sau eu fara el..=moarte..A

Nu de alta dar cel putin aici, pe pamant, mi se pare o iubire egala pt toata lumea imposibila.
Fiindca am fost tratat diferit de oameni si atasamentul meu pt ei va fi diferit.

In "Noaptea de Sinziene", cred, Eliade spune ca a iubi pe toti la fel inseamna sa te apropii de ingeri.
Poate - dar pe pamant nu cred aceasta idee realizabila.

p.s bubu, dar nu exista o ierarhie a sfintilor? Oare asta nu inseamna ca totusi iubirea lui Dumnezeu nu este egala?

uitasem... , una dintre cele mai mari revelatii ale mele a fost ca suntem cu totii oameni si ca, de fapt, pana la urma toti semanati cu mine.

Si cum ne deosebim ?

la inceput nu semanati.... "pana la urma" doar (doua maini, doua piciore... cu totii traim, plangem, radem, vrem... )

Figaro..ne deosebim pt ca ne gandim la diferitele aspecte ale aceluia concept, in mod diferit..), nu ne deosebim pt ca ne gandim la acelasi concept.

Mai degraba pentru ca percepem acelasi fenomen. Perceptia - din care se formeaza conceptul - e arbitrara pana la urma.

Perceptia se subintelege prin intermediul simturilor, gandurilor voit sau nu..intr-o mica sau mare masura...toata lumea percepe subiectul asta intr-un fel sau altul, pe pielea sa..sau nu?


we fain

QUOTE (Krsna @ Jul 25 2003, 02:45 PM)

p.s bubu, dar nu exista o ierarhie a sfintilor? Oare asta nu inseamna ca totusi iubirea lui Dumnezeu nu este egala?

Ba da, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu iubeste pe unul mai mult si pe altul mai putin.
Eu cred ca pe lumea cealalta exista un altfel de a percepe ierarhizarea.Toti au aceleasi drepturi sint egali si nu se uita nimeni daca este postat mai sus sau mai jos.
Ca sa definesc in felul meu ciudat ce vreau sa spun...Dumnezeu apasa cu mina lui toti oamenii de pe pamint>Toti oamenii se fac una cu pamintul>Astia sintem noi...toti egali, un punct care radiaza in functie de cum a fost in viata de pe pamint...

Din punctul de vedere al ordinii publice, ar fi bine ca oamenii ori sa fie ori egali ca in comunism, ori sa nu fie egali si sa aiba un sistem de clasa rigid, ca pe vremuri, ca sa nu indrazneasca sa vrea egalitate. In principiu, Statele Unite sint tara libertatii. In realitate, multi oameni nu au ce le trebuie si ii vad pe altii ca au sau chiar sint bogati. Daca saracii ar crede ca bogatii isi merita soarta pentru ca sint nobili sau mai stiu eu ce, poate ca ar fi mai linistiti si ar respecta clasa privilegiata. Din moment ce cred ca merita drepturi egale, nu e de mirare ca oamenii saraci sint cam frustrati si unii mai comit si crime. De aceea, e bine ca ori sa creeze statul o egalitate artificiala, ori sa fie ca in Europa pe vremea cind unii erau boieri si altii ii respectau, ca nu erau nimic in comparatie si asa erau invatati.

Egalitatea e posibila doar in matematica, intre oameni din pacate nu.Pentru ca oamenii sunt prea diferiti, au nevoi diferite si idealuri diferite.Unerori imi doresc ca toti oamenii sa fie egali macar din punct de vedere social, dar parca nici comunismul nu-mi pica bine.As opta mai degraba pentru o egalitate a sanselor.

Monica, sa inteleg ca ne propui comunismul sau feudalismul, la alegere. Te-as ruga sa ne spui cum ti-ai propune sa le implementezi la ora actuala. Care ar fi primii pasi inspre acele societati ideale?

Cu feudalismul ar fi mai greu, dar daca nu ar fi fost revolutia, v-ar fi explicat tovarasii cum sa ajungeti in comunism. Poate mai vin niste tovarasi la putere, ca si asa politica actuala nu functioneaza prea bine.

Parerea mea este ca desi comunismul se baza pe conceptul egalitatii, nu a avut nici o sansa sa reziste in timp deoarece nu tinea cont deloc de principiul libertatii.Si in ciudata tututor beneficiilor sociale si materiale pe care le poate aduce o societate egalitara, oamenii vor prefera intotdeauna sa fie liberi.

Ideal ar fi ca toti sa se nasca egali in sensul de a avea aceleasi sanse in a se realiza in viata. Dar egalitate ca in comunism, nu-mi trebuie. Intotdeauna or sa fie unii ... mai egali decat altii...

cum ar fi o societate egalitarista?

