Pe acest topic se va lămuri ce este Profetul ca să nu mai fie loc de aberaţii creştinoide pe această arie.

PROFÉT, profeţi, s.m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pământ şi capabil să prezică viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoană care intuieşte apariţia sau desfăşurarea unor evenimente în viitor. – Din fr. prophète. (DEX)

"Eu sunt fata de profetii de dinainte de mine asemenea omului care a durat o casa, a facut-o pe ea neintrecut de frumoasa, afara de locul unei caramizi de la un colt, iar lumea a inceput sa o ocoleasca si sa se minuneze de ea, zicand: Daca nu ar lipsi aceasta caramida! Eu sunt aceasta caramida si eu sunt incheietorul profetilor" (Coranul cel Sfant)

"Muhamad nu este tata nici unuia dintre barbatii vostri, ci este trimisul lui Allah si incheietorul profetilor." (CCS)

Draga Shapeshifer,

Pai hai sa vorbim la concret despre aberatiile "profetului" tau, si ma voi lega acum doar de minciunile si jignirile ce le spune el despre crestini
Mahomed zice Coran :
9:30 Iudeii zic :Ezra este fiul lui Dumnezeu,iar crestinii zic:Mesia este fiul lui Dumnezeu.acestea sunt cuvintele lor,,rostite cu gurile lor.Ei spun vorbe asemanatoare cu ale acelora care nu au crezut de dinaintea lor-Allah sa-i nimiceasca!Cum se insala ei,indepartadu-se de adevar!
19:35 Nu se cuvine ca Allah sa-si atribuie un fiu!..
23:91 Allah nu si-a luat nici un copil si nu este nici o divinitate alaturi de El....

Bate campii la greu, caci Scriptura precizeaza foarte clar in foarte multge locuri ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, de exemplu aici:
Luca 3:22.Şi S-a coborat Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, si s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.
sau
30 Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31 Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
32 Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
33 Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
34 Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1)
sau:
35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?
36 El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El?
37 Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Şi Cel ce vorbeşte cu tine Acela este.
38 Iar el a zis: Cred, Doamne. Şi s-a închinat Lui. (Ioan 9)
etc.
Mahomed zice in coran:
3:59 Inaintea lui Allah,Iisus este asemenea lui adam,pe care El l-a facut din lut si apoi i-a zis lui „Fii” si el a fost.
5:17 Necredinciosii sunt aceia care zic:”Dumnezeu este Mesia,fiul Mariei”.Spune:”Cine L-ar putea impiedica pe Allah,daca ar voi sa-l faca sa piara pe mesia,fiul mariei,ca si pe mama lui si pe toti care se afla pe pamant?..”
5:75 mesia,fiul mariei,nu este decat un trimis,asemenea trimisilor de dinainte de el,iar mama lui este o femeie cu evlavie adevarata.Amandoi mancau bucate de rand.Priveste ce semne invederate le trimitem Noi si apoi priveste cum sunt ei indepartati (de la ele).


Dar bate campii la greu din nou, caci Scriptura zice foarte clar:
Ioan 1
1.La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

14.Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Mahomed auzise el ceva despre Iisus si Adam, insa Iisus nu a fost asemenea lui Adam, ci Iisus a restaurat omul Adam care fusese facut dupa chipul lui Dumnezeu dandu-i si asemanarea cu Dumnezeu, nu numai chipul. De aceea Iisus Hristos se mai numeste, pentru ca este, si Fiul Omului ce sta la dreapta lui Dumnezeu... Prea complicat pentru Mahomed chestiunea asta...

Din nou Mahomed isi arata indolenta cand zice:

5:73 Necredinciosu sunt si aceia care spun:”Dumnezeu este treimea din trei”,caci nu exista alta divinitate in afara de Allah cel Unic si de nu vor inceta sa vorbeasca astfel ii va atinge si pe cei necredinciosi dintre ei chin dureros.

Eu zic ca pe el l-a atins deja chinul dureros, caci nici un crestin nu a crezut vreodata ca Sfanta Treime ar insemna 3 zei. Asta este doar in imaginatia lui Mahomed, si pe care se apuca de filosofat
Evident ca si aici Sfanta Scriptura il contrazice. Iata caeva exemple:
Matei 28:19
19.Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

Ioan 20:
28.A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!
Ioan 5:7
7.Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt
Cu restul voi mai continua alta data, din lipsa de timp acum...
Dar trebuie sa mentionez ca Sfanta Scriptura, chiar prin gura lui Iisus ne avertizeaza sa fim atenti la astfel de "prooroci" care s-au facut singuri prooroci, si pe care multi, culmea ii cred pe cuvant, cand ar putea lesne sa verifice minciunile ce le spun.

Iisus a spus: Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan. (Matei 11:13)
Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea. (Luca 16)
Asta inseamna doua lucruri:
- ca toate proorocirile au avut ca timp de implinire si au fost proorocite pana atunci
- si ca dupa Sfantul Ioan Botezatorul nu va mai veni alt prooroc.
De fapt alt prooroc nici nu-si mai avea rostul, devreme ce venise chiar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Cuvantul ca sa lamureasca si sa aseze toate.
S-a trezit Mahomed dupa 600 de ani sa spuna ca nu este asa...
Oare Mahomed nu a auzit, sau daca a auzit chiar nu a inteles nimic din pildele lui Iisus?
Iata una din ele care ar fi trebuit sa-i dea de gandit:
33 Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34 Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35 Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36 Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38 Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39 Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.
40 Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?
Acest aspect Iisus il mai precizeaza si in alte parti... Zice la urma Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau... Dupa aceea va veni chiar Stapanul, nu zice niciunde ca va mai trimite pe altcineva, ca sa faca ce?! Ce a adus nou Mahomed fata de Iisus in afara de minciuni? Nici un admirator al lui Mahomed nu a putut raspunde la asta...
Tot Iisus spune:
11 Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea.
12 Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
13 Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul.
14 Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
15 De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17 Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18 Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19 Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.
21 Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui. (Ioan 14)
Practic asta exclude orice existenta ulterioara a vreunui profet trimis de Dumnezeu.
Duhul Sfant este cel care ne va calauzi. Iisus a fost si va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor...
Si atunci cine este de fapt Mahomed si cine la trimis de fapt?, ca toti crestinii stiu ca nu Dumnezeu l-a trimis, caci Dumnezeu este deja cu noi, aici si acum....
Tot Iisus ne atrage la modul serios atentia
(Matei 24)
Sau in alta parte Sfantul Apostol Petru zice:
1 Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;
2 Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită;
3 Şi din poftă de avere şi cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăboveşte şi pierzarea lor nu dormitează.
4 Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat pe îngerii care au păcătuit, ci, legându-i cu legăturile întunericului în iad, i-a dat să fie păziţi spre judecată,
5 Şi n-a cruţat lumea veche, ci a păstrat numai pe Noe, ca al optulea propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste cei fără de credinţă,
6 Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor;
7 Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
8 Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
9 Domnul poate să scape din ispite pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii,
10 Şi mai vârtos pe cei ce umblă după îmboldirile cărnii, în pofte spurcate şi dispreţuiesc domnia cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să hulească măririle (din cer),
11 Pe când îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi în putere, nu aduc în faţa Domnului judecată defăimătoare împotriva lor.
12 Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri în stricăciunea lor;
13 Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre;
14 Având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului.
15 Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor,@ care a iubit plata nedreptăţii,
16 Dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; căci dobitocul fără grai, pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
17 Aceştia sunt izvoare fără de apă şi nori purtaţi fără de furtună, cărora li se păstrează, în veac, întunericul cel de nepătruns,
18 Căci rostind vorbe trufaşe şi deşarte, ei momesc întru poftele trupului, cu desfrânări, pe cei care de abia au scăpat de cei ce vieţuiesc în rătăcire.
19 Ei le făgăduiesc libertate, fiind ei înşişi robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte.
20 Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi.
21 Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
22 Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. (2 Petru 2)
De asemenea si Sfantul Apostol Ioan ne atrage atentia:

1 Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.
2 În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu.
3 Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.
4 Voi, copii, sunteţi din Dumnezeu şi i-aţi biruit pe acei prooroci, căci mai mare este Cel ce e în voi, decât cel ce este în lume.
5 Aceia sunt din lume, de aceea grăiesc ca din lume şi lumea îi ascultă.
6 Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ascultă de noi; cine nu este din Dumnezeu nu ascultă de noi. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.
7 Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
8 Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.
9 Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem.
10 În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
11 Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul.
12 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.
13 Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.
14 Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.
15 Cine mărturiseşte că Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu. (1 Ioan 4)
Doamne ajuta!

PS... voi continua imediat ce voi gasi putin timp...

Mei clopotel, eu am cam iesit din orice discutie de la religie - adica alea despre atei (in principal din cauza atitudinii unora). Acuma sper sa vezi cum e cand te intalnesti cu unul ca tine sau ca abureala.

offf clopoţel nu te potoleşti, tu receptezi Quranul prin habotnicii creştinii din gura satului... nu mă determina să te sfărâm... nu interpreta ce scrie în Quran dacă nu înţelegi cel puţin 2-3 sensuri ale lui.

dacă tot dai citate din Quran te rog precizează versiunea traducerii... aştept... ca să ştiu cu cine am de-a face... nu că n-aş şti dar aşa se cade..

Apropos ştii că în legătură cu Quranul şi traducerea lui în alte limbi a fost şi este o mare problemă? ştii asta nu? dacă nu ştii află de la mine că cel mai tainic sens al Quranul nu se dezvăluie într-o limbă străină arabei quranice... aşa că deja ţi-am tăiat o cracă groasă... ca să nu spun trunchiul... ştii că sunt interzise comentariile la Quran da? măcar asta sper să ştii!

ps: nu mă obosesc să-ţi comentez aberaţiile de mai sus că nu are rost... fereşte-nă Doamne de prostul care citeşte o singură carte şi nici pe aia nu şi-o înţelege...

Pregăteşte-te! Vine iureşul...

hai să-ţi dau un exemplu cât de prost eşti:

ai scris aşa:



iată traducerea corectă Sura 5 Masa versetul 73:

Cei care spun: „Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tăgăduitori. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul. Dacă nu se leapădă de ceea ce spun, o asândă dureroasă îi va atinge pe cei care tăgăduiesc dintre ei.

Si ti-ai taiat-o insuti tie, doar daca nu ne dezvalui acum ca esti specialist si in araba veche

Mai putin interzise tie, asa-i ?

eu am sursele mele, clopoţel are doar surse habotnice creştine care nici creştinismul nu l-au înţeles cum trebuie, d-apăi islamul. Da, eu am surse demne de toate încrederea, nu aberaţii creştine despre ce au înţeles (de fapt nu au înţeles sau au înţeles aiurea) din Quran. Ce voi expune despre islam vine de pe linia ezoterismului islamic şi sper că eşti conştient că un creştin habarnist nu-mi poate rezista...

şi acum revin la Sura 5 Masa, 75:

Cei care spun: „Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tăgăduitori. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul. Dacă nu se leapădă de ceea ce spun, o asândă dureroasă îi va atinge pe cei care tăgăduiesc dintre ei.

ce se spune de fapt aici? păi se pune accent pe faptul că Dumnezeu este UNUL, adică se trece dincolo de aspectul relativ al Treimii şi se afirmă Unitatea Absolută a ei în timp ce se „neagă” aparent relativitate tocmai pentru a se sublinia aspectul absolut al treimii în Unitatea Esenţei divine. O să revin mai amplu asupra acestei chestiuni extrem de importante, însă pentru început trebuie să fie bine înţelese următoarele:

Înţelegerea creştină a Întrupării se bazează pe Trinitate. Dintr-o perspectivă, Ipostasurile Trinităţii sunt Relative, iată perspectiva: Dumnezeu este Absolut, El este singura Esenţă, pe când cele 3 Persoane sunt primele Relativităţi, acestea actualizează caracteristicile indivizibile ale Esenţei.
Dintr-o altă perspectivă, Tatăl este Absolut şi Fiul şi Spiritul Relative: Tatăl este Dincolo-de-Fiinţă, Fiul este Fiinţă şi Spiritul este Beatitudine şi Manifestare.
Dintr-o anumită perspectivă, ele sunt Absolute: Persoanele sunt prezente în Âtmâ pur, altfel ele nu s-ar putea actualiza în Mâyâ. În acest sens, Persoanele ipostatice sunt deasupra Relativităţii, ele sunt aspecte intrinseci ale Absolutului.
De aici ambiguitatea relaţiei Tatălui cu Fiul: Fiul este şi egal şi subordonat, în funcţie de perspectiva luată: Fiul este şi subordonat şi egal Tatălui, iar această antinomie deschide calea către misterul Relativităţii in divinis.
Ipostasurile nu sunt „relative” deoarece ele sunt „conţinute” în Esenţă. Ele sunt relative deoarece ele „emană” de la El, dacă nu ar fi fost „conţinute” în El, ele nu ar fi putut „emana”. La nivelul esenţialităţii, ele coincid cu Absolutul pur şi simplu.
Pe planul cel mai înalt al înţelegerii Trinităţii este multiplicitatea in divinis – multiplicitatea nu este alta decât unitatea Absolută din care nimic nu este absent. Absolutul transcende distincţia dintre simplex şi complex, nu e nici una şi e amândouă. Doctrina Trinităţii este ezoterică şi metafizică.
Orice om obişnuit poate concepe într-o anumită măsură Unitatea divină, dar Trinitatea poate fi înţeleasă doar de cei care sunt capabili să se mişte în dimensiunea metafizică.
Chiar dacă Trinitatea poate fi abordată din câteva perspective, asta nu înseamnă că acestea epuizează misterul Trinităţii.

ps: clopoţel, înainte să postezi alte aberaţii ia şi citeşte până înţelegi ce scrie deasupra... căci până nu te fac să recunoşti adevărul a ce scrie mai sus, nu voi purcede mai departe oricâte aberaţii şi citate aiurea din Scriptură rupte din context mi-ai da...

E drept, unui comportament de troll absolut (cred ca fara precedent in istoria forumului), nu stiu cine-i poate rezista, crestin sau nu...

traducerea corectă Sura 5 Masa, 75:

Cei care spun: „Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tăgăduitori. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul. Dacă nu se leapădă de ceea ce spun, o asândă dureroasă îi va atinge pe cei care tăgăduiesc dintre ei.

unde vezi tu referire la 3 zei aici? în prostia ta?

Păi hai să-ţi arăt cât de prost eşti:

Vladimir Ghika:

Natura lui Dumnezeu e întreit Sfântă: în fiinţa Sa, în inteligenţa şi iubirea Sa; precum şi în cele trei persoane ale Sale, fără ca ele să se separe sau să se compună; aceste trei Sfinţenii având o singură figură care se învederează - acel „intus legere” [3] la Fiu şi acea Reuniune de iubire in uniunea de iubire la Spiritul Sfânt.

În Sfânta Treime, SUPREMA DISTINCŢIE a inseparabililor constă în Singularitatea Pluralului lor.

deci iată aspectul absolut al Treimii în Unitatea Esenţei divine de care vorbeam mai sus...

Tatăl se cunoaşte divin în Fiul şi Se recunoaşte divin în Spiritul Său.

Fiul ne-a adus Spiritul şi ne arată unde se află El.

Posesia perfectă a lui Dumnezeu de către Dumnezeu Însuşi este tocmai temeiul unităţii Sale vii.

Deci iată că şi Vladimir Ghika (un prost şi ăsta care nu se ridică la „înălţimea” mesiei neamului aka Dan Puric) pune accentul pe UNITATEA ESENŢEI DIVINE, ASEMENI QURANULUI...

Draga Shapeshifer,

De amenintari sunt satul pana peste cap, esti la fel ca restul: doar gura ce-i de tine... Nici macar nu recunosti cand ti-am aratat neadevarurile ce le spuneai despre crestini...
In rest: Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul? (Evrei 13:6)
Eu de interpretari de-ale tale filosofico-fantastice m-am plictist deja, nu ma ocup cu asa ceva...
In plus as putea sa dau si eu copy -paste la vreo 500 de carti aici, si sunt convins ca majoritatea userilor pot face asta. Din fericire nu acesta este scopul pentru care venim aici.
Nu zic sa nu dai citate, poti sa dai, e chiar indicat, insa nu e cazul sa copiezi toata cartea aici si sa deschizi cate un topic pentru fiecare capitol din ea. E suficient sa dai linkul si sa pui o mica descriere...

