Daca = in cazul in care
ar fi ultimul meu cuvant la han = din diferite motive, ar fi ultimul nostru mesaj la/pentru han(motivul cel mai real este moartea, ce-i drept...)
acesta ar fi = depinde de starea de moment; aceasta era ideea.
De ce "Ramas Bun"?:Am deschis acest coltisor deoarece am simtit atunci ca hanul, cu tot ce inseamna el, mi-a oferit multe ocazii de a face bine, de a avea rabdare, de a ma cunoaste prin povestile celorlalti (si a mea-pff!), de a intalni persoane, de a descoperi melodii noi, de a ma informa, de a ma relaxa si de a impartasi... dar, in primul rand, de a invata "arta de a conversa" (tot exersez de pe la 15 ani concizia, claritatea, obiectivitatea si nu-mi prea iese. Recunosc, 90% din dragostea si fidelitatea pentru han (in comparatie cu alte forumuri, sau chiar discutii cu prietenii) se bazeaza pe acest motiv, aparent egoist).
Asadar, "Ramas Bun" mi s-a parut cel mai concis mod de a(-mi) defini relatia cu hanul (a se intelege ca el suntem noi, cu totii si cu toate mesajele noastre
), in raport cu prezentul pe care il traiesc clipa de clipa. Ori, prezentul meu de atunci era recunostinta pentru acest spatiu.
Vroiam sa-l denumesc "La revedere!". Dar e posibil ca odata chiar sa fie ultimul cuvant. Si nu considerati tragica/macabra aceasta abordare. E... Reala. Ca orice alta traire - incarcata de bine, sau mai putin bine.
Sper ca s-a inteles. Daca nu, la cerere, voi dezvolta explicatia.
Edit:
marduk, daca mai puneam un cuvant in plus la titlu, nu mai era "Ramas Bun" - cu conotatie obiectiva.
Ce apare dupa virgula este explicatia titlului, care era mai bine sa apara cu un italic neingrosat (dar nu am avut cum sa aleg, doar am completat acolo unde se cere explicarea titlului.)