QUOTE(Marduk @ 14 Jul 2010, 02:40 PM)
si cu morala cum ramane fie ea crestina sau ateista
Pai care-i vina bietului om ca a fost conceput in eprubeta si nu in mod natural? Nu exista, zic eu, motive pentru a-i fi refuzat botezul. Cei conceputi in vitro nu sunt si ei botezati? Ca sa nu mai spun ca biserica in niciun caz nu va refuza sa inregimenteze un nou cotizant...
Cat despre morala ateista, nu exista o morala univesal acceptata de catre toti ateii, deci nu pot sa-ti raspund la intrebare. Pot sa-ti spun ca eu nu vad motive pentru a trata un om conceput prin clonare ori prin alt procedeu artificial altfel decat pe cei conceputi pe cai naturale.
QUOTE
si pana la urma care ar fi scopul clonarii daca o clona va avea personalitate diferita de cea a donatorului, ii va semana practic doar la organe si facial?
In prezent sunt cunoscute doua mari directii de dezvoltare a clonarii: reproductiva si terapeutica. In prima varianta, prin intermediul clonarii umane reproductive (eventual apeland si la modificarea genetica) s-ar putea produce persoane frumoase, geniale, cu calitati exceptionale si astfel ni s-ar oferi "sansa" de a deveni o specie perfecta, ai carei indivizi vor fi copii ale lui Einstein, Beethoven, Shakespeare, Michelangelo sau cine vrei tu. Alta posibilitate ar fi ca prin clonare umana s-ar oferi sansa cuplurilor care nu pot avea copii de a deveni parinti sau
s-ar putea interveni in zestrea genetica a individului pentru a evita combinatiile genetice "nefericite" intre genele masculine si cele feminine (ma refer la bolile genetice). Persoanele care sufera de boli genetice rare (de ex hemofilie) si care isi doresc sa devina parintii unor copii sanatosi ar putea rezolva aceasta problema. Prin clonarea partenerului sanatos dintr-un cuplu supus riscului de a avea copii afectati de o boala ereditara s-ar elimina riscul nasterii unor copii bolnavi.
In ceea ce priveste clonarea umana terapeutica, scopurile pot fi: posibilitatea de a vindeca boli grave, ca Alzheimer, Parkinson, sindrom Down sau diabet, pentru care pana in prezent nu s-a gasit nici o solutie. Un alt scop pentru acest tip de clonare este gasirea de noi surse de organe sau tesuturi pentru transplant: din celulele corpului tau, prin clonare, pot fi obtinute tesuturi cu care sa iti fie "reparate" organele in cazul unui accident, de pilda.
Ca orice alta tehnica, clonarea are si ea limite. Este imposibila obtinerea de clone identice, "exacte". Identitatea materialului genetic dintre cel clonat si clona sa este de 99,7%, restul pana la 100% fiind reprezentat de ADN-ul extranuclear, de exemplu mitocondrial. Cei 0,3% par foarte putin, dar avand in vedere ca genomul cimpanzeilor este identic cu al nostru in proportie de 98%, cei 2% reprezinta multiple diferente. Asadar, si cei 0,3% pot realiza diferente pe care putini dintre noi si le-ar putea imagina in acest moment. Clonele nu ne-ar fi parteneri identici.