Asta este o aberatie cu versiunea traducerii coranului. Hai sa fim seriosi, ca tot de musulmanii vostrii e tradusa, doar nu o fi de mine.
Ce am scris acolo am luat de pe o versiune de pe net, insa eu am acasa o versiune chiar de la un arab musulman convins, si iata ce "diferente" sunt:
Pe net zicea asa:
9:30 Iudeii zic :Ezra este fiul lui Dumnezeu,iar crestinii zic:Mesia este fiul lui Dumnezeu.acestea sunt cuvintele lor,,rostite cu gurile lor.Ei spun vorbe asemanatoare cu ale acelora care nu au crezut de dinaintea lor-Allah sa-i nimiceasca!Cum se insala ei,indepartadu-se de adevar!
in cartea ce o am eu zice asa:
9:30 Si zic jidovii "Ezra este fiul lui Dumnezeu",iar nazarinenii (crestinii) zic:Mesia este fiul lui Dumnezeu. Acesta este cuvintul lor, in gurile lor.Ei poarta vorbe asemenea, ca si cei ce erau necredinciosi de'nainte. Bata-i Dumnezeu. Ce sunt de prosti!
Adica cum mai Shapeshifer, Mahomed asta al tau ii face pe crestini prosti? Daca ma facea numai pe mine, nu era nimic, ca recunosc si singur ca sunt prost, desi el nu avea cum sa-si dea sema ca cineva e prost, dar sa-i faca pe toti crestinii prosti doar pentru ca aberatiile lui nu corespund cu credinta crestina, e deja obraznicie din partea lui.
Repet, coranul asta mi-a fost dat de un arab, si a precizat ca este o versiune oficiala de la liga araba sau cam asa ceva...
Dar ca fapt divers, chiar cu arabul ce mi-a dat coranul am discutat despre Sfanta Treime, si a spus foarte clar ca Mahomed si toti musulmanii cred ca Sfanta Treime inseamna 3 zei si ii acuza pe crestini de politeism. Si el era convins de acelasi lucru. I-am explicat ca Sfanta Treime nu inseamna 3 zei, si ca Maica Domnului nu face parte din Sfanta Treime, si ca toate acestea sunt inventiile lui Mahomed, dar tot degeaba omul o tinea pe-a lui, ca si tine, adica eu nu cred ce cred, ci cred ce zice Mahomed, ca Mahomed asta stie mai bine decat mine cum cred... Tiiiii... asta da iubire de adevar... mai rar asa ceva...
Problema este cu coranul in sine, traducerea e o nimica toata...
Ei lasa-ma! Nu mai spune! Dar ce cuvinte au inventat arabii astia de restul lumii nu le cunosc si nu le pot intelege? Daca intelegerea coranului depinde de o limba iti dai seama ce fel de zeu este Alahul asta al vostru. Nu ai vrea ca toata lumea sa invete araba? Pana la urma aveti sansa ca Mahomed nu era chinez, atunci sa va fi vazut...

Eu ti-as recomanda sa te trezesti din visare, si sa mai vorbesti si la concret, daca poti, daca nu... chiar ma gandeam ca poate ar fi mai nimerit sa-ti fac un topic dedicat pentru tine, in care sa-ti pun acolo toate mesajele, ca noi mai avem si altceva de discutat pe aici, nu doar filosofeli la minciunile lui Mahomed si la fanii lui.
Cine v-a interzis asta? Mahomed?! Pai stii de ce v-a interzis sa-l comenati, ca inevitabil ajungeati la minciunile lui despre crestini, si atunci erati nevoiti sa le dati la o parte din coran. Probabil ca daca v-ati chinui sa curatati coranul de minciuni, ati ramane doar cu copertile.

Poate la tine, la mine este primavara, si e asa frumos afara!
Altfel, te cred... amandoi stim de ce nu poti sa comentezi...

Eu sunt prost si fara sa-mi dai tu exemple. Probabil ca asta este marea diferenta dintre noi, anume ca eu stiu ca sunt prost....
Pai si cu ce schimba asta datele problemei?! Chiar nu intelegi nici macar ce spune amicul tau Mahomed foarte clar? Care sunt aceia care spun: Dumnezeu este al treilea din trei”? Piticii din capul lui ca crestinii in nici un caz. Si apoi care crestin a sustinut vreodata ca Dumnezeu este altceva decat Unul, caci SFanta Treime inseamna Un singur Dumnezeu. Pana la urma, am zis eu ca sunt cel mai prost om de pe planeta, dar dupa ce citesc cateva mesaje de-ale tale, parca imi revine speranta. Zau asa!
O da! Sursa ta de incredere e Mahomed si cartea lui. Daca asta e sursa ta de incredere atunci e clar...

Restul dizertatiei tale despre Sfanta Treime este filosofie de 2 lei. Nici tu nu ai inteles ce-ai scris acolo. Asta mai ales e foarte adanca:"Ipostasurile nu sunt „relative” deoarece ele sunt „conţinute” în Esenţă. Ele sunt relative deoarece ele „emană” de la El, dacă nu ar fi fost „conţinute” în El, ele nu ar fi putut „emana”. La nivelul esenţialităţii, ele coincid cu Absolutul pur şi simplu.", de aceea poate ai si subliniat-o, ca sa te mai gandesti la ea poate... Desigur, sunt convins ca aberatiile astea nu sunt din putul gandirii tale, ca am totusi vaga banuiala ca poti mai mult de atat...

eu i-am cerut lui clopoţel că înţeleagă ce am scris despre cele 2 aspecte ale Treimii şi el iar a dejectat rahat să-şi apere prostia...


mă, lasă deoparte ce am înţeles eu sau nu, vrei să te iau cu începutul? păi cum dracu vrei să pricepi ceva dacă îţi lipsesc principiile?


măi prostie omenească scrie clar în verset citez:
„Cei care spun: „Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tăgăduitori.”

chiar aşa de prost îmi eşti? huh!


Prin revelaţia avută de Profet, cuvântul-esenţă se materializează în cuvântul rostit care este însăşi expresia arabă a Quranului. Doar această formă concretă de manifestare, cu sensurile ei exoterice poate fi tradusă pentru cei care nu cunosc araba, şi asta pentru apropierea lor faţă de acest text.

În teologia islamică, Cuvântul lui Dumnezeu este considerat veşnic, increat şi deci prin urmare Quranul ca expresie a lui este considerat ca o carte eternă, increată, inimitabilă. Din aceste motive, ideea traducerii SUBSTITUTIVE a Quranului nu este acceptată, ci doar cea informativă, adică numai ca explicaţie, adică e vorba de traducerea semnificaţiei ceea ce înseamnă că traducerea este considerată mai mult conceptuală decât literară.

Există creştine teze de doctorat pe problema traducerii Quranului, şi vii tu un pitpalac să împroşti inteligenţa şi munca unor capete infinit mai luminate ca al tău?

Informaţia Quranului este de mai multe tipuri: gramaticală, semantică, prozodică, stilistică. Quranul are un extraordinar ritm ceea ce face să fie aproape imposibil de tradus în altă limbă fără a nu pierde acest ritm care este extrem de important.

Pe de altă parte, se ştie că Profetul era analfabet şi acest lucru nu este întâmplător: Adevărul Divin se poate împlanta doar într-o natură virgină. Revelaţia quranică se întinde pe o perioadă de aproximativ 20 de ani iar Profetul avertizează:

„Dacă vă îndoiţi de ceea ce am pogorât asupra robului
Nostru, aduceţi-ne o sură care să fie deopotrivă cu aceasta!
Chemaţi-vă martorii, alţii decât Dumnezeu, dacă spuneţi
adevărul! Dacă nu o faceţi - şi nu o veţi face - temeţi-vă de
Focul cel mare care mistuie oameni şi pietre, gata pregătit
pentru cei tăgăduitori.” (Quran, 2:23-24)

Pai si cine sunt aceia care spun asta? Pe cine a auzit Mahomed spunand asa ceva? Tu pe cine ai auzit zicand asa ceva?

păi ia spune creştine de ce scrie acolo „robului Nostru”? Vezi ce răspunzi...

Pai vad ca intai ai uitat tu sa-mi raspunzi la ce te-am intrebat...

ce m-ai întrebat creştine că postezi numai citate din cartea ta scumpă.. ia zi..
vrei să discutăm civilizat? eşti în stare să discutămproblemele pe rând ca să le lămurim?
aştept... întrebarea..


ia creştine de la tatăl tău de aici: http://frithjofschuon.blogspot.com/

aşa, acum să te şi lămuresc, 80% din ce e acolo e tradus de mine...

păi cum să încep o discuţie principială cu tine când ai platfus intelectual? să te iau cu Dincolo-de-Fiinţa? să te pun să-mi „deduci” nu să-mi iei de-a gata Fiinţa? zi-mi ce să fac cu tine?


de unde ai tras concluzia că textul se referă la creştini? o da.. avem nişte resentimente pe care nu le putem exprima decât împotriva a ceva ce dinainte presupunem chiar a priori că e duşmanul de moarte al creştinului... suspectăm la tot pasul că Profetul nu a avut ceva mai bun de făcut decât să lovească creştinismul... cunosc comportamentul ăsta de creştin bătut în cap...

Uite 2 scheme pe care trebuie să le înţelegi ca să putem avea o discuţie din care să înţelegi ceva...

Schema stărilor multiple ale Fiinţei şi a gradelor de Realitate

Schema stărilor Spiritului

ia zi acum creştine, să mori tu că poţi să-mi „deduci” Fiinţa din înţelegerea ta a creştinismului?

ps: btw ai observat cumva pe prima schemă că IH este Qalamul în islam? Că Sf. Fecioară este Tabla Păstrată? Dacă da, însemană că ai observat bine! E un început de dialog!

a manifesta perfecţiunea divină înseamnă marduk a include şi răul pe diferite planuri... un mare secret ăsta!

Draga Shapeshifer,

Acum depinde ce intelegi tu prin discutie civilizata. Daca e cea pe care ai facut-o pana acum, atunci avem intelegeri total diferita a ceea ce inseamna discutie civilizata.
Dar in sfarsit...

Tu ai spus asa, citand din coran: „Cei care spun: „Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tăgăduitori.”
Iar eu te-am intrebat cine sunt aceia care spun asta? Pe cine a auzit Mahomed vreodata spunand asa ceva? Tu pe cine ai auzit?
Eu recunosc ca pe nimeni...

Asa si ce-i cu asta? Exista teze de doctorat si pe problema rezistentei drosofilei la alcool, si e asta un capat de tara?

Ce ritm are coranul, si cu ce este mai breaza araba decat alta limba, de ce este spus in araba, in alta limba nu poate fi reprodus. Care este acea fraza sau cuvant din coran care nu se poate traduce in alta limba? Da macar un exemplu.
De unde se stie acest lucru?
Dar sa admitem ca asa ar fi fost. In toate discutiile cu musulmanii eu am admis ca asa ar fi fost. Si ce-i cu asta?
Ei iau asta ca pe o dovada ca pe Mahomed l-a inspirat cineva, si ei cred ca musai Dumnezeu. Dar de ce musai Dumnezeu?! Si satana poate sa miste mana unui om la fel de bine.
Deci faptul ca era analfabet, daca chiar era analfabet, este total irelevant. Unele surse spun ca nu era deloc analfabet. Dar repet, este irelevant acest aspect.
Mai relevant este sa spunem in ce credea Mahomed pana la momentul scrierii Coranului?
Tot la fel de relevant este ce stia el despre crestini la acel moment?
Si ce legatura are asta cu Mahomed?! Absolut niciuna...

Avertismentele lui Iisus fata de "profeti" ca Mahomed sunt si mai si... Eu ti-am dat doar cateva exemple...
Pai din coran, de unde altundeva... Iti repet citatul de mai inainte, dar mai sunt si altele asemenea:
9:30 Si zic jidovii "Ezra este fiul lui Dumnezeu",iar nazarinenii (crestinii) zic:Mesia este fiul lui Dumnezeu. Acesta este cuvintul lor, in gurile lor.Ei poarta vorbe asemenea, ca si cei ce erau necredinciosi de'nainte. Bata-i Dumnezeu. Ce sunt de prosti! Este din Coranul ce l-am primit de la un musulman arab.

Nu ai raspuns nici la intrebarea: de ce ar mai fi fost nevoie de Mahomed odata ce Iisus Hristos a fost aici si a implinit toata Legea? Cu ce mesaj mai inalt decat cel al lui Iisus a venit Mahomed? Da-mi macar un exemplu daca poti

măi fecior am spus să le luăm pe rând aştept câte o obiecţie/neclaritate din partea ta...
deci prima întrebare/nelămuriere e....

uite să-ţi răspund pe scurt şi voi detalia când o să am timp:

spui:



Infinitatea Absolutului nu se poate cuprinde într-o singură Revelaţie, atenţie aici nu spun că nu e absolută în ea însăşi ci că în raport cu un spaţiu şi timp date, ea nu poate avea caracter absolut. Pe de altă parte, fiecare din cei enumeraţi de tine, au manifestat aspecte ale Absolutului şi tocmai aceste Calităţi Divine exprimă f. bine şi creştinismul, religia iubirii şi sacrificiului dar şi islamul, religia absolutului, a capacităţii intelectului de a ajunge la Absolut, a Rigorii sale.

Mesajul nu e nici mai înalt nici mai puţin înalt pt. că nu se pune problema aşa: sunt aspecte ale Unităţii divine Absolute. Nici o religie nu poate epuiza Infinitatea Absolutului. Aspectul creativ ţine de Fiinţă, nu de Esenţă (Absolutul pur nu creează) .

Spuneam că Islamul este joncţiunea dintre Dumnezeu ca atare şi om ca atare. Dumnezeu ca atare: adică socotit nu aşa cum s-a putut manifesta într-un anume chip, într-o anumită epocă, ci independent de Istorie, ca fiind ceea ce este deci cel ce, prin însăşi natura sa, crează şi revelează. Omul ca atare: adică socotit nu ca fiinţă decăzută având nevoie de un miracol salvator, ci ca o creatură deiformă, dotată cu o inteligenţă capabilă să conceapă Absolutul şi cu o voinţă capabilă să aleagă ceea ce ne conduce într-acolo. AICI E CHEIA REVELAŢIEI QURANICE! RECEPTACOLUL UMAN CARE POATE FI FĂCUT APT, ŞI ESTE DE FAPT APT PRIN INTELIGENŢĂ (A NU SE CONFUNDA CU DEFINIŢIA DIN DICŢIONARE, VEZI PT. ASTA TOPICUL DE TERMENI METAFIZICI) DE A AJUNGE LA ABSOLUT pentru că omul căzut nu este tot ce este Omul! Omul nu a căzut sub aspect ontologic ci sub aspect voliţional! Căderea nu descrie separarea ontologică de la Dumnezeu, ci o separare epistemologică, una care se manifestă voliţional.

Ce înseamnă acest lucru acum:

Dumnezeu:
- a fi;
- a crea;
- a revela;
- Realitate;
- Manifestare;
- Reintegrare.

Om:
- deiformitate;
- inteligenţă transcendentă;
- voinţă liberă.

Omul este un dublu receptacul făcut pentru Absolut. Islamul îl umple cu adevărul Absolutului şi legea Absolutului.
Ideea predestinării nu intră în Islam în contradicţie cu cea a libertăţii. Libertatea absolută este numai a lui Dumnezeu, omul beneficiind de o libertate relativă. Islamul confruntă ceea ce este imuabil în Dumnezeu cu ceea ce e permanent în om.

În Creştinism, omul este apriori voinţă, iar inteligenţa este aspect al voinţei. Aceasta din urmă fiind coruptă, este necesară intervenţia divină: sacramentul.

În Islam, inteligenţa este plasată înaintea voinţei, iar inteligenţa posedă valoare sacramentală: e salvat oricine admite că Absolutul transcendent e singurul absolut, şi care îşi asumă consecinţele volitive ale acestei poziţii.

Mărturisirea de Credinţă (Shahādah) determină inteligenţa, iar Legea (Shari’ah) determină voinţa. În ezoterism (Tariqah) există haruri iniţiatice care au valoare de chei şi doar rolul de a actualiza natura noastră supranaturală.
Rugăciunea islamică este act de inteligenţă prin conţinut şi de voinţă prin manifestare. Nimic nu egalează rugăciunea canonică (salāt) îndreptată spre kaaba şi „pomenirea lui Dumnezeu” (dhikru Llāh) îndreptată spre inimă.

Originalitatea Islamului nu stă în descoperirea funcţiei salvatoare a inteligenţei, a voinţei şi a cuvântului – funcţie evidentă şi cunoscută oricărei religii – ci în constituirea ei, în cadrul monoteismului semit, ca punct de plecare pentru o perspectivă de mântuire şi eliberare.

