CAPITOLUL I
Familia Santiago

*
A fost odata , o familie ,Familia Santiago,formata din doua gemene,Lizzi si Mandy,un frate,John si parintii lor Marie si Lucius.Ei locuiau la malul unui lac intr-o padure,numita Padurea Santiago.
Povestea lor incepe intr-o zi de vara, cand un vanator a venit sa vaneze in padure. Pana atunci numeni nu vanase in padure fara acordul Familiei Santiago.Dar acest vanator era gras,urat,mare si rau.Toti il urau.Nu avea mila de nimeni si de nimic.Nu avea suflet!De cand Lucius a venit la puterea padurii,nimeni nu mai vanase in padure,absolut nimeni .Padurea era tot timpul calma,linistitoare ,iar Marie canta mereu frumos.Pentru copii,Lucius era cel mai destept din lume,era idolul lor,mai ales pentru John.
Vanatorul incepuse sa vaneze.Se auzeau impuscaturi incontinuu.Copii erau speriati.John stia ca tatal lui va opri zgomotul.Avea sperante ,chiar daca avea 10 ani.Fetele erau speriate si se dusesera la mama lor.
-Poate ca a uitat sa vina sa ma intrebe, ii linisti Lucius pe copii si pe Marie.
Lucius se ridica cu ususrinta de pe scaun ,lasa ziarul jos si se duse in padure sa opreasca impuscaturile.Toti s-au linistit cand s-au oprit impuscaturile.Mama se intoarse la treaba ,iar fetele s-au jucat in continuare.Se facuse tarziu si Lucius nu se intoarse acasa.Marie se ingrijora si se duse impreuna cu ,copiii ei sa vada ce face sotul ei.John vazu primul cadavrul tatalui sau.Era plin de sange.Marie se duse sa vada ce face John si scoase un tipat mic de sperietura.Gemenele au venit si ele sa vada ce se petrece,iar cand vazura corpul neinsufletit al tatalui lor,plin de sange.John se abtinu sa planga,dar corpul fara viata al iubitului sau tata,pe care il indragea atat de mult il facu sa planga.”Nu plange!Esti barbatul casei!!!”isi spunea el,dar era prea atasat de tatal sau sa nu isi arate tristetea.

*
Era liniste.Langa un mormant stateau patru oameni,O femeie,doua fete si un baiat de zece ani.La un moment dat fetele si femeia incepura sa planga cu sughituri.Pasarile nu mai cantau.Vantul batea usor si lin,un vant de vara.Pana si norii plangeau,iar oamenii si-au deschis umbrelele.Inmormantarea se terminase si de aceea era doar familia Santiago.Pasarile parasira acea padure.Vanatorii vanau fara voia cuiva.Animalele se rareau,plecau.Satenii credeau fel de fel de povesti,cum ar fi”Se spune ca padurea e blestemata pentru ca fantoma cuiva o bantuie,si de aceea nu mai sunt animale.”.Altii spuneau ca “Familia Santiago a murit si acum ne bantuie padurea.”.Erau fel de fel de povesti care ii inspaimanta pe oameni”Multi au disparut in acesta padure”.Erau fel de fel de minciuni inventate de ei.
De la o vreme,baiatul incepuse sa stea doar in casa.Acest lucru o inspaimanta pe Lizzi,ceea ce a facut-o sa se duca sa il spioneze pe fratele ei.Intai se duse sa vada ce face el,cand vazu ca sta si citeste,”Dar de unde stie sa citeasca??”se intreba ea.Apoi l-a urmarit ore intregi pana John a terminat cartea de citit.Scartaitul scaunului se auzea pana in camera de vizavi si John vroia sa iasa din camera lui.Lizzi astepta ca el sa dea coltul si se duse in camera lui.Era decorata cu fel de fel de culori si postere cu un baiat pe nume Flash.Patul era mare cu perna alba si veche.Langa pat era un dulap mare pe care erau
asezate niste carti cu titluri ca “Marea revolutie a satenilor”,iar pe prima pagina scria cu o culoare neagra”Oamenii s-au adunat si au luat arme cu care s-au luptat cu o familie din padurea Santiago.”.Mai era o carte care se numea “Lumea religiei in secolul al XIX” care avea pe prima pagina ,scris un paragraf:”Totul se repeta”.Apoi ,John avea pe masa multe carti”Istoria Romaniei”,”Totul despre padure” si altele…Se pare ca erau citite.Iar ceea ce tocmai citise John era “Manualul Padurii Santiago…Doar pentru mostenitorii padurii.”Intr-o noptiera de langa patul sau erau in sertare niste schite ale unei camere,cu o usa buna,ascunsa bine in pamant.Cand vroia sa iasa afara,Lizzi se impiedica de ceva de pe podea.De un lemn .Cand il ridica, vazu o camera ca cea din schite.Ridica si celelalte scanduri si intra in camera.Era neterminata dar care era cu un tunel care duce undeva afara.Cand auzi usa de la intrare deschizandu-se ,iesi imediat de acolo si acoperi camera cum era inainte.John tocmai intrase.