Uau, s-a trezit topicul asta... pai, intreaba-l pe Helmuth...

Intr-adevar, unii sustin ca egalitarismul este aproape imposibil de pus in practica deoarece inegalitatile financiare si sociale sunt urmarile firesti ale naturii umane.
Insa ideea ca actualele trasaturi de caracter (precum invidie, materialism, lacomie, agresivitate, competitivitate etc) ale populatiilor din tari capitaliste ar fi innascute este o afirmatie greu de sustinut.

In primul rand, timp de milioane de ani, primele societati, tip hunter-and-gatherer, au avut o structura cu mari tendinte spre egalitarism, pacifism si fara urme de ierarhizare. Bunurile necesare supravietuirii erau impartite egal intre toti membri (hrana, adapost etc.), nu existau surplusuri materiale iar cantitatea de munca zilnica era mult mai scazuta decat in prezent. Mult mai tarziu, de abia odata cu revolutia agrara, a aparut surplusul si, odata cu el, aparitia unei clase avute, care a incercat sa convinga ca sclavia este „naturala", sau ca regii au un drept divind de a-i stapani si conduce pe ceilalti.
Iata si cateva citate relevante in acest sens:

„In the typical hunter-gatherer society, decision-making iscollective, yet decentralized, access to resources is shared, goodsare typically distributed via reciprocal exchange, sharing, and gift-giving, and the distribution of both income and decision-making poweris egalitarian."http://ideas.repec.org/p/usn/usnawp/8.html

„Hunter-gatherer societies also tend to have non-hierarchical,egalitarian social structures. This might have been more pronouncedin the more mobile societies, which generally are not able to storesurplus food. Thus, full-time leaders, bureaucrats, or artisans arerarely supported by these societies."http://en.wikipedia.org/wiki/Hunter-gatherer

„(...) recent discoveries suggest that the adoption of agriculture,supposedly our most decisive step toward a better life, was in manyways a catastrophe from which we have never recovered. Withagriculture came the gross social and sexual inequality, the diseaseand despotism, that curse our existence."http://www.awok.org/worst-mistake/

In al doilea rand, daca inegalitatile economice ar fi in acord cu natura umana, atunci ne-am astepta ca societatile astfel concepute sa fie mai sanatoase, mai longevive si mai fericite. Dovezile indica exact lucrul opus.

In al treilea, indivizii care prospera in capitalism, adica cei preocupati in mod deosebit de accederea pe scara sociala si acumularea materiala, sunt dovediti ca suferind de boli mentale. Astfel, comportamentul lor provine dintr-o natura viciata, pervertita, bolnava.

In al patrulea, exista studii care demonstreaza existenta fireasca in comportamentul uman a asa-numitului „efect Robin Hood", care duce la deposedarea celor mai avuti si donarea catre cei mai putin avuti, chiar cu riscul pierderilor personale.
http://downshifting romania.blogspot .com/search? q=robin+hood

In al cincilea, daca natura umana ar fi indreptata intr-un mod relevant spre egoism, lacomie, depasirea competitorilor etc. atunci e dificil de explicat cum de exista fapte consistente facute, dezinteresat, in beneficiul altora, mai ales in tarile capitaliste etc. De exemplu, in 2005, 65 de milioane de americani s-au oferit voluntari. Dupa uraganul Katrina, americanii au donat peste 4 miliarde de dolari, in timp ce corporatiile de acolo de abia au strans 400 de milioane. In SUA, Crucea Rosie a strans intr-o singura luna peste un miliard de dolari pt. ajutorarea victimelor tsunamiului din 2004, peste 85% din bani provenind de la oamenii simpli, nu corporatii sau afaceristi. Si exemplele pot continua.

In al saselea, studiile arata ca nevoia de bunuri materiale este scazuta, contand doar pana la depasirea saraciei lucii. Ceea ce depaseste acest prag, nu aduce un surplus de fericire corespunzator. Astfel, o societate care asigura tuturor mijloacele de baza pentru supravietuire, precum acces gratuit la sanatate, educatie, locuinte accesibile ca pret, loc de munca pt. fiecare sunt mai potrivite pt. nevoile umane decat una care permite inegalitati enorme si nu le asigura tuturor aceste conditii materiale minime.

In concluzie, o societate bazata pe cooperare in loc de competitie si pe satisfacerea nevoilor materiale de baza ale tuturor in loc de imbogatire, este mult mai in acord cu tendintele firesti ale oamenilor decat societatea din prezent.

Intrebarea mea era "cum ar fi o societate egalitarista?",
iar raspunsul a venit cu referiri la uraganul Katrina, Robin Hood, invidie si placeri ieftine...

Nu uita, societatea de tip vanator-culegator, un adevarat exemplu de societate avansata.