Revelaţia nu a adus elemente noi, ci a dezvăluit natura profundă a receptaculului: Omul este un dublu receptacul făcut pentru Absolut. Islamul îl umple cu adevărul Absolutului şi legea Absolutului.

Triada tradiţională a Islamului:
- al-imān (Credinţa) – certitudinea Absolutului şi a dependenţei tuturor lucrurilor de Absolut;
- al-islām (Supunerea) – echilibru în funcţie de Absolut şi în vederea Absolutului;
- al-ishān (Virtutea) – reîntoarcerea prin magia cuvântului sacru a Credinţei şi Legii la esenţele lor.

Doctrina islamică se sprijină pe Shahādah: “Nu este divinitate în afara singurei Divinităţi şi Mohamed e Trimisul Divinităţii.” Sunt două niveluri de afirmaţie, două certitudini: Absolutul şi relativul, cauza şi efectul. “Islamul este religia certitudinii şi a echilibrului după cum Creştinismul este cea a iubirii şi a sacrificiului; nu trebuie înţeles prin asta că religiile ar deţine monopoluri, ci doar că fiecare din ele pune accentul pe un anume aspect al adevărului.

Adevărurile metafizice sunt cuprinse în primul raport. Cele eshatologice în cel de-al doilea.
Rasul – (ar.) Trimis.
Risālah – (ar.) lucrul trimis, epistola, Coranul.
Laïlat al Quadr – (ar.) noaptea Puterii care destinează.
Laïkat al-mi’ rāj – (ar.) călătoria nocturnă.

Islamul e religia Absolutului, după cum Creştinismul e religia iubirii şi a miracolului; dar iubirea şi miracolul aparţin şi ele Absolutului, neexprimând altceva decât una din atitudinile pe care Absolutul le asumă faţă de noi.

Adevărul creştin: “Cuvântul s-a făcut trup”.
Adevărul musulman: “nu este divinitate în afara singurei Divinităţi”.

Atitudinea rezervată a Islamului în ceea ce priveşte miracolul se explică prin primatul inteligenţei asupra existenţei. Islamul doreşte să se întemeieze pe evidenţa spirituală, pe sentimentul de Absolut, şi nu acţionează ca o voinţă care aşteaptă să fie sedusă, în sens bun sau rău, prin miracole şi ispite. Perspectiva islamică este non-istorică.

Creştinul detestă:
- respingerea lui Hristos şi a Bisericii;
- moralele mai puţin ascetice decât a sa;
- desfrâul.

Musulmanul detestă:
- respingerea lui Allāh şi a Islamului.
- Nifāq – (ar.) ipocrizia.

În Creştinism, linia de demarcaţie între relativ şi Absolut trece prin Hristos.
În Islam, această linie separă lumea de Dumnezeu.

Islamul reprezintă concomitent: echilibru (dimensiunea volitivă) şi unire (dimensiunea intelectuală).
Islamul este un spaţiu, şi nu un timp. Pentru Islam, timpul este putrezirea spaţiului. Umanitatea trăieşte normal într-un simbol care este un semn către Cer, o deschidere spre Infinit.
Norma umană şi psihologică a Islamului nu este omul normal şi acaparat de iluzie ci sfântul detaşat de lume şi dedicat lui Dumnezeu.

Dacă omul este pasiune, calea lui spre Dumnezeu va fi cea a suferinţei.
Dacă omul este dorinţă, calea lui va fi renunţarea.
Dacă omul este voinţă, calea lui va fi efortul.
Dacă omul este inteligenţă, calea lui va fi discernământul, concentrarea şi contemplarea.

Hadith-uri care caracterizează Islamul:
- Dumnezeu este frumos şi iubeşte frumuseţea.
- Dumnezeu nu a creat nimic mai nobil decât inteligenţa şi mânia sa cade asupra celui ce o dispreţuieşte.

Există diverse religii – vorbind fiecare, prin definiţie, un limbaj absolut şi, ca urmare, exclusiv – pentru că diferenţa dintre ele corespunde, printr-o exactă analogie, diferenţei dintre indivizii umani; cu alte cuvinte, dacă toate religiile sunt adevărate este pentru că, prin fiecare, Dumnezeu este cel care a vorbit; şi sunt diverse pentru că Dumnezeu a vorbit în limbaje diferite, în conformitate cu diversitatea receptaculelor; în sfârşit, religiile sunt absolute şi exclusive pentru că, în fiecare, Dumnezeu a spus: “Eu.”

Mohyiddīn ibn Arabī:
„Inima mea s-a deschis către toate formele: este păşune pentru gazele şi mănăstire pentru călugării creştini, e templu de idoli şi kaaba pelerinului, şi tablele Torei, şi cartea Coranului. Practic religia Iubirii; în orice direcţie s-ar îndrepta caravanele ei, religia Iubirii va fi religia şi credinţa mea.”

Acum să revenim la obiecţii:



Ţin să-ţi preciz din nou că traducerea este aiurea...

Iată versiunea corectă traducere George Grigore, cel mai apt la noi să traducă aşa ceva:

30
Evreii au spus: „Uzair este fiul lui Dumnezeu!” Creştinii au spus: „Cristos este fiul lui Dumnezeu!” Aceasta este vorba din gura lor şi ei repetă vorba celor care tăgăduiau odinioară. Să-i bată Dumnezeu” Cum de se întorc!

31
Ei i-au luat pe preoţii şi pe călugării lor, precum şi pe Cristos, fiul Mariei, ca domni în locul lui Dumnezeu. Lor li s-a poruncit însă să se închine lui Dumnezeu, Unul. Nu este dumnezeu afară de El! Mărire deasupra celor care ei Lui i-i alătură.

Aici se spune clar nu vă închinaţi decât unicului Dumnezeu, Cristos nu se ruga şi El Acestuia? Vedeţi vreo negare a lui Cristos aici, vreo batjocură? Evident că nu. De ce trebuie ca musulmanul să se închine la fel ca creştinul?

Întreg Creştinismul este enunţat în doctrina trinitară şi ea reprezintă, fundamental, o perspectivă a unirii; unire considerată încă de la nivel suprem, in divinis: în natura Sa însăşi, Dumnezeu prefigurează raporturile dintre El şi lume, raporturi care nu devin de altfel externe decât în mod iluzoriu.

Creştinismul este grosso modo o cale “existenţială”, în vreme ce Islamul este, dimpotrivă, o cale “intelectuală fenomenalizată”, ceea ce înseamnă că Islamul este a priori intelectual.
Omul capabil de contemplaţie trebuie să o practice, contemplaţia înglobând acţiunea. Inteligenţa poate constitui esenţa unei căi cu condiţia să se sprijine pe o mentalitate contemplativă şi pe o gândire fundamental non-pasională; un exoterism nu poate constitui, în sine, o asemenea cale; poate însă predispune către ea, aşa cum o face Islamul, prin perspectiva sa funciară, prin structura şi climatul său.

Pentru a înţelege sensul Coranului ca sacrament trebuie să ştim că el este prototipul increat al darului cuvântului, etern Cuvânt al lui Dumnezeu, că omul şi Dumnezeu se întâlnesc în Logos-ul care şi-a asumat forma diferenţiată a limbajului omenesc pentru ca omul să regăsească, prin intermediul acestui limbaj, Cuvântul nediferenţiat şi salvator al celui Veşnic. Toate acestea explică imensa putere mântuitoare a cuvântului “teofor”, capacitatea sa de a vehicula puterea divină şi de a nimici legiuni de păcate.

Draga Shapeshifer,

Infinitatea Absolutului nu se poate cuprinde nici intr-o mie de revelatii.
Prin urmare Coranul nu aduce nimic in plus la cunoasterea Absolutului, ba din contra, dezinformeaza...

In primul rand ai inteles gresit crestinismul. Pe langa faptul ca este religia iubirii si sacrificiului (spre deosebire de islamism care este religia urii si desfraului, adica o intoarcere la comuna primitiva, si daca vrei iti dau citate la concret in care se indeamna la omoruri si la violuri fata de aproapele), crestinismul mai este din plin si religia Absolutului, a capacitatii intelectului de a ajunge la Absolut, a Rigorii sale cum iti place tie sa-i spui, dar spre deosebire de islamism si hinduism, crestinul nu face asta prin propriile sale forte anatomice si energetice, caci este imposibil, ci face acest lucru cu ajutorul Harului lui Dumnezeu. De aceea capacitatea crestinului de intelegere a lui Dumnezeu este nelimitata, caci chiar Dumnezeu lucreaza in el. Acest lucru nu l-au inteles si nici nu pot sa-l inteleaga nici musulmanii si nici hindusii.
De aceea iti spuneam si de Ramakrishna ca minte cand zice ca a atins nirvana prin crestinism, si ca a urmar ritualurile crestine. Faptic era imposibiul acets lucru, deoarece prima conditie ca sa devii crestin este sa te Botezi si sa te lepezi de satana si de toate lucrarile sale, adica incluisv de inchinarea la idolii hindusi, la Kali, la Shiva si la vaci si alte animale etc.
Daca nu nu ma crezi, pune aici, la concret, macar un citat din islam, din care sa intelegem ca ar fi mai absolut decat crestinismul. Asta daca exista, daca nu exista... asta e...
Mai mult decat islamul, Crestinismul face acest lucru din plin, caci in crestinism Dumnezeu prin Duhul Sau, salasluieste chiar in om, astfel incat omul este unit direct cu Dumnezeu.
14 Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face.
15 De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17 Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
18 Nu vă voi lăsa orfani: voi veni la voi.
19 Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20 În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi. (Ioan 14)

4 Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
16 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu. (Ioan 15)

Ai uitat sa mai adaugi la crestinism ca detesta si minciuna (tatal minciunii fiind satana), iar la islam ca detesta crestinismul adica Adevarul.

Tot traducerea e cauza neintelegerilor, bat-o vina! Dar dupa cum vezi, chiar si traducerile ce le dai, spun acelasi lucru ce-l ziceam si eu, adica:
- ca Mahomed ii blesteama pe crestini deoarece cred ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu, lucru pe care chiar Hristos l-a spus
- ca a inteles despre crestini ca se inchina la mai mult decat Un singur Dumnezeu
Asta nu arata decat neputinta lui de a intelege crestinismul, dar si proasta lui informare. Aceste doua lucruri certe si evidente la Mahomed sunt incompatibile cu statutul de "profet al lui Dumnezeu", si atunci pentru ce-l mai numesti tu profet, cand se vede clar ca este total pe langa adevar?!

Ce nu a inteles Mahomed, si vad ca nici tu, este firea duala a lui Iisus Hristos.
Iisus Hristos avea doua firi: firea Dumnezeiasca si firea omeneasca. El a luat firea omenasca prin chiar nasterea Sa din om, caci El a trait printre oameni ca om, nu ca Dumnezeu.
El a biruit lumea ca om, nu ca Dumnezeu, caci ce mare dificultate este pentru Dumnezeu sa biruiasca lumea. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16:33) El se ruga Tatalui ca om, asa cum ne invata si pe noi sa facem. El suporta toate jignirile, bataile si scuiparile tot ca om, de aceea El si a venit de fapt: sa restaureze omul Adam, si acest Om restaurat este Fiul Omului care sta de-a dreapta lui Dumnezeu:
55 Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
56 Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! (Fapte 7)
Dar asta nu inseamna ca prin firea Dumnezeiasca a lui Iisus Hristos, pentru ca El tot timpul a fost Dumnezeu Cuvantul care S-a intrupat, nu a fost si Dumnezeu in acelasi timp.
Aceste lucruri nu sunt foarte complicat de inteles, dar cu toate acestea, iata, nici Mahomed si nici tu nu le puteti pricepe. Cine-i de vina pentru asta?
Acestea sunt filosofii ieftine si sunt doar parerile unor neaveniti care nu cunosc nimic din crestinism dar vorbesc despre el. Prin care deviere a mintii cineva ar putea scorni ca, crestinismul este grosso modo o cale 'existentiala', si asta culmea, in comparatie cu islamul care cica ar fi o cale intelectuala fenomenalizata.
Asa ai putea spune si despre ciobanul din Miorita ca prin legatura sa cu mioara transcede universul actual - dar la ce ne folosesc artificiile literalo-filosofice despre absolutul nimic?!

Pai tocmai ti-am aratat ca acest coran (poate o fi altul pe care noi nu-l stim, dar acesta pe care ni-l prezinta musulmanii in nici un caz) nu este inspirat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu pe de o parte nu poate spune asemenea minciuni, iar pe de alta parte Dumnezeu, dupa ce deja il trimisese pe Fiul Sau sa instaureze Legea Iubirii si a Harului, acum vine si instaureaza legea terorii si a decaderii umane.
Nu scrie in coran urmatoarele indemnuri ale lui Mahomed:
"Ucideţi pe necredincioşi, unde îi veţi întâlni; lu­aţi-i robi şi observaţi pe unde trec, pentru ca să le întindeţi curse”.
sau
„Omorâţi pe cei răi, pentru ca să înlăturaţi răs­coala şi ca să nu existe în lume altă lege, decât legea lui Dumnezeu”.
sau
"Prindeti-i si omorati-i,oriunde ii gasiti" (Sura 4:91)
"Frangeti-le gatul si taiati-le degetele! (Sura 8:12)
"Infruntati-i,Allah ii va pedepsi prin mana voastra " (Sura9:14)
"Nu voi i-ati ucis ,Allah i-a ucis ! Nu tu ai tras ,ci Allah a tras " (Sura 8:17)
"Celor care merg pe calea lui Allah ,care ucid sau vor fi ucisi, le apartine adevarata promisiune " (Sura 9:112)
"Cand ii intalniti pe necredinciosi ,decapitati-i si macelariti-i" (Sura 47:4)
sau:
„Am poruncit Talionul: om pentru om, ochi pen­tru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte, rană pentru rană; cel ce va păzi această lege, va face bine.

„Talionul vă este prescris şi la omoruri: liber pen­tru liber, sclav pentru sclav, fe­meie pentru femeie.
Legea Talionului se aplică chiar la insulte:

„Insultaţi pe cei ce vă vor insulta,… în acelaşi fel cum ei v-au insultat”.


Asta dupa ce, cu 600 de ani inainte, venise Dumnezeu Cuvantul si ne spusese foarte clar:
Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Cu 600 de ani inainte de Mahomed, Iisus Hristos tocmai desfiintase legea Talionului pe care acum Mahomed o reinfiinteaza din nou...
Iata ce a poruncit Iisus Hristos:
38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
Despre indemnuri patologice la desfrau ce sa mai zic?! Nu propovaduieste coranul asa ceva?:„Dintre femeile tale, vei păstra pe cele ce-ţi con­vin; te vei despărţi de cele ce te plictisesc şi te vei culca cu cele ce-ţi plac”.

Toate aceste devieri patologice ce le sustinea Mahomed, dupa tine sunt inspirate de Dumnezeu? De Dumnezeul crestinilor in nici un caz, poate de allahul musulmanilor, pe care chiar Mahomed recunoaste ca nu este acelasi cu cel al crestinilor, si atunci cum de ti-a casunat tie aiurea sa arati ca ar fi acelasi Dumnezeu?

Hei, domnule moderator, mesajele care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum. Te rog editeaza-te.
Citatele despre care spui nu se interpreteaza literar, ci literal, exact ca versetele din biblia crestina. Cel putin asa spun cei mai multi musulmani.

Draga Abis,

Eu nu denigrez absolut nici o religie, ci daca vrei, asa cum i-am spus si lui Shapeshifter, singurul lucru pe care il denigrez si il condamn este minciuna si jignirile care sunt aduse credintei mele.
De vreme ce Mahomed zice despre mine ca sunt prost si ma blesteama, cum se vede si in acest text: 9:30 Si zic jidovii "Ezra este fiul lui Dumnezeu",iar nazarinenii (crestinii) zic:Mesia este fiul lui Dumnezeu. Acesta este cuvintul lor, in gurile lor.Ei poarta vorbe asemenea, ca si cei ce erau necredinciosi de'nainte. Bata-i Dumnezeu. Ce sunt de prosti!
, nu crezi ca de fapt Mahomed imi denigreaza religia mea?!
Daca eu as spune despre tine acum ca esti nu stiu cum, si acel lucru tu il stii prea bine ca nu este real, si se vor gasi niste indivizi sa faca religie din vorbele mele despre tine, pe motiv ca le-am zis eu ca mi-au fost dictate de Dumnezeu, tu ce ai face? Nu ai incerca sa arati ca eu mint condamnand toate aceste minciuni despre tine? Si daca tu ma vei face pe mine mincinos, pentru ca mint, adeptii minciunilor mele crezi ca vor avea dreptul sa te acuze pe tine de discriminarea religiei lor, asa cum faci tu acum cu mine?
Crezi ca daca eu arat si combat minciunile lui Mahomed despre credinta mea, fac denigrarea vreunei religii? Dar repet, atunci cum de nu ai observat mai inainte faptul ca acea "religie" denigreaza intai religia mea?
Prin urmare, cum e domnule moderator sa faci trolling pe aici, sau crezi ca vei izbandi cu ceva daca incerci vreo invrajbire aiurea intre diferite credinte, tu fiind ateu?