-AAAaa…Mhh…Buna!!spuse ea.
-Ce faci in camera mea?intreba John suparat.
-Aaaa…caut …MMmm..creionul!Da!Caut creionul!Mi-l imprumuti?intreba ea.
-Da.
Lizzi lu-a creionul si pleca din camera.



CAPITOLUL II
Acasa la Melinda

Intre timp…acasa la Melinda este o cearta intre cele trei prietene.
-Cine?Eu?!Nu ti-as fi furat niciodata rimelul ala urat.spunea Ana
-Te si cred!Tot timpul te uitai la el.Il vroiai.Acum dami-l!spunea Cornelia.
-Nici nu m-am atins de el!
-Minti!
-Eu!!??Sa mint?!?!?Oooo…Nu am mintit niciodata!
-Fetelor!Tocmai intrase Melinda in camera ei
-Il ai!Dami-l!continua Cornelia.
-Nu il am!spunea Ana.
-Fetelor!a spus Melinda din nou.
-Ce-i!au spus Ana si Cornelia deodata.
-Aaaa…Melinda!Spunei Corneliei ca nu i-am furat rimelul!spune Ana.
-Cornelia!Ana spune ca nu ti-a furat rimelul.a repetat Melinda
-Spune-I Anei ca nu o cred.a spus Cornelia
-Cornelia spune…si Melinda nu sfarsi propozitia deoarece Ana spunea:
-Stiu ce a zis!a spus Ana nervoasa.
HAM HAM!!Se auzi la usa.Melinda deschise usa si vazu ca era Bobi cu rimelul Corneliei in gura.
-Ahh!Rimelul meu!!!Unde lo fi gasit?a spus Cornelia fericita .
-Cred ca l-a gasit in baie.a spus Melinda
Cornelia era super fericita,dar Ana era putin trista.Cornelia nu isi ceruse scuze.Melinda se duse la birou si scoase din sertar laptopul ei.Il porni si tastase un site de legende.
-Daca tot e vacanta,ce-ar fi daca am merge toate trei intr-un loc mai special.Mai sinistru.spunea ea.
Cauta o legenda a unei paduri la treizci de kilometri de oraselul ei.Gasi in sfarsit o legenda despre Padurea Santiago:
Legenda spune ca intr-o Padure,numita Padurea Santiago,animalele nu mai traiesc,oamenii lipsesc.Dar toata povestea incepe cu o familie,Familia Santiago.Aceasta familie era fericita,pana cand un vanator a venit sa vaneze fara acordul lui Lucius Santiago.Lucius s-a dus la vanator sa il avertizeze ca nu are voie sa vaneze in acea zi,care era superba,dar vanatorul nu a mai stat pe ganduri si l-a impuscat pe Lucius.Corpul nu a mai fost gasit dupa aceea,cei care cautau cadavrul au disparut.Multi oameni disparusera dupa aceea.Familia lui Lucius inca bantuie acele locuri.
-Deci…incepu Melinda.Vreti sa mergem sa dezvaluim adevarul?
Fetele au sustinut ca vor merge si ele.Urmatoarea zi ,au luat un taxi si au mers spre locul acela,spre padure.Cand au ajuns,au vazut ca era foarte putin luminata ,iar Anei si Corneliei li s-a facut frica.Ele au lasat-o pe Melinda inainte.Cand a ajuns Melinda sub copaci,fetele au spus ca o vor astepta in afara padurii.Asa au si facut.Melinda a intrat in padure ,iar Ana si Cornelia au ramas in lumina soarelui.Melinda inainta,tot mai mult in padure. Se facea tot mai intuneric.Nu era nici o vietate in padure.Simtea ceva sumbru,care o urmarea.Deja I se facuse putin frica.Aprinsese lanterna,
-Ana!Stiu ca esti tu!Hahaha.spunea ea nesigura.Cornelia…iesi de oriunde ai fi.
