Dupa cum spune si titlul, sunt curioasa care sunt motivele pentru care voi ati merge la psiholog si, de asemenea, cele pentru care nu ati merge. Nu astept raspunsuri prea concrete sau intime (de genul: as merge pentru ca sunt depresiva), ci cred ca ar fi interesant si util pentru noi, cei din domeniul asta (si nu numai) sa vedem care e perceptia generala...

Atunci cand ni s-a pus noua aceasta intrebare (mie si colegilor mei de la formare), am observat ca 99% din raspunsuri erau profund influentate de scoala facuta si ca majoritatea noastra e aproape incapabila sa se mai puna in locul omului care nu are o parere bine conturata despre ce inseamna psihologul si psihoterapia.

Deci, revenind:

De ce ai merge la psihoterapie?
De ce nu ai merge la psihoterapie?

Exemplu: eu as merge de curiozitate (chiar mi se pare util sa fi de partea cealalta macar o data ) si nu as merge la un cunoscut (sau la cunostinta unei cunostinte).

As merge doar in caz de PTSD. Dar viata m-a invatat sa ma descurc singur, asa ca nu am nevoie de a merge! Problema e ca multi nu-si dau seama ca au nevoie de ajutor! Unul din cei mai buni prieteni ai mei e renumit neuropshiholog si doar odata am apelat la el, atunci cand in urma unui accident profa fetei mele a murit in mainile fetei.

De la apelul de telefon isteric al fetei am inteles ca e nevoie urgenta de ajutor.....pe loc a sunat-o prietenul si dupa juma de ora prin telefon s-a linistit fata! Nu e placut de loc pt. "pacient" procedura ( Sere stie exact ) dar cu cat mai repede interventia, cu atat mai multe sanse de a reusii!!

Sorin.

ps. Sere cand primesti diploma de practica, promit sa vin la tine la control chiar daca nu am nevoie

As merge pentru ca stiu ca am nevoie - din mai multe motive - si pentru ca niciodata nu strica o parere avizata a cuiva din afara vietii tale - deci total obiectiv. (nu stiu cat de obiectiv mai poate fi dupa o vreme, dar deh... )

Nu merg pentru ca n-am timp si-i prea scump.

In general n-as merge la o cunostinta - pentru ele e mai greu sa fie obiective si nu vreau nici sa-mi pun prietena sau cunostinta in situatii jenante.

Recitind ce-am spus in fraza de mai sus, rectific: la o cunostinta nu m-as duce pentru ca as considera-o un intrus in viata mea (nu mi-e apropiata incat sa fiu deschisa si sincera si nici total straina nu e incat sa fiu deschisa si sincera), la prietena nu m-as duce - vezi motivele de mai sus.

Dar spunand asta trebuie sa recunosc ceva: Sere are la momentul de fata capacitatea de-a se distanta de aspectul prieteniei si de-a privi in mare masura obiectiv anumite chestii ce le discutam. Asa ca din punctul asta de vedere - jos palaria si sper sa isi pastreze capacitatea asta. Deci la ea, ca si psiholog, m-as duce daca as putea. Dar cu toate astea as prefera pe cineva 100% impartial. (Vezi Sere? Dualitatea ma-sii de viata )

De ce nu m-as duce? Simplu: daca as considera ca-s ok si n-am nevoie, de ce sa ma duc? Sa le maresc veniturile, scazandu-le pe-ale mele? Nu mersi

Scuze hani ca-s cam razna si aiurea la ora asta, da' ma-ntelegi tu... Sper

Ba, eu n-as merge ca nu ma mai lasa sa plec!

Măria Ta, vin cu tine şi depun mărturie că tu eşti Regele!

Sere, ce zici, ne închide p-amândoi?

N-au astia buget sa va inchida, stati linistiti
Si, Erwin, aia de la Gataia au deja un Prinţ... nu te mai pot lua si pe tine ca s-ar naste confuzii

Io vreau sa clarific ceva: A asculta, a descoperi cauze si a da sfaturi NU e psihoterapie. E discutie prieteneasca, e consiliere. Psihoterapia nu ti-o pot face prietenii sau cunostintele. Afro stie, ca ajunsesem noi la niste concluzii si una din ele era "bun, am descoperit (o) cauza. Now what? Ca problema nu dispare chiar daca stii tu exact ce si de ce a aparut".

Sorine: nici pentru psiholog nu cred ca e prea placuta procedura

As merge la psihoterapie sa descopar lucruri noi despre mine.

Nu as merge (nu merg) din comoditate.

De atunci ultima data cand am fost la psiholog, saracul a luat-o razna rau de tot

Sorin.

Asta as vrea sa-mi clarifici si mie , te rog .

Pai nu prea inteleg care e intrebarea... a asculta e o parte importanta din terapie, dar numai sa asculti nu e terapie. Si un prieten te poate asculta la o cafea...

Ma intriga faptul ca ai scris - a asculta , asta in primul rand . Pentru ca e o chestie primordiala . Orice fel de terapie sau consiliere , incepe prin a asculta .
Acuma nu am crapat eu chiar firul in 4 ca incepeam si cu cauzele

Asa-i Zed, ai perfecta dreptate. Si pana la urma sa asculti nici nu e asa usor cum poate parea la prima vedere.