Pai interpreteaza tu atunci citatele urmatoare cum e bine daca zici ca eu nu ma pricep:
De ex. cum interpretezi citatul de mai sus astfel incat sa nu fie blestemati si facuti prosti altii de alte credinte decat ce credea Mohamed?
Sau cum interpretezi idemnul lui Mahomed: "Cand ii intalniti pe necredinciosi, decapitati-i si macelariti-i" (Sura 47:4) Astfel incat sa rezulte din el: "iubeste-ti aproapele" asa cum zice Iisus? Dar ce zice Iisus in Noul Testament este depasit pentru Mahomed.
A, apropo, crezi ca daca te intalneai cu Mahomed, sau cu unii din fanii lui, chiar si astazi, si te declarai ateu in fata lor, ei te pupau pe frunte?!, sau urmau cu precizie, si literal, cele scrise de Mahomed? Cum crezi tu ca interpretau asta de mai sus?
Sau, ca sa mai vedem un exemplu, tot Mahomed zice:
Soţiile voastre sunt ogor pentru voi. Veniţi la ogorul vostru oricănd voiţi, insă pregătiţi-vă sufletele voastre mai inainte de aceasta şi fiţi cu teamă de Allah şi să ştiţi că vă veţi intălni cu El! Şi binevesteşte credincioşilor! (2:223) Cum interpretezi tu acest text astfel incat sa reiasa ca si femeia (ogorul cum zice Mahomed) ar fi si ea de acord oricand vrea barbatul? Sau Mahomed presupune ca implicit femeia vrea oricand?
Explica-mi si mie toate acestea cum le intelegi tu mai bine si contrazic ce zic eu, si daca vrei, iti mai dau citate din Mahomed, caci, din pacate, am de unde...

Mahomed nu scrie pe forumul Hanul Ancutei...
Deci n-ai nici un motiv sa ii raspunzi aici. Eu inteleg sa vorbesti de bine despre religia ta, dar ar trebui sa respecti regulamentul si sa te abtii de la a denigra alte religii. Vorbeste despre a ta, nu le ataca pe altele.

Daca as fi crestin, as intoarce obrazul celalalt.

Daca faci precizari despre crestinism nu denigrezi alta religie, ci doar atunci cand caracterizezi alte religii ca fiind religii ale urii si desfraului, intoarcere la comuna primitiva. Nu apararea crestinismului ti-o imput, ci acuzele pe care le arunci altora. In fond, crestinismul este mai aproape de comuna primitiva decat islamul.

Adica tu spui despre alte religii ca sunt pline de minciuni, de ura si de desfrau, si tot eu fac invrajbire? Spre deosebire de tine, care te apropii de ele cu calm, intelegere si dialog...

Probabil ca l-as interpreta exact asa cum interpretezi tu "eu n-am venit sa aduc pacea, ci sabia", "cine nu uraste pe mama si pe tatal sau nu-mi poate sluji mie" etc. Nu eu interpretez in vreun fel coranul, ti-am spus mai sus ca altfel decat tine il interpreteaza majoritatea musulmanilor. Eu nu sunt musulman, nu l-am citit si nu-l interpretez in niciun fel. Nici macar nu cunosc contextul in care a fost scrisa sura respectiva. Orice musulman te poate acuza ca scoti din context si ca interpretezi cum vrei tu, nu cum trebuie.
Interesant ar fi sa existe si cineva de religie musulmana aici, ca sa-si poata expune punctul de vedere. Cum nu este (a fost mai demult Mundus, dar a fost alungat de ospitalitatea majoritarilor), mi se pare aiurea sa arunci cu acuze in lipsa celor care ti-ar putea raspunde.

N-am nici o problema sa ma declar ateu in fata oricarui musulman pe care il intalnesc, daca ma intreaba care mi-e credinta. Am avut un coleg musulman in facultate (tatar din Dobrogea), crezi ca ne-am taiat unul altuia capul?

Exact la fel cum interpretezi tu cele de mai jos:
1. Care este rolul femeii in biserica?

(O femeie nu va deschide gura in biserica. Ea nu are nimic valoros de spus si isi va limita participarea rugandu-si sotul sa ii explice lucrurile)

“Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.” (I Corintieni 14: 34-35).

2. Care este rolul femeii in procesul de educatie?

(Femeile nu ar trebui sa educe deoarece sunt usor de mintit)

“Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” (I Timotei 2: 11-14).

3. Unei sotii ii este permis sa actioneze dupa propria-i constiinta?

(O femeie trebuie sa urmeze sfaturile sotului in orice problema, la orice ora)

“Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.” (Efeseni 5: 22-24). “Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.” (I Corintieni 11: 3). “Femeilor, supuneţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine, în Domnul.” (Coloseni 3: 18).

4. Cine este mai valoros in ochii lui Dumnezeu? Femeia sau barbatul?

(Dumnezeu spune limpede ca barbatul este mai valoros decat femeia, indicandu-ne chiar si preturile acestora)

“A grăit Domnul cu Moise şi a zis: “Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: De va făgădui cineva să-şi afierosească sufletul său Domnului, preţuirea ta să fie aşa: Preţul pentru un bărbat, de la douăzeci până la şaizeci de ani, să fie cincizeci de sicli de argint, după siclul sfânt. Iar dacă este femeie, preţul să fie treizeci de sicli. De la cinci până la douăzeci de ani, preţul să fie pentru bărbat douăzeci de sicli, iar pentru femeie zece sicli. Iar de la o lună până la cinci ani, preţul să fie pentru bărbat cinci sicli de argint, şi pentru femeie trei sicli de argint. De la şaizeci de ani în sus preţul să fie pentru bărbat cincisprezece sicli de argint, şi pentru femeie zece sicli…” (Leviticul 27: 1-7).

5. Care este rolul unei vaduve?

(Ar trebuie sa fie trista si sa se roage zi si noapte)

“Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua. Iar cea care trăieşte în desfătări, deşi e vie, e moartă.” (I Timotei 5: 5-6)

6. Cat timp dupa actul nasterii este femeia “necurata”?

(Femeia este necurata 7 zile cand copilul sau este baiat, dar este necurata 14 zile cand copilul este fata)

“Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis: "Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei. Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său.” (Leviticul 12: 1-5).

7. Cum trebuie sa se infatiseze o femeie?

(Femeia trebuie sa se imbrace modest, sa se abtina de la purtarea bijuteriilor si sa poarte parul lung)

“Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ.” (I Timotei 2: 9). “Şi că pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.” (I Corintieni 11: 15).

8. Poti sa ai incredere in promisiunile unei femei?

(Nu, deoarece femeia este mincinoasa si manipulativa si promisiunile ei sunt nule daca sotul sau nu este de acord cu ele)

“Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.” (Ecclesiastul 7: 26). “Şi bărbatul ei a auzit şi a tăcut asupra acesteia şi n-a oprit-o, atunci toate făgăduinţele ei se vor ţine şi orice legământ şi-ar fi pus asupra sufletului său se va ţine.” (Numerii 30: 12).

9. Sub ce ciricumstante trebuie sa crutam viata unei femei logodite sau maritate care a fost violata?

(Cand femeia este in afara cetatii sau daca este o sclava)

“De va fi vreo fată tânără, logodită cu bărbat şi cineva o va întâlni în cetate şi se va culca cu dânsa, Să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii aceleia şi să-i ucideţi cu pietre: pe fată pentru că n-a ţipat în cetate, iar pe bărbat pentru că a necinstit pe femeia aproapelui său. Şi aşa să stârpeşti răul din mijlocul tău. Iar fetei să nu-i faci nimic. Asupra fetei nu este vină de moarte, căci aceasta este tot una ca şi cum cineva s-ar ridica asupra aproapelui său şi l-ar omorî; Pentru că el a întâlnit-o în câmp şi, deşi fata logodită va fi strigat, n-a avut cine s-o scape.” (Deuteronomul 22: 23-27). “De va dormi cineva cu femeie, împreunându-se, şi aceea va fi roabă, logodită cu un bărbat, dar nerăscumpărată încă sau dacă nu i s-a dat încă slobozenia, să-i pedepsiţi pe amândoi, dar nu cu moarte, pentru că ea nu este slobodă,” (Leviticul 19: 20).

10. In timp de razboi, care este promisiunea lui Dumnezeu fata de femeile din zonele cucerite?

(In timp ce barbatii sunt ucisi, femeile sunt luate ca sclave. Femeile frumoase vor fi luate de sotii de catre barbatii triumfatori. Iar cele care sunt date sub stapanirea barbatilor de catre Dumnezeu, vor fi ucise.)

“Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;” (Deuteronomul 20: 13-16). “Când vei ieşi la război împotriva vrăjmaşilor tăi şi Domnul Dumnezeul tău ţi-i va da în mâinile tale şi-i vei lua în robie, Şi vei vedea printre robi femeie frumoasă la chip şi o vei iubi şi vei vrea s-o iei de soţie, S-o aduci în casa ta, să-şi tundă capul său, să-şi taie unghiile, Să-şi dezbrace de pe ea haina sa de robie, să locuiască în casa ta şi să-şi plângă pe tatăl său şi pe mama sa timp de o lună; iar după aceea vei intra la ea, ca să fii bărbatul ei şi ea să-ţi fie femeie.” (Deuteronomul 21: 10-13).

La misoginism ti-ai gasit sa critici islamul? Rade ciob de oala sparta...

Lasa ca o sa-l citesc singur, atunci cand o sa imi fac timp pentru el. Ce incredere pot sa am ca ceea ce-mi spui tu este corect? Asa cum nu am incredere in versiunea despre crestinism prezentata de un musulman, nu am incredere nici in versiunea despre islam prezentata de un crestin. Si in ambele cazuri prefer sa cercetez singur.

Draga Abis,
Eu nu ii raspund lui Mahomed, ci lui Shapeshifter care folosindu-se de vorbele lui Mahomed se apuca sa-mi rastalmaceasca religia mea. De fapt acesta a fost motivului dialogului meu cu Shapeshifer, altfer dupa cum s-a vazut pana acum, niciodata nu am intrat in vreo discutie cu el. Poate sa vorbeasca linistit despre coran si despre vede cat o vrea el, dar in monetul in care se apuca sa aduca interpretari despre Sfanta Treime, despre crestinism, care sunt total false si nereale decat ce sustine crestinismul, nu crezi ca am dreptul sa intrevin si sa precize ca nu este deloc asa?! Cand cineva spune ceva gresit despre ateism tu nu intervii spunand ca sunt minciuni? Eu am vazut ca da, si asta ar insemna sa te acuz de denigrare?
Eu acuz, si arat ce cred, doar cand eu sunt acuzat mincinos de altii. Alfel chiar nu intervin in discutie, dupa cum s-a vazut de atatea ori.
Iar eu cand intervin, intervin ca user, caci eu de fapt sunt user aici ca oricare altul, si am dreptul sa fac precizari si sa combat minciunile ce le spun altii (inclusiv cei care se folosesc de vorbele lui Mahomed, dandu-le valoare de adevar divin) despre credinta mea crestina.
Eu pentru absolut tot ce am spus, am adus argumente, in schimb, din pacate, acest lucru nu s-a intamplat si invers din partea celor ce se apucau sa reinterpreteze crestinismul prin prisma lui Mahomed sau a hindusilor. Singura dovada a fost ca asa a spus Mahomed.
Am spus despre vorbele lui Mahomed ca sunt indemnuluri la crima (despre care au am zis ca este ura, pentru ca nu poti omora pe cineva din iubire), pentru ca am gasit multe citate care ii indeamna pe adeptii lui sa ii omoare pe cei care sunt de alta credinta cu ei, facand in unele locuri precizarea clara despre iudei si despre crestini.
Nu, eu nu spun despre alte religii asa ceva, ci doar despre ce a spus Mahomed si altii le iau de bune. Ti-am cerut sa interpretezi toate acestea, devreme ce m-ai contrazis pe mine, si nu ai facut-o. Prin urmare tu nu ai intrat aici ca sa lamuresti problema in discutie si sa vii cu ceva argumente, ci doar ca sa incerci o invrajbirea ca la gradinita, cand probabil te duceai la vreun copil si ii spuneai: iata ce a zic cutare despre tine, si la celalalt, iata ce a zis cutare despre tine, tu nefiind interesat de fapt de ce dicutau ei, placandu-ti doar cearta dintre ei. Dupa aceea te duci si spui: iata ce copii rai sunt astia ca se cearta intre ei...
Adica ai vorbit doar ca sa te aflii in treaba... Prin urmare, tu nu ai citit nimic, nu ai nici un fel de habar, dar stii sigur ca nu e cum zic eu, fara ca sa aduci vreun argument in schimb...Cum interperteaza majoritatea musulmanilor citatele date de mine, daca zici ca nu ca mine? Iar daca nu sti, atunci de ce zici fara motiv ca le interpreteaza altfel decat mine?
Oare nu chiar acest lucru ii ceream eu lui Shapeshifter sa ma lamureasca? Nu i-am dat lui aceste citate sa spuna despre ele?
In ceea ce priveste citatele din Biblie pe care mi le aduci aici ca sa dovedesti ca ai avea vreo idee despre ce discutam aici, eu spun urmatoarele:
- desi este offtopic aici, si imi cer scuze, dar ma asteptam sa aduci argumente de genul asta, deci:
32 Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
34 Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35 Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
36 Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37 Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38 Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
Este pe deplin lamurit si inteles chiar si literar, ca daca un om devine crestin ceilalti, care nu sunt crestini, il vor ocara sau chiar il va omora, fie si cu sabia daca limitezi stric intelesul.
Asa s-a intamplat chiar cu Iisus Hristos, asa s-a intamplat chiar cu Sfantul Stefan, si asa s-a intamplat cu foaret multi crestini.
Nu acestia au pornit razboi sau au omorat pe cineva, ci razboiul a fost impotriva lor si ei au fost omorati cu sabia tocmai din cauza ca il urmau pe Hristos.
De asemenea, intr-o familie de necrestini daca un membru devine crestin, restul familiei se va desparti de el. Astfel fiul va fi alungat de tatal, daca fiul devine crestin. Fiica de mama... Si de aceea spune ca dusmanii omului vor deveni chiar cei din casa sa, pentru credinta sa. Lucrurile acestea s-au intamplat si chiar se intampla efectiv si astazi.
Prin urmare, din vorbele lui Iisus, absolut nimeni nu intelege ca ar idemna crestinii sa-i omoare pe altii asa cum face Mahomed direct si explicit.
Tot acolo Iisus spune ca cel ce-si iubeste pe tatal sau me mama mai mult decat pe El, adica mai mult decat pe Dumnezeu, nu are parte de El. Acolo nu zice ca omul nu trebuie sa nu-si iubeasca parintii sau sotul, sau copii, ci spune si precizeaza foarte clar ca nu trebuie sa faca acestea mai mult decat pe Dumnezeu. Acest lucru este si logic de altfel, caci nu poti iubi creatia mai mult decat Creatorul. Mama si tatal tau trupesti sunt cei ce te-au nascut, nu sunt cei ce te-au facut, caci nu ei te-au creat, ci Creatorul, adica Dumnezeu.
Ei au meritul in cresterea si educarea ta, insa nu au si meritul ca te-au creat, caci asta a facut-o Dumnezeu. Aceste lucruri sunt usor de inteles de oricine si nu ai ce sa interperetezi aici, oricat te-ai stradui. Mai mult, multi l-au parasit pe Dumnezeu la indemnlul celor din casa, si pentru acestia, insa acest lucru este cel mai grav care i se poate intampla, adiac sa te lepezi de Dumnezeu. Prin urmare, din nou, casnicii lui s-au dovedit a fi dusmanii lui, caci datorita lor l-a parasit pe Dumnezeu.
Cu atat mai mult acesta nu este un argument sa te bagi intr-o discutie din care nu intelegi nimic.
E dreptul lui sa ma acuze, dar daca ma acuza trebuie sa vina si cu argumente ca nu am dreptate, lucru pe care l-am si cerut, si ti-l cer si tie.
Asa si eu pot spune, si oricine poate spune, ca nu ai dreptate.
Pai din cate inteleg, Shapeshifer este unul din ei, devreme ce afirma ca Mahomed a fost inspirat de Dumnezeu cand a scris coranul. E dreptul lui sa creada aceast lucru, insa daca tot l-a afirmat aici, nu crezi ca a trebuit sa-l intreb atunci cum se face ca dumnezeul care l-a inspirat pe Mahomed nu stia exact in ce cred crestinii, dar vorbeste despre ei?
Nimeni de aici nu a fost alungat de vreun "majoritar", ci ori n-a mai scris aici de bunavoie, ori a incalcat cumva grav regulamentul si a fost banat.
Dovada ca "majoritarii" nu alunga pe nimeni esti chiar tu, care scrii aici total nestingherit. Crezi ca daca intr-o zi te vei plictisi sa mai scrii aici, cineva ar putea sustine ca te-a alungat cineva?
In ceea ce privesc acuzele neadevarate pe care le aduci la adresa crestinilor in privinta tratarii femeilor, isi pot raspunde urmatoarele:
- ca daca femeile nu au voie sa vorbeasca in Biserica, asta nu inseamna ca barbatii ar avea voie. Singurul lucru care pare mai dur ar fi ceea ce spune Pavel: "Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” , dar despre asta e nevoie de o discutie mai laborioasa, si m-as intinde prea mult aici, dar daca chiar vrei, pe un topic dedicat, incercam sa lamurim problema.
In ceea ce priveste citatele din VT pe care le-ai dat, acestea sunt total pe langa, caci crestinii urmeaza Legea Noua, adica Noul Testament, nu Vechiul Testament.
Ai putea face o legatura intre coran si Vechiul Testament daca vrei sa te referi la omoruri, in nici un caz Noul Testament si poruncile lui Hristos.
dar eu nu ti-am cerut sa ma crezi pe cuvant. Pune mana si citeste Invatatura Crestina si coranul si apoi vezi daca ce spune Mahomed despre crestini acolo e real.