POC!
Se auzi un sunet de creanga rupta.Cineva o urmarea,dar ea mergea inainte.Ii era frica.Era singura cu fiinta care o urmarea.Intr-un tarziu,obosita de atata drum,ajunse la un lac.Langa el era o casa mare si frumoasa.Batu la usa.Nimic!Mai batu odata.Tot nimic!”Poate ca e deschisa.”isi spuse ea.Apasa pe clanta si usa se deschise.Era o casa frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara.La un moment dat auzi o usa deschizandu-se.Se ascunse sub masa din bucatarie si asculta.Nu se auzeau decat pasii unui om.”Stiam ca sunt urmarita.”isi spunea ea.Privi putin afara de sub masa ,dar se baga inapoi imediat caci,venea cineva spre ea.Era un barbat mare si gras.picioarele ii miroseau ingrozitor,caci Melindei i se facuse rau.Miroseau a branza stricata lasata ani intregi neatinsa.Melinda se clatina dintr-o parte in alta pana cand omul iesi din casa, iar ea lesina.
Se trezi mai tarziu ,tot sub masa.Se uita la ceas si vazu ca e ora noua noaptea,cand ea ajunsese la ora cinci dupa masa.Astepta ca toata lumea sa intre in dormitoare.Cand s-a auzit si ultima usa inchizandu-se ,se furisa afara.Era intuneric bezna,dar luna stralucea asa de frumos ca se oglindea in apa lacului.Dintr-o data usa casei se deschise.Melinda se ascunse repede in tufisuri.Pe usa iei un baiat cam de unsprezece ani.Se stergea putin la ochi.Era obosit.Dintr-o data se intoarse spre Melinda ,curios.Din greseala ea scapa lanterna. Baiatul veni la ea.
-Buna! Zise el.




CAPITOLUL III
Povestea lui John

-Buna!Cine esti?spuse Melinda.
-John.Tu cine esti?intreaba baiatul.
-Melinda.spuse ea.
-Ce cauti aici?Nimeni nu a mai vizitat aceste locuri.a spus John.
-Am auzit niste legende despre padure si am venit sa verific cu prietenele mele,dar lor le-a fost prea frica si nu au mai venit.a raspuns Melinda
-Ce legende??a intrebat baiatul ,speriat.
Si Melinda i-a povestit lui John ceea ce citise ea pe internet.Baiatul privea curios cum Melinda povestea tot ce vazuse si auzise pana sa ajunga in acea ascunzatoare.John ii spuse Melindei povestea lor de cand murise tatal lor.
-Deci de asta sunt zvonurile despre tatal tau.Voi ati luat corpul lui si ,cand au venit oamenii,nu l-au mai gasit.Despre voi ,se spunea ca bantuiti padurea pentru ca, de fapt,suneti cam tristi,si ca animalele sunt vanate de prea multi vanatori incat ele pleaca din padure.Si inseamna ca tu erai cel care ma urmarea.Totul are logica!a spus Melinda fericita ca descoperise ceva.
-Wow!
Convorbirea despre lumea Melindei continua.Intre timp,Lizzi,vazu ca John nu era in pat.Asa ca s-a dus afara pe furis,sa vada ce se petrece.Deschise usa,incet,privi la lacul in care se vedea luna, privi in stanga, ,iar in dreapta il vazu pe fratele ei vorbind cu o fata mai mare ca el cu trei ani.Se furisa dupa un tufis sa auda mai bine ce vorbesc ei.
-…Si atunci am cazut in fund!a spus John ,iar Melinda chicoti.
-Sa vezi faza!In timp ce Ana mergea …povestea Melinda .
Lizzi asculta, asculta pana adormi.Cand se trezi,vazu ca Melinda disparu,iar mama ei intindea rufele.
Intre timp,Melinda mergea prin padurea slab luminata de soare prin crengile copacilor.Le vazu pe fete dormind pe iarba cea verde.Le trezi.Dar nimic.Mai incerca odata.Nimic.”A treia oara e cu noroc!” gandi Melina ,si le trezi.Ana gemea.
-ANA!CORNELIA!DE CE DORMITI!tipa Melinda la ele.