Asta cu identificarea cauzelor e de baza in special la psihanaliza. Dar exista alte tipuri de terapie care nu pun deloc accent pe cauze. Ba chiar le considera neesentiale. Stii cum e cu cauzele? Poti identifica o gramada, dar nu ai cum sa ai siguranta ca ce ai identificat tu e ceea ce a determinat problema. Era si o povestioara... O familie foarte, foarte saraca avea doi copii iar cand acestia au crescut ceva mai mari tatal i-a luat de-o parte si le-a spus: mai copii, suntem atat de saraci ca nici apa nu avem sa va dam... luati-va si voi si duceti-va sa va incercati norocul in lume. Copiii pleaca dar inainte stabilesc ca peste 20 de ani sa revina in satul parintesc. Trece timpul si in sat apare un boschetar, murdar, neingrijit, barbos... vai de capul lui. Taranii in intreaba cine e si ce cauta acolo... "- Pai sunt unul din copii familiei X-ulescu care a plecat acum 20 de ani", "- Vai, dar ce s-a intamplat cu tine de ai ajuns in halul asta?" ... " - Eh, pai la ce copilarie am avut si cate lipsuri am indurat, cum va asteptati sa ajung?". Dupa inca doua zile apare, intr-un nor de praf, o masina scumpa ca naiba, lucioasa, cu un barbat bine imbracat la volan". Toata lumea mirata se intereseaza cine e si afla ca e celalalt copil al familiei respective. Il intreaba si pe el " Cum ai reusit sa ajungi asa bogat?", iar raspunsul era previzibil " - Eheee... pai la ce copilarie am avut si cate lipsuri am indurat, cum era sa ajung?".
Morala era ca exista o consteliatie de muulte alte elemente pe langa o "cauza" care determina un rezultat si ca niciodata nu putem fi siguri ca am identificat intreaga constelatie.

Ok . M-ai lamurit .
Problema mea a inceput de la aceea fraza , pentru ca pentru mine a "sunat" gresit . Iti explic de ce . Prima parte , cea cu ascultatul e lamurita cred , partea a doua , cea cu cauzele , o lamuresc acum . In general , in psihoterapie se cauta simptomul si nu cauza , cu mici exceptii , cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala , care lucreaza numai cu cauze , pe ei nu-i intereseaza simptomul .
Psihanaliza ........... si aici te contrazic se bazeaza pe technica asociatiei libere in care terapeutul e neutru , abstinent si evita interventiile . Deci , nici vorba de cauze .
Scuze de corectii , nu "ma dau pe net " sa ma informez si apoi sa te contrazic , chiar cunosc .
Referitor la faptul ca a asculta este greu , da , poate sa fie , daca nu faci destula autocunoastere ( multi isi fura singuri caciula ca nu-si fac orele ) si apoi au parte de contratransfer din plin .


Revenind la subiect . Desigur ca m-as duce la psiholog , cand e cazul , in schimb sunt sigura ca as fi un client ( coterapeut ) enervant la maxim .

Da, dar ce se urmareste cu asociatiile alea libere? Nu sa se identifice o cauza? Eu asa stiam, ca psihanalistii incearca sa identifice cauzele problemei... Intr-adevar se foloseste metoda asociatiei libere, dar din cate stiam eu dupa ce pacientul face asociatiile astea ramane in sarcina terapeutului sa interpreteze. Trebuie sa ma mai informez si eu oricum... Nu prea m-a interesat psihanaliza. Am dezvoltat oarecum o aversiune pentru ca ne-a fost bagata pe gat la greu in facultate.

Uite ce zic astia pe Wikipedia (ca mi-e cel mai la-ndemana): Psihanaliza speră să obţină o vindecare prin aducerea la suprafaţa conştiinţei a stărilor refulate, sau cum se exprima Freud: "Wo Es war, soll Ich werden" ("Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul").

Deci una din metode e asociatia libera, dar scopul e identificarea "cauzelor" (fixatia intr-un anumit stadiu de dezvoltare - oral. anal, etc., complex oedip nerezolvat, etc. etc.). Eu tot asa pricep, oricat as intoarce-o.

Nu ma deranjeaza deloc ca ma contrazici, chiar ma bucur... ma mai motiveaza sa citesc si sa ma informez

Nu e una din metode la Freud , ci samburele , miezul , baza psihanalizei . Nu ne bagam acum la Adler&Jung .
Asociatia libera nu porneste pe discursul pacientului ( care-l face constient ) ci pe conectarea sa la viata inconstienta .
Cauza exista deja , ca de aceea vine la tine , dintr-o anume cauza, care-l deranjeaza deja . Tu trebuie sa identifici simptomul care duce la aceasta cauza .
E ca si cum te duci la magazin - cumperi paine , oua , lapte etc ca nu mai ai in casa ( cauza ) dar simptomul e foamea . ( e cel mai tembel exemplu pe care l-am dat in acest context ) .