Iar nu ai inteles... Eu nu prezint nici o versiune despre islam aici. Nu ma intereseaza islamul si nici nu o sa ma apuc sa-l comentez. Nu e treaba mea. Singurul lurcru ce am combatul sunt unele afirmatii ale lui Shapeshifter asupra crestinismului, aducand ca argument ce a spus Mahomed. In plus a mai zis ca revelatia lui Mahomed ar aduce un plus Scripturii, lucru la care eu am spus ca nu este asa, ba din contra, prin propovaduirea omorurilor din coran, acesta ne intoarce in epoca de piatra. Atata tot. Ii spuneam ca tocmai ce venise Iisus ca sa ne dea porunca iubirii aproapelui, si dupa 600 de ani vine Mahomed ca sa ne dea porunca omorului.
Mai mult, Iisus a spus ca sa-l urmeze cine vrea, pe cand Mahomed sustine ca cine nu urmeaza ce zice el, trebuie omorat de oameni.
Un crestin nu are voie sa faca acest lucru.
Era mai bine sa incepi chiar cu acest lucru, decat sa vorbesti fara temei

Ba da, ai tot dreptul sa aperi crestinismul. Dar nu ai dreptul, potrivit regulii de mai sus (mesajele care au ca scop denigrarea unei religii sunt interzise in cadrul acestui forum) sa ataci alte credinte.
Deci apararea este permisa, atacul nu. A spune despre alta religie decat a ta ca este primitiva, ca este o religie a urii ori a desfraului este un atac la adresa respectivei religii, nu o aparare a crestinismului. Asta este motivul pentru care ti-am atras atentia. Sper sa intelegi...
Prin urmare, apara cat vrei si ce vrei, dar nu ataca.

In paranteza fie spus, singura ta dovada este ca asa a spus Isus...

Ba da, poti.

Daca esti convins ca omorandu-l ii faci un bine, pentru ca il trimiti intr-o lume mai buna, de exemplu... Dacii ii sacrificau pe cei mai buni dintre ei aruncandu-i in sulite - si o faceau cu toata dragostea, bucurandu-se pentru ei ca vor ajunge la Zamolxis...

Ai dreptate, nu am intrat aici ca sa lamuresc ceva si nici ca sa aduc vreun argument. Am intrat ca sa aflu mai multe despre o religie despre care stiu destul de putin, adica despre islam. Si cand colo in loc sa gasesc informatii despre ce cred musulmanii gasesc replicile tale agresive...

Metaforic!
Pentru majoritatea, Jihadul propovaduit de coran este in primul rand o lupta interioara, cu sine insusi, cand un musulman invata sa-si controleze propriile sale dorinte si intentii rele.

Asta o fi fost pe vremuri, nu acum. Acum sunt o gramada de familii in care nu toti membri au aceeasi optiune religioasa.

Nu, nu este musulman. Nu prea intelegi ceea ce scriu ceilalti, Clopotel... Citeste cu atentie mai mare!

Atunci cand ai spus despre el ca este "o religie a urii", "a desfraului", "din epoca de piatra" nu ai comentat....

Singurul suport capabil să asigure invariabilitatea riguroasă a unei Scripturi este limba sacră. Traducerile, fără excepţii, nu sunt decât aproximative. Oricât de perfectă ar fi redarea sensului exterior şi literal, penetrarea sensurile mai profunde este pierdută în toate traducerile. Limba sacră este cea în care au fost formulate Scripturile unei tradiţii. Limba liturgică este limba ritualului. O limbă sacră poate fi limbă liturgică, invers este de neconceput. Limbile liturgice ale creştinismului sunt: latina, greaca, siriaca, slava veche, copta. Creştinismul nu posedă partea „legală” a altor tradiţii (împrumutând un termen islamic, se poate spune că lipseşte shari’ah), spre deosebire de iudaism şi islam, ambele tradiţii cu exoterisme puternice.

Departe de a fi doar religia exoterică pe care o cunoaştem sub acest nume, creştinismul a avut la origini, atât prin ritualuri cât şi prin doctrină, un caracter esenţialmente esoteric şi iniţiatic.

Tradiţia islamică priveşte creştinismul primitiv ca fiind o tarîqah, o cale iniţiatică, şi nu o shari’ah sau o legislaţie de ordin social, adresându-se tuturor. Dreptul canonic creştin este o adaptare a dreptului roman, şi nu o dezvoltare venită din interior ca în cazul jurisprudenţei islamice.

Dacă creştinismul n-ar fi coborât în domeniul exoteric, având în vedere extrema degenerescenţă a tradiţiei greco-romane, Imperiul roman ar fi fost în scurtă vreme lipsit de tradiţie. Această schimbare, care a făcut din cresştinism o religie în sensul propriu al cuvântului şi o formă tradiţională adresându-se tuturor fără distincţie era deja un fapt împlinit în epoca lui Constantin şi a Conciliului de la Niceea, astfel încât acesta din urmă n-a trebuit decât sã-l sancţioneze, inaugurând era formulărilor dogmatice.

Dogmatizarea are câteva inconveniente inevitabile, deoarece faptul de a închide doctrina în formule clare şi limitate face mult mai dificilă, chiar pentru cei care sunt realmente capabili, penetrarea sensului profund, iar în plus, adevărurile de ordin propriu-zis ezoteric, care sunt prin natura lor inaccesibile celor mai mulţi, nu puteau fi prezentate decât ca „mistere”. Din nefericire, odată cu sensul pe care l-a luat acest cuvânt prin vulgarizare, acestea nu au întârziat să fie considerate ca ceva imposibil de înţeles, chiar sustrase aprofundării intelectuale.

Este evident că natura creştinismului originar, esoteric şi iniţiatic, trebuie să fi rămas în întregime ignorată celor care au fost admişi în creştinismul devenit exoteric; în consecinţă, tot ce putea să-i conducă spre ceea ce a fost realmente creştinismul la originile sale trebuie că a fost acoperit pentru ei cu un văl impenetrabil.
Practica exoterică ar putea fi definită ca un minim necesar şi suficient pentru a asigura „mântuirea”, căci acesta este scopul unic căruia îi este efectiv destinată. Existenţa însăşi a misterelor creştine ar fi de nejustificat dacă nu se admite caracterul esoteric al creştinismului originar.

Gasesti mai multe informatii aici, este interesant, dar nu pot spune ca viata oamenilor care au imbratisat aceasta religie, nefiind nascuti in mediul islamist, va fi mai buna.

Mai ales interesant e statutul femeii in islam!!

Sorin.

Ma, lasa ca nici cu crestinii nu imi e rusine. Tot ca pe o specie mai involuata o trateaza si crestinii pe sireaca femeie.

Draga Abis

Eu nu atac nici o credinta care minte si dezinformeaza asupra credintei mele. Asa ca "ingrijorarea" ta subita este nejustificata...
Adica dupa tine, daca ii spui cuiva ca minte despre credinta ta inseamna ca il ataci?!
Total fals. Cand coranul minte si denigreaza crestinii, eu nu de la Iisus stiu musai ca Mahomed a mintit, ci chiar din credinta mea si a fratilor mei crestini. Nimeni dintre crestini nu crede si nu a crezut vreodata ceea ce sustine Mahomed acolo, in special legat de Sfanta Treime. Deci nu trebuie sa fac apel la Iisus pentru asta. Pur si simplu ma intreb pe mine si vad ca nu este asa.

Faci doua erori grave aici:
- in aceste religii stravechi de care zici, cei sacrificati de regula faceau parte din aceeasi religie cu cei care ii sacrificau, si acceptau de buna voie sacrificiul
- in al doirea rand chiar sustii ca nu ai avea nimic impotriva daca musulmanul ti-ar taia gatul cu cutitul strigand "alah akbar" sau cum or zice, pe motiv ca asa i-a spus lui Mahomed ca e bine?! Foarte interesant! Acum doua zile chiar Shapeshifter avea ca semnatura urmatorul mesaj:"Omorati-i pe toti, alege Allah care sunt ai lui!" - asta iti doresti?!
O da! Cum de nu m-am gandit! Brusc te apuca curiozitatea despre islam, mai ales cand este vorb ade samanta de cearta. Hop si tu!
Shapeshifer, si poate sa infirme sau sa confirme, a spus ca ce a spus Mahomed in Coran ar fi inspirat de Dumnezeu. Asa sustinea el cel putin pana ieri. Asta inseamna fara doar si poate ca el isi asuma tot ce zice acolo, ca doar e de la Dumnezeu, si un om care isi asuma o religie, se poate spune ca din acea religie. Daca el crede ca Mahomed vorbeste de la Dumnezeu atunci este muslman, eventual fan musulman, si daca crede ca hinduismul e adevarat este hindus. Daca am inteles eu bine, el sustine chiar ca toare religiile sunt adevarate, indiferent ce ar sustine, indiferent daca se bestelesc una pe alta asa cum face coranul cu crestinii.

Draga Shapeshifer
Pana de curand credeam si eu acest lucru, in speta consideram ca limba sanscrita este cea mai sacra limba din lume. Evident ca greseam enorm. Nu exista asa ceva. Nu limba in sine este sacra ci mesajul care este transmis. Astfel incat, cand un arab striga taind gatul unui om "allah akbar", chit ca e araba, ce spune el in aceasta limba este de la satana, si este mult inferioara limbii unui pigmeu care ii spune unui alt om ca il iubeste.
Asta daca traducerea se face cuvant cu cuvant, asa cum se practica si cu unele versiuni ale Bibliei. Daca traducerea se face dupa mesaj, si mesajul este identic, atunci traducerea este exacta. In traducerea unei carti, singurul lucru important este sa se traduca mesajul exact, si nu cuvantul in sine.
Eu sustin ca daca mesajul este tradus corect, nu se pierd nici sensurile mai profunde.
Dar mai intervine o problema: cel ce citeste trebuie sa fie familiarizat cu conceptiile, obiceiurile si expresiile din timpul autorilor cartii, altfel e posibil sa nu inteleaga nimic, chiar daca stie limba autorului. Inclusiv eu am carti in biblioteca, scrise in limba romana de acum aproape 300 de ani, si putini mai inteleg ce a vrut sa spuna autorul in unele locuri. Inclusiv valorile s-au schimbat in 300 de ani, daramite in 2000.
Daca Mahomed traia in China spuneai ca Chineza este limba sacra? Sau printre indienii apasi?
Cu asa ceva nimeni care este familiarizat cat de cat cu crestinismul nu poate fi de acord. Tot ce spui aici sunt niste lucruri artificiale, inventate. O Liturghie ortodoxa facuta in limba greaca are aceeasi valoare ca si in limba romana, sau chineza, caci Harul lui Dumnezeu, si comunicarea cu Dumnezeu nu depinde de limba. Sau Alahul lui Mohamed nu stia decat araba?
Tu chiar nu te-ai intrebat niciodata de ce musulmanii sustin ca trebuie musai sa inveti araba pentru a intelege ce a scris Mahomed? Intreaba-te acum, ca poate nu e prea tarziu.
Asta este doar parerea ta, insa nu vad sa fi adus vreun argument in sprijinul ei. Tu doar afirmi.
Nu, aici gresesti din nou profund caci nu ai inteles motivul formularilor dogmatice si canonice, desi e banal de simplu de inteles.
Toate Sfintele Sinoade crestine s-au intrunit tocmai din cauza ereziilor care le imprastiau unii. Cei mai multi eretici ai crestinismului au fost influentati de gnostici.
Cum aparea o erezie mai mare, pe cale sa sminteasca multa lume, se mai intrunea un Sinod, si condamna explicit acea erezie ca sa nu mai cada si altii in ea, si formula dogma corecta ca sa nu mai fie dubiu. Asa a luat nastere si Crezul, care este o formulare dogmatica pe scurt, dar este si o marturisire de credinta in acelasi timp.
Daca nu se formula dogmatic crestinsimul de la inceput, astazi fiecare credea despre crestinism ce-l taia capul, asa cum fac liber cugetatorii. Dar ce cred ei nu are absolut nici o valoare, este vorba doar de plasmuirea mintii lor.
Acest lucru este din nou fals, si eu inteleg brea bine de ce-l spui si unde vrei sa bati tu, insa pleci de la premise gresite. Nu toata Invatatura este inchisa in dogme, ci sunt si lucruri care se transmit ezoteric. Este adevarat ca acest lucru nu se face la vedere, insa multa Invatatura se transmite numai si numai de la duhovnic la ucenic doar prin viu grai. De acest lucru nu ai aflat inca?
Iti inteleg dorinta ascunsa, insa din fericire nu s-a intamplat asa cum zici tu. Este adevarat ca la nivel de mase s-a diluat credinta, insa crestinii care traiesc cu adevart Crestinismul au primit si dau mai departe invatatura esoteric, care nu consta doar in vorbe sau cuvinte, cum ar crede unii din afara.

Repet: nu mor caii cand vor cainii! Asa ca degeaba imprastii tu informatiile astea false despre crestini, ca cine are habar de crestinism stie ca nu este asa.
Din fericire, si cu ajutorul lui Dumnezeu, astazi si tot timpul crestinii au avut toata Invatatura Transmisa de Mantuitorul, asa ca dusmanii Crestinsimului degeaba se grabesc sa-i declare moartea, ca mai au mult de asteptat, anume pana la sfarsitul veacurilor.

Draga CucuMucu
Tot ca pe o specie mai involuata o trateaza si crestinii pe sireaca femeie.
Imi aduc aminte ca era un topic pe care am mai discutat acest subiect. Nu ai vrea sa aduci acolo argumente in spiritul acestei afirmatii, sau doar ai vorbit din nou, la fel ca Abis?

Ba ataci, atunci cand vorbesti despre privitimism, ura, desfrau.

Nu ti-am reprosat ca iti aperi credinta. Atunci cand ai vorbit despre desfraul musulmanilor, de pilda, nu era vorba despre apararea crestinismului.

1. nerelevant, tu ai spus ca nu poti ucide din iubire, eu ti-am aratat ca se poate
2. nu am spus daca as avea sau nu ceva impotriva, nu despre asta vorbeam; este posibil ca nu stiu cine sa-si inchipuie ca imi face un bine trimitandu-ma in lumea zeilor lui, asta nu inseamna ca trebuie sa fiu de aceeasi parere cu el. Dar nu pot nega ca gestul lui se bazeaza pe iubirea pe care mi-o poarta.

Da, exact. Spune ca sunt toate adevarate. Deci este musulman in aceeasi masura in care este si crestin.