-Of!Parca am dormit o suta de ani!Cat e ceasul?spuse Ana trezindu-se.
Se uita putin la ceas si vazu ca era dimineata.
-Aaaaahhhh!!!!Ai vazut cat e ceasul??Mama o sa ma pedepseasca toata viata mea!!!Cu ce mai mergem acasa????se panica Ana.
-Calmeaza-te!!!!!
-Ce cautam aici inca?se trezi si Cornelia.Hey!!!s-a dus timpul inapoi sau ce??Cum de e dimineata?
Melinda le spuse sa se calmeze si le povesti ce I se intamplase in padure.”Cum o sa ajungem acasa?”se intreba ea.Dar nici macar nu se gandi mult si o masina parca acolo.In ea era un om mare,gras, cu cizme,exact ca cel din casa din padure.
-Uuurrraaaa!spusera Ana si Cornelia in cor.
- Mi se pare suspicios.Nu cred ca ar trebui sa mergem cu el.spuse Melinda.
Cand ea termina de spus propozitia,omul mare se uita urat la ea.
-Cred ca e politicos si ne va duce acasa.spuse Melinda apoi,schitand un zambet fortat.
Desi era speriata,se duse in masina in spate,cu fetele.
-Domnule!puteti sa ne duceti acasa?Pe strada Curiozitatii numarul 12 din Orasul Cornesti.spuse ea.
-Da!spuse omul,cu o voce groasa.
Masina, era verde pe afara ,un Ford;iar cum drumul era de treizeci de kilometric,Melinda putea observa scaunele din piele,radioul ,care parea ca nou,frana de mana ,care era cu un maner rotund cu cristale.Ajunsera in oras.Melinda ii spuse omului sa le lase acolo unde erau.Omul se intoarse,iar Melinda putea sa-I observe un tatuaj pe piept cu numele “Valentino Tenar”.Isi aminti pe data o stire care spunea ca titlu”Valentino Tenar, hotul de buzunare,asasinul de oameni,omoara oamenii,mancand din ei”.Ea inghiti in sec.Il mai ruga odata sa le dea drumul.Dar omul le spuse “NU!”.Melinda era inspaimantata.Ana si Cornelia adormisera.
Deodata,Melinda se simti ametita.Totul se invartea in jurul ei.Parca lumea se daduse cu susul in jos.Omul blocase toate intrarile,oprise masina intr-un colt ascuns si privi spre Melinda,razand copios si amenintator.
-DA-MI DRUMUL!tipa ea.
Totul tremura.Parca nu era cale de scapare.Ea se uita in stanga si in dreapta si vazu o cale de scapare.Incerca sa deschida usa dar nu reusi.In josul ferestrei masinii vazu un buton.Apasa pe el si vazu ca usa se deblocase.O deschise si iesi afara.Alerga!Alerga!Picioarele i se inmuiasera.Tremura si ea.Apoi incetini din ce in ce mai mult.Nu isi mai putu misca picioarele si cazu.Se tara pe jos.Apoi si mainile i se inmuiasera si nu se mai putea misca deloc.Ochii I se inchisera si lesina.

CAPITOLUL IV
In casa asasinului
Cand Melinda deschise ochii,vazu cum totul devenea mai clar.Se afla intr-o casa mare.Era veche.Mobila era plina de pete de mancare si de …sange.Totul era rupt.La o masa prafuita statea un om,cel din masina,care dormea.
Ea era legata de un scaun.Dintr-o data cineva batu la usa.Omul intreba cine e .
-Marianovici Bermud.spuse aceasta si Valentino deschise usa.
Bermud era un om cu mustata,tip genul fermecator.Avea parul blond-rosiatic,imbracat cu pantaloni de piele,cu o geaca gri.
-Buna!Am adus o prada noua.spuse Valentiono.
- Ce prada ?intreba Bermud.
-Trei fete.Delicioase!!spuse Valentino.
-Numai sa le vad!spuse Bermud.
Valentino il duse pe Bermud la fete.El privi cu insistenta si spuse:
-Sunt cam slabe,dar putem sa facem ce vrem cu ele.Ar trebui sa cerem recompense pe ele.Ce zici?
-Suna bine.Cat ar trebui sa fie pretul?
-Cred ca ar trebui sa fie cel putin trei sute de milioane de lei.Nu…dublu!
Oamenii mai negociara intre ei pretul si plecara spre telefon.Sunara la politie si spusesera de pretul de noua sute de milioane de lei.Mai spusesera ca vor banii in 24 de ore.