Eu am inteles ca depe topicul asta ar trebui sa aflam mai multe despre islam, nu despre crestinism... Despre crestinism scrie in aproape toate celelalte. Ce-ar fi sa-i lasi pe cei care vor sa prezinte informatii despre credintele musulmanilor sa spuna ceea ce stiu, poate ca unii sunt interesati sa afle, fara sa te mai simti obligat sa pornesti cruciade virtuale impotriva necredinciosilor?

Ma alatur cu Clopotel!! "Cruciadele" au mai fost purtate, doar ca nu ai observat!

Nu odata am avut disputa cu Clopo.....dar aici are dreptate si tie Abis nu-ti permit sa inchizi gura nimanui!

Sorin.

Inteleg ca pe tine te intereseaza latura ezoterica a religiei. Crestinismul nu este un set de norme, un cod de comportament, nu se reduce la estetica, ci are drept finalitate indumnezeirea omului, refacerea unitatii primordiale intre Creator si creatie. Prin rugaciune, asceza, despatimire, practicarea virtutilor, pana la treapta cea mai inalta, iubirea.
Nu crestinismul a coborat in domeniul exoteric, ci crestinii veacurilor ulterioare n-au mai trait religia crestina la inaltimea sa, n-au stiut sa gaseasca comoara ascunsa in ograda lor: "Imparatia lui Dumnezeu", care se afla inauntrul lor.
Nu este de imaginat religia fara o constiinta dogmatica. Primii crestini cunosteau foarte bine Cui I se inchinau: lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Cuvantul intrupat, Care a luat conditia umana pentru ca omul sa acceada la dumnezeire. Pentru crestinii care traiau in post, rugaciune, se rugau in catacombe, punandu-si viata in pericol la fiecare Liturghie, nu existau neclaritati de ordin dogmatic, fiindca erau in acelasi Duh.
Numai ca, in vremea lui Constantin cel Mare, foarte multi functionari imperiali, demnitari, oameni de rand s-au convertit in masa la crestinism; era trendy, deh, religia imparatului. Dolce vita, in nici un caz din iubire pentru Hristos, pentru Adevar si cautarea Imparatiei lui Dumnezeu. Numerosi filosofi, invatati au inceput sa-si dea cu parerea despre invatatura de credinta crestina, originea lui Iisus, fara sa aiba nici un fel de afinitate/comuniune de credinta cu crestinii adevarati. O cale de a introduce diverse invataturi straine de cea lasata de Apostoli, unele dintre ele paganism deghizat. De aceea s-a simtit nevoia elaborarii unui Crez in care sa fie sintetizata marturia de credinta a oricarui crestin. Crezul niceean nu contrazice cu nimic traditia apostolica; dimpotriva, orice cuvant al Parintilor Bisericii are acoperire scripturistica.
Ezoteric = ascuns, tainic. Despre ezoterism putem vorbi, o conditie sine qua non fiind tonul civilizat, modestia si intelegerea celuilalt in discutii.
Crestinismul este esentialmente initiatic, presupunand prefacerea omului, "nasterea dinnou", cultivarea interiorului, in nici un caz nu se rezuma la aspecte de ordin exterior, conventional.
Ezoterismul insa nu se adreseaza unora mai cu mot, unui numar limitat de initiati ai lu' peste prajit; paradoxal, accesul la contemplatia divina il are orice persoana. Insa, din nefericire, majoritatea "crestinilor" s-au limitat la respectarea unor porunci exterioare, fara sa se mai "omoare cu firea" sa le aprofundeze, sa le gaseasca intelesul adanc. "Multi chemati, putini alesi".

E! Daca acum e Sorin aici, inseamna ca armata e cu noi . Sorine tu explica-i lui Abis cat de bine ii va fi printre musulmanii din Iraq sau Iran declarandu-se ateu in fata lor, ...macar pana il lamuresc eu pe Shapeshifter cum e cu Crestinismul crestin, nu cu cel mahomedan si hindus

Da' pana atunci mai lasa-ma sa-i mai spun vreo doua lui Abis.

Ba da, caci Shapeshifter sustinea ca Mahomed vorbea de la Dumnezeu. Eu i-am aratat ca Dumnezeu nu avea cum sa mai spuna asa ceva dupa ce cu 600 de ani inainte venise Iisus Hristos, si desfiintase legea talionului si condamnase desfraul, si ca un barbat sa aibe mai multe femei. Prin urmare, invaturile lui Mahomed despre ce bine e sa-i omori pe aia care nu cred ca tine si ca poti sa iei si 4 femei de care sa dispui cand vrei, nu poate sa fie de la Dumnezeu.

Aia nu ucideau din iubire ci din credinta intr-o anumita religie. E o diferenta mare.

Nope. Crestin nu e. Ca ce sustine el despre crestini, nu e de la crestini, ci sunt chestiuni inventate de Mahomed si hindusi despre crestini.
Tocmai asta ii reprosam si eu lui si il sfatuiam, ca daca vrea sa afle ce Invatatura au crestinii sa-i intrebe pe ei direct, nu pe unii ca Mahomed.
Nimeni care nu este in Biserica lui Hristos nu poate fi crestin, iar din vorbele lui, este evident ca nu poate face parte din Biserica lui Hristos. Nimeni nu poate sluji lui Dumnezeu si lui Allahul lui Mahomed, despre care chiar Mahomed spune ca este altul decat Dumnezeul crestinilor.

Asta i-o reprosezi lui Mahomed, nu-i asa?

Pai despre islam vorbim si noi acum. Tocmai punctam neadevarurile ce le sustine islamul despre crestini. Nu prea esti atent vad...

Andra ai evidentiat magistral: "Multi chemati, putini alesi".

Probabil ca la fel de rau cum mi-ar fi fost in urma cu cateva sute de ani declarandu-ma ateu intr-o tara crestina... Daca cei din Iran sau din alta parte ar avea vreo problema cu necredinta mea, ar fi exclusiv vina lor si neintelegerea/neaplicarea cuvintelor lui Mohamed:

Toti oamenii se trag din Adam si Eva, un arab nu este superior unui ne-arab si un ne-arab nu este superior unui arab, asa cum nici un alb nu este superior unui negru si nici un negru nu este superior unui alb decat in evlavie si indeplinirea de fapte bune.

„Nu este cu putinta silirea la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de Taghut si crede In Allah, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge niciodata. Si Allah este Cel care Aude, Atoatestiutor [Sami’, ’Alim].” (2: 256); „Deci Indeamna! Tu esti numai un Indemnator, Tu nu ai putere asupra lor [ca sa-i silesti la credinta]..” (88: 21-22); „Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta! Si oare tu Ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi? Nu poate niciun suflet sa creada decat cu voia lui Allah.” (10: 93); „Spune: «Adevarul vine de la Domnul vostru! Cine voieste sa creada si cine voieste sa nu creada!»” (18: 29).

„Luptati pe calea lui Allah Impotriva acelora care se lupta cu voi, dar nu Incepeti voi lupta, caci Allah nu-i iubeste pe cei care Incep lupte!” (2: 190-194)


Conform Coranului, femeia are dreptul de a-si alege singura sotul, sa aiba si sa mosteneasca avere, sa divorteze in anumite conditii (cand barbatul nu isi indeplineste indatoriile de sot, nu o poate intretine sau o maltrateaza). Ea nu este supusa barbatului ci doar lui Allah, si are dreptul sa-l infrunte pe sotul sau tatal sau daca i se cere sa mearga impotriva poruncilor lui Allah. Faptul ca in unele societati nu se aplica principiile coranice, ci unele mult mai stricte (chiar pre-coranice), nu este neaparat vina lui Mohamed.

Despre poligamie: in timpul vietii profetului, razboiul continuu a lasat un numar mare de femei vaduve care nu mai puteau sa se intretina si sa isi creasca copii. Considerand ca este mai bine ca un barbat sa aiba mai multe neveste, decat o femeie sa traiasca singura si sa nu aiba posibilitatea de a se intretine, Coranul permite poligamia. Un barbat nu trebuie insa sa aiba mai mult de patru neveste si trebuie sa fie capabil de a fi drept si just fata de fiecare dintre ele. O femeie care va deveni a doua sotie poate refuza sa se casatoreasca cu un barbat pe motivul ca acesta are deja o sotie. Poligamia nu este incurajata cu exceptia situatiilor de mai sus, iar in zilele de astazi este foarte rar practicata si interzisa prin lege in majoritatea tarilor islamice.

Uite ce zice Mohamed:
“Cel mai bun dintre credinciosi este acela cu cel mai bun comportament si cel mai bun dintre ei este acela care este cel mai bun cu sotiile lui”.

Ce spun musulmanii insisi despre acest aspect:

In toata lumea, speranta de viata a femeilor e cu aproximativ 5 ani mai mare decat cea a barbatilor. Cu exceptia Indiei, unde speranta de viata este aproape aceeasi, pentru ca familia pretuieste mai mult un barbat si in cazul unei boli acesta beneficiaza de asistenta medicala mai rapid (si mai bine). Este aceasta vina Hinduismului?
In China, un fiu este mai pretuit decat o fiica. Cand numarul de copii a fost limitat de stat la unul pe familie, au inceput sa se nasca mai multi baieti decat fete (in mod normal, intr-o tara trebuie sa se nasca 50% baieti si 50% fete; diferenta o reprezinta fetele omorate la nastere). Este aceasta vina Budismului?


Aia ii trimiteau la moarte pe cei mai buni dintre ei crezand ca le fac un bine - ce bine mai mare poti face semenului pe care il iubesti decat sa-l trimiti la sanul lui Zamolxis? Le faceau un bine si celor sacrificati, pe de-o parte, si pe de alta parte isi multumeau si zeul. Nu ii aruncau in sulite pe infractori, pe criminali, pe tradatori, pe cei pe care ii urau ori ii pedepseau, ci pe cei la care tineau, care erau cei mai buni dintre cei buni. Exact asta incerc sa-ti arat: in unele conditii poti trimite la moarte pe cei la care tii, pe cei pe care ii iubesti. Daca vrei, pot sa-ti dau exemple si fara substrat religios.

Salut tuturor,

Am si eu cateva observatii....

Abis, cred ca ai incurcat locurile cu literar si literal. Pai daca un musulman nu interpreteaza literar citatele respective cu taierile, ci literal, inseamna ca ar trebui sa ia gatul tuturor "necredinciosilor".

Clopotel, zici: Cu 600 de ani inainte de Mahomed, Iisus Hristos tocmai desfiintase legea Talionului pe care acum Mahomed o reinfiinteaza din nou...
Asa zisa "lege a talionului" nu se desfiinteaza. Ea mai exista si azi. Cred ca esti de acord cu mine. Si nu poti sa spui ca este o lege nedreapta, doar pentru ca Iisus a venit sa ne arate ca este posibila si iertarea.

Si legat de "mesajele care denigreaza alte religii"...Cata vreme un om considera ca exista o singura cale spirituala autentica (religie) si un singur invatator uman ca fiind deasupra tuturor (fie ca se numeste Iisus, Mohamed, sau altcumva), aceasta cerere nu poate fi respectata cu adevarat. Poti sa respecti intr'adevar (in mod sincer) alte religii sau cai spirituale doar cand consideri ca exista cel putin doua cai spirituale autentice. Altfel, e doar ipocrizie....

Draga Abis,
Iti multumesc pentru a doua minge la fileu pe care mi-o ridici in aceasta dezbatere, voit sau nevoit... Consider ca aspectul acesta merita lamurit, dar nu puteam sa-l aduc eu in discutie...
Este probabil adevarat ce spui, anume ca in urma cu cateva sute de ani, declarandu-te ateu printr-o tara "crestina", era posibil sa fii linsat de catre "crestini".
Deosebirea esentiala intre crestinism si islamisn este insa, si o sa subliniez cu rosu ca este deosebit de important acest aspect, faptul ca ei iti luau tie gatul din propria lor vointa, si nu ca asa le-ar fi poruncit Iisus Hristos (care a poruncit, din contra: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc), pe cand islamistii iti iau gatul pentru ca asa le-a poruncit lor Mahomed:„Ucideţi pe necredincioşi, unde îi veţi întâlni; luaţi-i robi şi observaţi pe unde trec, pentru ca să le întindeţi curse” . „Omorâţi pe cei răi, pentru ca să înlăturaţi răscoala şi ca să nu existe în lume altă lege, decât legea lui Dumnezeu” .
Aici nu vorbim de ce fac oamenii rataciti, ci de ceea ce sustin invataturile in sine. Sesizezi diferenta? Daca invatatorului x invata ca 1+1=2, iar cativa din elevii sai spun ca 1+1=3, nu invatatura invatatorului x este gresita, ci ceea ce fac elevii sai. In schimb daca invatatorul y invata gresit ca 1+1=3, si elevii sai spun ca el, anume ca 1+1=3, atunci principala vina este a invatatorului y ca ii sminteste pe elevi.
Asa este si cu "crestinii" care omorau si omoara oamenii. Acestia nu respecta invatatura lui Iisus Hristos, ba din contra o incalca grav. Pe cand cei ce-l urmeaza pe Mahomed, fac exact ceea ce invata el.
Sesizezi marea si enorma deosebire?
Nu este numai vina lor, ci si a celui ce i-a invatat sa faca asta, adica a lui Mahomed. Daca Mahomed invata:"Ucideţi pe necredincioşi, unde îi veţi întâlni;", si tu te declari ateu, si ei vor pune in aplicare invatatura lui Mahomed, cine crezi tu ca e principalul vinovat? Spune pe sleau, nu te sfii...
Asta este cel mai prost banc pe care il spun musulmanii ca sa justifice acest lucru. Daca chiar le pasa de vreo femeie, sau de vreun copil, nu era nevoie sa se insoare cu femeia ca sa faca dragoste cu ea, pur si simplu o ajuta frateste, cum iti ajuti o sora. Adica tu esti de acord ca in schimbul ajutorului ce i-l da, femeia sa presteze pentru el? Pai scuza-ma dar asta nu mai este ajutor, ci se cheama altcumva...
In plus, Mahomed si-a tras partea leului cum se spune:
O, Profetule! Noi iti ingaduim tie sotiile tale, carora tu le dai zestre, precum si pe acelea care se afla sub stapanirea dreptei tale, pe care Allah ti le-a daruit ca prada, precum si pe fiicele unchiului tau dupa tata si pe fiicele matusii tale dupa tata, pe fiicele unchiului tau dupa mama si pe fiicele matusii tale dupa mama, care au purces impreuna cu tine, si asemenea orice femeie dreptcredincioasa, daca se daruieste ea insasi Profetului, daca primeste Profetul sa o ia în casatorie, acesta este un privilegiu numai pentru tine, fara de [ceilalci] dreptcredinciosi. Noi stim ceea ce le-am impus lor în privinta soatelor lor si acelora pe care le stapanesc dreptele lor, ca sa nu fie nici o stanjeneala pentru tine, iar Allah este Iertator si Indurator. (33:50)
Dar despre asta, ar fi bine sa discutam pe topicul dedicat, caci subiectul este mai complex, si nu vreau sa ratez ocazia de a veni cu citate concrete.

Am inteles asta. Asta inseamna ca tu ai accepta multumit binele pe care ti l-ar face un musulman care iti taie gatul cu sabia strigand allah akbar, sperand sa te ia allah la el?! Interesant! Banuiesc sa nu o sa sustii acum ca aceia te iubesc atat de mult incat daca tu spui NU ei inteleg DA...


Draga Gyspsyhart,
Bine ai revenit!
In Crestinism nu se desfiinteaza legea talionului?! Evident ca se desfiinteaza complet aceasta lege. Daca tu sustii ca nu, atunci spune-mi care porunca a lui Iisus mai sustine aceasta lege, sau din Invatatura Crestina? In schimb eu pot sa-ti dau porunci care, din contra, desfiinteaza complet aceasta lege, de ex.:
38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. (Matei 5) Este foarte clara aceasta porunca, si nu ai cum sa o interpretezi astfel incat sa-ti dea ca ar mai ramane vreo urma din legea talionului.
Sunt de acord cu ce spui aici, insa cu precizarea ca totusi, a nu fi de acord cu o alta religie decat a ta, si a nu o considera de la Dumnezeu, si chiar a arata minciunile din acea religie despre religia ta daca ele exista, asta nu poate fi considerata denigrarea acelei religii. De ex. daca vine aici un shintoist si isi expune religia lui, si raspunde la intrebarile ce i se pun despre ea, este foarte bine si nimeni nu are nimic cu religia lui, cred. Dar daca ar veni sa-mi spuna ca in religia lui se zice ca crestinul crede asa si pe dincolo, lucruri neadevarate, atunci e musai sa arat si sa demontez acele neadevaruri, si chiar sa-i spun in fata ca religia lui nu este de la Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu nu minte.
Daca shintoistul mi-ar spune ca el crede ca religia lui este singura adevarata, si implicit eu inteleg ca a mea nu este petru el, din nou, acest lucru nu poate fi considerat denigrarea religiei mele, pentru ca nu mi-a denigrat religia in nici un fel. Pur si simplu a spus implicit ca nu crede ca e de la Dumnezeu. E dreptul lui sa spuna asta, desi nu e recomandat sa spuna acest lucru fara motiv (ca o provocare), pentru ca asa crede el cu adevarat, si nu minte. Dar asta este cu totul altceva decat ce a spus Mahomed.

Ti-am raspuns mai sus. Cei care taie capul altora nu sunt musulmani adevarati, ci interpreteaza dupa capul lor spusele lui Mahomed (asa cum faceau si crestinii in urma cu ceva vreme). Interpretate corect, literal (multumesc Gypsy pentru atentionare), citatele pe care le-ai dat tu nu sunt indemnuri la crima. Reiau ce am scris mai sus:

Toti oamenii se trag din Adam si Eva, un arab nu este superior unui ne-arab si un ne-arab nu este superior unui arab, asa cum nici un alb nu este superior unui negru si nici un negru nu este superior unui alb decat in evlavie si indeplinirea de fapte bune.

„Nu este cu putinta silirea la credinta! Razvedita este deosebirea dintre calea cea dreapta si ratacire, iar acela care se leapada de Taghut si crede In Allah, acela s-a prins de cea mai trainica toarta [Islamul], care nu se sparge niciodata. Si Allah este Cel care Aude, Atoatestiutor [Sami’, ’Alim].” (2: 256); „Deci Indeamna! Tu esti numai un Indemnator, Tu nu ai putere asupra lor [ca sa-i silesti la credinta]..” (88: 21-22); „Si de-ar fi voit Domnul tau, toti cei de pe pamant ar fi crezut laolalta! Si oare tu Ii silesti pe oameni ca sa fie credinciosi? Nu poate niciun suflet sa creada decat cu voia lui Allah.” (10: 93); „Spune: «Adevarul vine de la Domnul vostru! Cine voieste sa creada si cine voieste sa nu creada!»” (18: 29).

Alte citate din Coran:
"Cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o alta stricaciune pe pamant, este ca si cand i-ar ucide pe toti oamenii, iar cel care lasa in viata un suflet este ca si cum i-ar lasa in viata pe toti oamenii."
"Nu este cu putinta silirea la credinta"
„Allah nu va opreste sa faceti bine acelora care nu au luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si nu v-au alungat din caminele voastre, [ba din contra] sa fiti foarte buni si drepti, caci Allah ii iubeste pe cei drepti."

Musulmanii (cei mai multi dintre ei) spun invers, ca cei care il urmeaza cu adevarat pe Mahomed sunt oameni pasnici, nu criminali.

In Coran scrie ca nimeni nu poate fi obligat sa se casatoreasca impotriva vointei lui.

Nu am spus nimic despre ce as face eu. Ce as face eu nu are absolut nicio importanta in discutia de fata. Tu ai spus un lucru (ca nu poti ucide din dragoste), eu te-am contrazis: poti, in anumite circumstante, sa o faci.

"Nu am venit sa stric Legea"

In incheierea acestui mesaj, uite un extras din traditia islamica:

Primul lucru pe care l-a facut Profetul atunci cand a emigrat in orasul Medinah si a infiintat primul stat Islamic, a fost incheierea unui acord cu evreii locuitori ai acelor pamanturi. Dintre prevederile acestui acord putem remarca: "Evreii sunt o comunitate alaturi de credinciosi; evreii au religia lor, iar musulmanii au religia lor, iar slujitorii evreilor vor fi tratati ca ei, mai putin aceia care sunt nedrepti, iar de vor fi astfel, nu-si vor face rau decat lor insisi si familiilor lor.Evreii care ne vor urma vor avea ajutor si vor fi egali cu neamul acestei foi. Nu vor fi nedreptatiri si nu va fi sprijinit nimeni impotriva lor."

In acordul incheiat de Trimisul lui Allah, Muhammed cu crestinii din Najran si cu toti ceilalti crestini, se spune: " Najran si slujitorii sai, precum si toti ceilalti, care au adoptat Crestinismul din (toate) tinuturile pamantului, vor avea apararea lui Allah si protectia Profetului Muhammed pentru bunurile, vietile si credinta lor, atat cel absent cat si cel prezent dintre ei, pentru ritualurile si bisericile lor si pentru tot ce se afla in stapanirea lor, fie putin, fie mult. Ma leg sa-i apar atat pe ei, cat si bisericile lor, casele lor de rugaciune, lacasurile monarhilor si locurile calatorilor, sa pazesc religia si credinta lor, oriunde s-ar afla, asa cum ma pazesc pe mine insumi si cum ii pazesc pe apropiatii mei si neamul Islamului, fiindca eu le-am fagaduit ca vor avea drepturile si indatoririle pe care le au musulmanii. Nu va fi schimbat nici un episcop din episcopia lui si nici un staret din staretia lui si nici un preot din parohia lui. Nu vor fi constransi sa se casatoreasca fara voia lor. Daca o crestina devine sotia unui musulman, el trebuie sa accepte ca ea sa-si pastreze religia si sa-i ingaduie sa-i urmeze pe invatatii religiei ei si sa n-o impiedice de la aceasta. Acela care o va constrange la ceva impotriva religiei ei, incalca legamantul lui Allah si nu da ascultare fagaduintei trimisului Sau si va fi socotit de Allah printre mincinosi. Daca vor avea nevoie de sprijin din partea musulmanilor pentru repararea bisericilor si a chiliilor lor, ei il vor primi si vor fi ajutati, fara ca acest lucru sa reprezinte o datorie pentru ei, ci un sprijin in interesul religiei lor si un semn de respect fata de fagaduinta Trimisului lui Allah si un har al lui Allah si al Profetului Sau pentru ei. Nici unul dintre crestini nu va fi trecut cu forta la Islam. Allah Preainaltul spune in Coran :<< Nu discutati cu oamenii Scripturii decat in felul cel mai frumos, afara de aceia care sunt nelegiuiti cu voi! Si spuneti: "Noi credem in ceea ce ni s-a trimis noua si ceea ce vi s-a trimis voua! Domnul nostru si Domnul vostru este Unul Singur si noi Lui Ii suntem supusi>>"


Trimisul lui Allah - pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui - s-a ridicat in semn de respect atunci cand a trecut cortegiul funerar al unui evreu, iar atunci cand unul dintre companionii lui a spus ca acesta este cortegiul unui evreu, Profetul i-a raspuns pe un ton dezaprobator si povatuitor: "Acela nu este tot un suflet?"

Clopotel, datorita acestei discutii cu tine am cautat mai multe informatii despre islam si despre Profetul Mohamed. Fara aceasta discutie cine stie daca si cand as fi facut-o; pe masura ce citesc descopar ca totul este altfel decat, recunosc, ma asteptam. Descopar adevarul din cuvintele Profetului, omenia si superba daruire de sine de care a dat dovada. Incep sa inteleg ca pana acum am bajbait in ateismul meu, singurul motiv pentru care am fost ateu este ca nu am gasit de la inceput izvorul singurei, adevaratei, dreptei credinte. De astazi sunt musulman!

Da-mi voie sa-ti multumesc. Desi fara sa vrei, tu esti cel care mi-a deschis ochii. Datorita tie voi citi Coranul din scoarta in scoarta, dar nu asa cum am facut-o cu biblia, ci cuprins de dragoste si de evlavie. Si sper ca voi fi de-acum incolo un om si un musulman adevarat! Te voi tine la curent cu evolutia mea spirituala si sper sa ajungi si tu candva alaturi de mine, la dreapta-credinta!

Voi lipsi o vreme de pe forum si-mi voi dedica puterile studiului acestei carti minunate care este Coranul. Si voi reveni sa-ti impartasesc si tie ceea ce (sunt sigur!) ca voi descoeri...

Inca o data, multumesc, Clopotel!