-Fetele sunt…Bermud puse telefonul jos,se intoarse spre Melinda si o intreba.Cum te cheama pe tine?
-Me-melinda.Melinda ma cheama.
-Pe prietenele tale cum le chema si de unde sunteti voi?adauga Bermud.
-Ana,spuse ea si arata cum putu spre Ana,si Cornelia si arata si pe cealalta fata.Suntem din orasul Cornesti.
-Ai auzit Valentino?Valentino aproba din cap.Spunele si politistilor.Hey!Nu sunteti obraznicaturile care au castigat la acel concurs?Concusrul copiilor.Melinda aproba din cap.
-…Banii in 24 de ore.S-a inteles?termina de vorbit Valentino.
-Le-ai spus?intreba Bermud,iar Valentino dadu din cap aprobator.
-Ce facem cu ele deocamdata?
-Le tinem aici.Nu!Mai bine in debara.spuse Bermud.
Valentino,veni spre fete si le lua pe rand cu scaunul,dar o lasara pe Cornelia acolo.”Ar trebui sa ne distram pana vin politistii.”ii sopti Bermud lui barbatului.”Ce ii vor face Corneliei?”se intreba Melinda ,fiind speriata de soarta prietenei ei.Bermud o duse pe Melinda in debara.Ana tipa dupa ajutor.
-Tipa!!!!Nimeni nu te va auzi.spuse Valentino razand batjocoritor de Ana.
Barbatii se intoarsera spre usa spunand “Sa vedem ce putem face cu tine fetito!!”.Usa de la debara se incuiase.Ana era foarte speriata.Incepuse sa dea din picioare plangand “Cum o sa ajungem acasa??Nimeni nu are atatia bani.Mai ales in douazeci si patru de ore!”Melinda se uita prin debara sa vada cum puteau scapa de acolo.Pe o masa erau puse niste unelte si ..o foarfeca.
-Cum vom scapa?De ce a trebuit sa mi se intample mie??spunea Ana.
-Taci Ana.Am gasit o cale de scapare!o linisti Melinda.
-De ce??Vreau acasa!!Nu trebuia sa mergem in acea padure.continua Ana.
-Ana!!striga Melinda.
-Daca nu vedeai tu legenda aia,nu mai ajungeam aici!E numai vina ta.Daca nu te cunosteam,nu mai veneam cu tine!!!spunea Ana plangand.
-Si daca nu eram eu prietena ta ,nu mai ajungeam aproape de dusman.spunea Melinda.
-Vezi?E vina ta!!!spunea Ana.
-Nu spuneam de rau.continua Melinda.
-Atunci?intreba Ana.
-Il vom prinde pe acest om si il vom preda politiei cand soseste,termina Melinda.
-Cum putem face asta?E imposibil.Oare ce ii face acum Corneliei omul acela?intreba Ana
-Iti spun planul imediat,dar intai sa scapam de aici.Ma strange!spuse Melinda.
Ea se ridica cu tot cu scaun,dar el era asa de greu ca nu reusi.Mai incerca odata,se ridica cu el si se duse spre masa.Incerca sa ia forfeca cu mana de la spate dar nu reusi.Se impinse in masa,iar foarfeca cazu in mana ei.Taie sfoara de la mana, si sfoara cu care era legata de scaun.Apoi o dezlega si pe Ana.Ana se ridica voiasa de pe scaun si dansa in stil de glorie.
-Ce plan ai?intreba aceasta.
Melinda lua sfoara cu,care fusese legata ea si Ana,luase o sarma careia ii daduse o forma de cheie si o baga in usa.Incerca sa o miste dar sarma se indoise.Lua de pe masa o surubelnita si o baga in gaura cheii.Reusise!
Dupa reusita ,deschise usa si vazu ca oamenii ii punesera o bonetica Corneliei si radeau de ea copios.Apoi luau o lingura cu tocana si se prefaceau ca i-o dadeau.Cornelia incerca sa prinda mancarea ,dar oamenii i-o luara din fata si rasera si mai tare.Melinda inchise usa si spuse.
-Ar trebui sa asteptam pana adorm oamenii.Sunt tare energici!spuse Melinda.
-Bine.aproba Ana.
Cat timp asteptau,se uitau prin preajma si vazura saltele rupte,un televizor vechi si alte vechituri.