În ultima vreme mesajul creştin devine tot mai radical şi intolerant vis-a-vis de celelalte religii, iar marea ,,încercare" a sa este tocmai acest lucru şi nu temele ecumenice care capătă conotaţii apocaliptice în viziunea unor ,,minţi luminate" ale portavocii creştine din mass-media. De aceea consider utilă această lecţie pe care trebuie să şi-o însuşească orice creştin cu asemenea derapaje spre radicalism şi intoleranţă religioasă..
Tentatiile cărora trebuie să le facă fată credinciosul sunt numeroase si pot îmbrăca nenumărate forme: de la cele mai vizibil la cele mai subtile, de la cele usor de cunoscut ca ispite la cele cu aparentă nobilă, dezinteresată, gratuită. Fără teamă de a ne însela, pe acestea din urmă le considerăm ca fiind cu mult mai pernicioase. Este usor să respingi furtul, crima, dorinta de a poseda ceea ce apartine aproapelui, dar câti dintre noi stiu exact în ce constă idolatria? Câti se conformează injonctiunii de a face binele în asa fel încât “să nu stie stânga ce face dreapta”, iar dintre cei ce o fac, câti stiu semnificatia deplină a gestului? Câti stiu că nu numai că nu te poti închina concomitent si lui Dumnezeu si lui mamonna, dar nici ne-închinarea nu este imaginabilă în vreun chip (altfel spus, neutralitatea spirituală, expectativa neimplicată nu este cu putinta)? Si încă toate acestea sunt mici, fată de… obisnuitul păcat al buricelii. Amuzantă uneori dar cel mai adesea nu, buriceala (sau nombrilismul, dacă am vrea cu vreun pret să trecem starea profană care câstigă din ce în ce mai mult teren în epoca noastră de degenerare intelectuală. Teologic vorbind, ne aflăm în fata vechiului păcat al trufiei, însă; subspecia buricelii beneficiază de un camuflaj care îi conferă o atractie si o formă de rezistentă superioare. Element activ în relatia dintre mamă si făt, imediat după nastere buricul devine martorul mut al perioadei intrauterine a fătului, rolul lui încheindu-se, rămânând eventual cel estetic, în cazul acelor rare tăieturi a cordonului ombilical făcute de o mână sigură la momentul potrivit. Undeva la nivelul cel mai vizibil al anatomicului, el este amintirea vie a unei conexiuni întrerupte, rememorând asadar o dependentă, dar si începutul independentei celui ce a renuntat la placentă pentru hrana ingerată bucal, sau la rigoare intravenos. Vital cândva, acum cu mult mai putin important ca orice organe ce functionează, ombilicul necesită mai putină grijă ca o unghie ce trebuie tăiată din când în când, iar cei mai multi dintre noi trăiesc linistiti fără grija acestei părti care a murit la câteva clipe dupa nasterea noastră. Valoarea simbolică a Omphalosului este cea de Centru, lui îi corespund Kaaba islamică, Templul lui Solomon si alte burice în jurul cărora gravitează traditiile sfinte. Nimic mai normal ca unei realităti spirituale ordonatoare să-i corespundă un apendice anatomic steril si inutil, pentru că, nu-i asa? cele ce sunt mari sus trebuie să fie vrednice de dispretuit aici jos. Buriceala e păcatul asociat acestei corespondente simbolice pe care fiecare o purtăm în noi. Este forma debilizată si dez-vrăjită pe care o ia ideea de Omphalos în momentul în care deviază spre grotesc si spre ridicol. Buricitul a pierdut reperele, el nu trăieste cu ochii atintiti spre Centrul spiritual, el se ia pe sine drept centru. Renuntarea la placentă nu este ritul de initiere la viata extrauterină, este revolutia lui, pe care si-o arogă dar nu si-o asumă. În mod trist, buriceala nu este ateism, ci o relatie pseudo-spirituală activă, care necesită implicatia subiectului ei si îi conferă în schimb satisfactii pe care acesta le apreciază si le caută cu frenezie. Si asta pentru că elementele necesare spiritualitătii autentice sunt cu toate incluse în ecuatie, mai putin unul, care este maimutărit, care doar pare, dar nu este: Centrul. Problema are multe fatete, pe care în van ne-am burici (!) să le epuizăm în cele câteva rânduri ce le vom asterne. Ne multumim s-o surprindem în forma pretentiei de a participa la singura religie adevărată care a existat vreodată (cu o aplicatie pe crestinism). În forma originară, pretentia de a fi născut în “singura religie adevărată” este una din constantele oricărei teologii, si într-o bună măsură face parte din ceea ce am numi adevărurile eficiente ale mântuirii: trebuie să fii convins că religia în care esti născut este adevărată ca aceasta să fie efectiv o cale spre Paradis şi spre Dumnezeu. În economia oricărei deveniri spirituale autentice, accentuarea pe adevăr vs. minciună (căreia noi îi preferăm ortodoxie vs. heterodoxie) introduce o judecată; de valoare inevitabilă;. Orice religie autentică, ce are la bază o Revelatie, care s-a constituit într-o Traditie, cu dogme, ritualuri si exegeză, nu poate supravietui asaltului relativismului (“merge oricum”). Până aici, nimic anormal. Buriceala începe atunci când reprezentanţii acestei religii încep să se pretindă drept beneficiarii unici ai singurei religii adevărate (aruncând în mod deschis asupra celorlalte forme traditionala acuza falsului, a contrafacerii). Si încă, atâta vreme cât e vorba de păstrarea unei identităti puse în pericol, această pretentie mai poate avea un sens practic (desi putem vorbi deja de o minciună pusă în slujba unui scop nobil, actiune discutabilă, dat fiind faptul că o traditie ce trebuie apărată este deja în suferintă). Să zicem că cineva cedează tentatiei de a se burici sustinând, nici mai mult nici mai putin că singura religie adevărată este crestinismul. Fireste, subîntelegând în mod explicit că celelalte religii sunt contrafaceri, pretentii spirituale vane, mincinoase. Acest lucru revine la a spune că buricul lui este Adevărat, în timp ce celelalte burice sunt contrare Adevărului. Remarcăm dintru început că acest mod de a pune problema este el însusi riscant, pentru că operează cu categorii metafizice “tari”: Adevăr vs. non-adevăr, în locul dihotomiei clasice: ortodoxie vs. heterodoxie. Dacă s-ar fi mers pe această din urmă cale, cu mult mai riguroasă, problema ar fi căzut, pentru că într-adevăr fiecare religie este la nivel exoteric heterodoxă în raport cu celelalte, relatie reciprocă în toate situatiile particulare. Si atunci expunerea noastră s-ar fi oprit aici, pentru că este un lucru de la sine înteles că exoterismul unui hindus sau a unui musulman este de neînteles pentru exoterismul crestin, la fel cum si acesta este străin primilor – iar această stare de fapt este normală si nu facem decât s-o aprobăm. Însă până la a considera că cel ce are de partea lui Adevărul este unul dintre ei (cu alte cuvinte, a extinde afirmatia si la nivel esoteric), iar ceilalti sunt niste mincinosi, e cale lungă: pret de un buric inflamat!
Nu vom nega satisfactiile nebănuite care decurg din pretentia de a avea cel mai frumos, mai destept si mai verosimil buric de sub soare! Dar să vedem fundamentul acestei stări si consecintele care decurg, pentrucă, nu-i asa?, după roade se cunosc toti pomii, cum ne-a învătat Iisus Hristos că se pot distinge profetii mincinosi de adevăratii profeti. Vom afirma fără ocolisuri: la baza acestei maladii ombilicale larg răspândite se află ignoranta Celuilalt. Nu necunoasterea pură, preferabilă, pentru că cel putin cel care e ignorant până la capăt are sansa ca într-o zi să cunoască adevărul, nu! ci îngrămădirea de idei-de-a-gata preluate din almanahuri, adoptarea de prejudecăti sentimentale făcute pentru linistirea gospodinelor, acumularea de fraze-prefabricate pentru concursuri-cu-premii-televizate, cum ar fi: musulmanii îl resping pe Iisus, hindusii sunt niste închinători la idoli, africanii sunt niste canibali, aztecii făceau jertfe umane, budistii sunt de fapt niste atei.
Două rânduri, atât, nimic mai mult, si buriceala e gata: în comparatie cu ei, noi crestinii suntem plini de mistere, Dumnezeu a venit pentru noi, s-a răstignit pentru păcatele noastre, a murit pe cruce, a înviat, si la Apocalipsă ne va ierta pe noi, cei care am avut inteligenta să-l alegem pe El. Fireste, dacă teologia Celuilalt încape în mai putin de un rând, buricitul e generos cu el însusi si e gata să sacrifice până la trei rânduri pentru teologia lui, singura adevărată, nu?
În realitate, dacă ignoranta buricitului n-ar fi singurul lucru vast de care dispune, el ar găsi în chiar teologia crestină argumente suficiente pentru a admite existenta adevărului Celuilalt (am în vedere o acceptare formală, necerându-se nimănui să distingă între ortodoxiile si heterodoxiile unor religii pe care nu le practică si asupra cărora nu poate avea decât o aprehensiune teoretică, dar si aceste distinctii sunt la îndemâna celui ce depăseste nivelul prejudecătilor si se interesează cu seriozitate). Vom proceda noi însine la câteva reduceri la absurd, presupunând de fiecare dată că singura religie adevărată este crestinismul, iar celor ce li se va părea prolixă acumularea de demonstratii care sfârsesc toate prin a arăta natura lamentabilă a tezei de la care plecăm, le cerem scuze dinainte: cu sigurantă, rareori ni s-a arătat ceva mai usor de demontat, pe măsura ignorantei larg răspândite pe care buriceala o presupune.
Începem cu implicatia teologică presupusă de credinta că singura religie adevărată este crestinismul. Dată fiind perioada temporală dintre alungarea din Paradis a perechii primordiale si sacrificiul hristic, este firesc să ne întrebăm ce s-a petrecut cu generatiile de oameni care au trăit între aceste două evenimente si au murit privati de Sfintele Taine ale crestinismului (singurele capabile să mântuie în cazul în care pretentia de la care am pornit este valabilă)? Ei bine, acestia ar fi ratat cu totii mântuirea, inclusiv Abraham, Ilie si ceilalti profeti biblici, morti cu totii nebotezati, neîmpărtăsiti, nespovediti si fără să fi participat vreodată la un Sf. Maslu. Si asta pentru că tuturor Dumnezeu le-ar fi pus o conditie peste putinta lor: aceea de a fi crestini. Ajungem la rezultatul absurd conform căreia Divinitatea ar fi cerut oamenilor imposibilul, asadar premiza de la care am pornit este ea însăsi falsă (este evident faptul că Dumnezeu nu poate concomitent să-si iubească făptura si să-i ceară ceva ce depăseste posibilitătile obiective ale muritorilor precrestini).
Versiune a demonstratiei de mai sus: ce se petrece cu ne-crestinii care au fost contemporani cu Revelatia hristica si constituirea crestinismului dar mesajul evanghelic nu a străbătut spatiile până la ei – s-au mântuit si sunt ei capabili să se mântuie? Dacă premiza este adevărată, acestia umplu cu totii Infernul fără discriminare. Remarcăm că mesajul crestin a fost răspândit dintru început în Palestina romana si mai apoi în restul Imperiului, o suprafată neglijabilă a globului terestru. Asadar, o bună parte din umanitate a fost privată fizic de el: chinezii, hindusii, africanii, australienii si populatiile amerindiene. Adăugăm eschimosii, cerându-ne scuze pentru neamurile nenumărate pe care le-am ignorat. Lipsit de mijloacele unei propagări planetare, crestinismul s-a răspândit din om în om, prin apostoli care au bătut drumurile cu piciorul si nu cu TGV-ul, care au vorbit unor grupuri mici de oameni si nu pe stadioane sau în show-uri televizate. Ajungem la aceeasi concluzie de mai sus: că Dumnezeu ar fi cerut să fie crestini celor ce n-au intrat în contact cu mesajul hristic cu care erau contemporani, si aceasta este un alt fel de a spune că Dumnezeu este nedrept. Din nou, concluzie absurdă, pe măsura premizei de la care am plecat! Corolar: s-ar putea obiecta că astăzi Cuvântul lui Hristos pă;trunde în toate casele datorită televiziunii si presei. Deja, după absurditatea la care am ajuns mai sus, ne simtim îndreptătiti să respingem si această obiectie, care asociază inventiile radioului si a televiziunii cu Evanghelia, punându-le nu în relatia instrument-mesaj, ci pe picior de egalitate (mergând până la a conditiona-o pe aceasta din urmă de un eventual suport propagandistic agresiv si cu totul nepotrivit). Un lucru sare în ochi: dacă Dumnezeu ar fi vrut ca religia crestină să fie universală, Iisus s-ar fi născut sub luminile reflectoarelor de la CNN. Sigur, este autoflatantă buriceala de a pune umilele noastre jucării în slujba răspândirii unui mesaj divin, dar Dumnezeu a preferat ca Iisus să se nască în liniste într-un grajd, între un asin si un bou, departe de orice lovitură mediatică.
Pe scurt, aducem împotriva falsei teze a “religiei adevărate” argumentul teologic: dacă mântuirea ar fi conditionată în exclusivitate de conditia crestină, Adam si Eva ar fi plecat din Paradis botezati, cununati, cu duhovnicul lângă ei. A gândi că generatii de oameni înainte de venirea lui Hristos, si alte generatii după el au fost private de relatia eficace cu Divinitatea într-un mod impus abuziv de Dumnezeu este totuna cu a formula o ofensă adusă Divinitătii, asa cum am arătat mai sus.
Vom presupune din nou că singura religie adevărată este crestinismul, pentru a desfăsura ceea ce numim argumentul gnoseologic. Dacă premiza noastră este adevărată, trebuie să admitem că tot ce a fost înaintea crestinsimului este automat fals, iar tot ceea ce se află în afara sferei sale este neapărat fals de asemeni. Astfel, după izgonirea din Paradis perechea primordială si urmasii ei au trăit într-o minciună necoruptă (deja acest lucru este imposibil, dar admitem cu generozitate si această posibilitate, pentru a nu întrerupe demonstratia înaintea epuizării ultimelor consecinte pe care punctul de plecare le implică). Primele întrebări îsi fac deja aparitia: dar Avraam? Cunoasterea lui este adevărată: cum este cu putintă ca într-o umanitate decăzută un om să aibă perceptia corectă a divinului? Dar Lot? Cum era cu putintă ca într-o cetate decăzută Lot să fie totusi un om drept? După care criterii drepte? Dar Noe? Dar ceilalti patriarhi? Trebuie cumva să considerăm că Biblia aduce inventarul exhaustiv al oamenilor drepti, deci a-normali într-o lume în care minciuna e legea imbatabilă?
Deja pornind de la premiza noastră, cu textul biblic în mână, avem nu una, ci două probleme. Prima: cum este cu putintă ca niste ne-crestini (deci prin definitie mincinosi) să aibă o relatie corectă cu divinitatea (Seth, Noe, Lot, Avraam)? A doua: cum este cu putintă ca singura religie adevărată (conform premizei) să-si facă loc într-o lume în care sensul adevărului lipseste prin definitie? Deja prima problemă anulează premiza prin revelarea absurdului ei: dacă un ne-crestin poate beneficia de atentia lui Dumnezeu, deja crestinismul nu mai este conditia necesară în relatia cu divinitatea. Ne vom îndrepta atentia spre a doua problemă, ceva mai stufoasă.
Asadar, cum este cu putintă ca singura religie adevărată să pătrundă realmente pe pământ? Remarcăm deja că folosirea antinomiei “tare” Adevăr vs.non-adevăr ne impune să considerăm fără discernământ întreaga perioadă pre-crestină ca fiind falsă, nu doar mostenirea romană sau a Greciei antice, dar si cea iudaică (si, fireste, tot ce a precedat-o). Mai precis, valoarea spirituală a unui Protagoras, a unui Socrates, a unui Platon, a unui Plotin este redusă la zero, iluzorie, fum. Întreg simbolismul hermetic este si el pe cale de consecintă anulat, fantasmogorizat.
În aceeasi masină de tocat pusă în miscare de premiza noastră intră otova: profetii biblici, tablele lui Moise si cam tot Vechiul Testament en gros, ca să nu ne mai pierdem în detalii. Cum stau însă lucrurile: valoarea spirituală a lui Platon si a lui Aristotel a fost recunoscută de crestinism si preluată în teologia scolastică medievală, singura formă de gândire cu continut metafizic explicit care a existat în ultimii două mii de ani pe teritoriul european. Vechiul Testament este unul dintre fundamentele crestinismului. Gândirea hermetică medievală are rădăcini grecesti si romane, multe dintre detaliile decurgând din ea fiind preluate de crestinism (un singur exemplu: Sfântul Prelat roman poartă în timpul liturghiei… caduceul lui Hermes, cu cei doi serpi care se încolăcesc de-al lungul lui, dar si titlul spiritual al împăratului roman: Pontifex Maximus). Suprem paradox: Iisus Hristos, cel care a stat si stă la baza crestinismului, Fecioara Maria, apostolii, au fost cu totii iudei, au respectat Legea lui Moise si au îndeplinit idealurile religioase.
Ajungem la o absurditate manifestă: începătorii crestinismului ar fi respectat ritualurile si dogmele unei religii false, pentru că precrestine. Este clar că si de această dată premiza ne-a dus într-un loc pe măsura ei, gresit. Mai facem o încercare: să presupunem că, într-un mod ilogic cel care pretinde pentru crestinism Adevărul integral ar concede iudaismului o fractie din acesta, nu dintr-o generozitate, ci în scopul “pregătirii adevărului crestin”. Asta ar fi totuna cu a afirma că iudaismul nu este o religie mântuitoare, ci o semi-religie, o creatie spirituală pe jumătate, o pre-creatie în vederea crestinismului. Înfătisarea acestei ipostaze presupune că Dumnezeu face lucrurile pe jumătate, ceea ce este o ofensă adusă Lui. Dacă, dimpotrivă, ajungem la concluzia că iudaismul a fost o religie mântuitoare până la aparitia crestinismului si a încetat să fie una odată cu acesta, revine la a spune că Dumnezeu a coborât Revelatia în două perioade diferite, în două forme diferite, si din nou asistăm la contrazicerea tezei de la care am pornit, căci dacă două lucruri sunt cu putintă, multiplicitatea indefinită este cu putintă, nefiind nici o ratiune în sine suficient de solidă pentru a o opri. Desigur, nu vom trata aici aspectul particular al existentei a două căi mântuitoare concomitent sau succesiv, fiind preocupati doar cu existenta lor pură si simplă.
Este nu numai gresit să considerăm că doar o singură religie este adevărată, dar însăsi pretentia de Adevăr (în sensul ultim) este nepotrivită. Iisus spunea unui bărbat care l-a numit “bun” că numai Dumnezeu este Bun. Cum ar putea atunci o religie să se pretindă adevărată, când numai Dumnezeu este Adevărat? Asupra acestui punct vom reveni cu prilejul ultimei demonstratii, cea metafizică. Considerăm mult mai eficace să înlocuim paradigma adevăr vs. neadevăr cu ortodoxie vs. heterodoxie. Spunem deci că o religie ortodoxă este o cale efectivă a omului spre mântuire (deci implicit spre Adevăr), în timp ce orice heterodoxie este o rătăcire, o cale închisă. Nu trebuie să se creadă că am sustine buriceste că singura ortodoxie este crestinismul (în ansamblu sau în anumite părti), în timp ce non-crestinismul ar fi heterodox. Pur si simplu sustinerea unei astfel de teze ar fi reiterarea ignorantei despre care vorbeam mai sus (la început).
În realitate, degenerescenta spirituală (amplificarea tendintelor heterodoxe) din imperiul roman era cunoscută de autoritătile religioase ale acestuia în bună parte, iar asteptarea unei înnoiri este manifestă. În plus, lucru care poate părea curios si respinge orice buricăraie, se stia cu precizie că o nouă epocă spirituală va porni de la nasterea unei Fecioare. Druizii ridicau statui lui Virgo Paritura, Fecioara ce avea să nască. În Egloga IV, 40 î.H., Virgil se referă la una dintre profetiile Sibilei din Cumae: jam redit et Virgo, redeunt Saturnia regna. În Est, trei crai-magi văd steaua de la Betleem si se grăbesc să aducă omagiile lor Pruncului. Fost-au ei zoroastrieni, hindusi, taoisti? Nu vom sti niciodată. Ce contează e că adevărul era cunoscut, prezent în lume cu mult înaintea crestinismului, în traditii diferite de acesta. Cea care a beneficiat în mod direct a fost Europa, pentru simplul motiv că această parte a lumii a avut nevoie de noua Revelatie. Salutul celor trei crai-magi este simbolic: celelalte religii au omagiat nasterea noului Avatara, si atât. Neavând nevoie de o reînnoire spirituală, nu au apelat la ea.
Desigur, cele spuse de noi sunt împotriva scrierilor dezgustătoare ale apologetilor crestini (ei însisi contrazisi de atentia pe care ulterior crestinismul a manifestat-o pentru platonismul grec), si nu ne vom dezice de dispretul pe care îl avem pentru buricelile lor (observăm în practic că trebuie să le fi părut foarte nobil acestora să aducă Omphalosului crestin jertfa buricului personal, de care acesta fireste că nu avea nevoie; crestinismul s-ar fi putut lipsi si el de afirmatiile false făcute în numele lui).

Un aspect care ar cere nesfârsite dezvoltări celor insuficient cunoscători dar care este foarte clar pentru cei cu un parcurs adecvat este argumentul traditionalist. Este vorba de constatarea faptului că toate religiile au produs în mod esential acelasi tip societar: civilizatia traditională (în opozitie cu modernitatea, care a produs societatea modernă, cu varianta postmodernă). Nu vom intra în detalii, vom observa doar că în acest punct, a admite în continuare că există o singură religie adevărată implică pe de o parte afirmatia că Adevărul si non-adevărul produc acelasi tip de efect (absurd!), iar pe de altă parte că non-adevărul este capabil să producă efecte opuse (din nou, absurd!). Pentru a nu observa rezultatele ilogice la care am ajuns, ar trebui să facem efortul de a considera că Adevărul si non-adevărul sunt în fond identice, ceea ce ar anula din nou premiza.
Argumentul traditionalist este la fel de eficace ca si cele dinaintea lui. Ce a fost de zis, am zis deja. Trei argumente au demonstrat deja invaliditatea pretentiei că o anume religie ar fi adevărată (în ocurentă crestinismul). Adăugăm în final si demonstratia metafizică, cea mai clară dintre toate, care în absenta oricărei informatii ar fi putut refuta teza falsă de care ne-am ocupat. Vom presupune din nou că singura manifestare a Divinitătii ar fi crestinismul (si implicit toate celelalte religii ar fi iluzorii, dacă nu deschis mincinoase). Avem aici două posibilităti: fie Dumnezeu nu putea decât să adopte această manifestare, dintr-o limitare a naturii proprii peste care nu putea trece (Dumnezeu fiind deci crestin), fie Dumnezeu ar fi putut să se manifeste în orice alt fel, dar a preferat din niste ratiuni obscure să se reveleze sub forma crestină. Cele două posibilităti vor fi analizate succesiv. Deja sare în ochi faptul că prima ipoteză (Dumnezeu s-ar fi revelat sub forma crestină pentru că ar fi fost El însusi crestin) ne duce la negarea atributului omnipotentei divine. Un Dumnezeu limitat dintr-o privintă oarecare nu mai poate fi concomitent si Atotputernic. Asadar, ne aflăm într-un impas: încercând să concepem un Dumnezeu crestin sfârsim prin a mutila si putinul pe care-l putem cunoaste despre natura Sa. Ipoteza s-a dovedit fără întârziere falsă. A doua ipoteză este la fel de nefastă punctului nostru de plecare: dacă Dumnezeu nu este crestin, dar s-a revelat sub forma crestină pentru că aceasta a fost vointa Sa, din ratiuni obscure nouă, atunci ajungem paradoxal la a considera această formă ca lipsită de continuitate în raport cu divinul, adică exact contrariul premizei de la care am plecat. Si în realitate chiar asa si este! În raport cu Dumnezeu crestinismul este ignobil, ca orice altă religie, prin lipsă de măsură comună: Esenta nu este datoare cu nimic formei pe care o îmbracă, în timp ce forma este datoare cu absolut totul. Esenta este imuabilă si eternă, în timp ce forma este contingentă si degenerativă. Asadar, a presupune că Dumnezeu nu este crestin dar s-a manifestat ca atare din ratiuni obscure asază crestinismul pe pozitia lui: una dintre posibilitătile divine, în număr infinit. Si nu există nici o ratiune pentru a spune că o posibilitate le exclude automat pe celelalte (fără a nega natura divină). Q.E.D.
Ce se întâmplă dacă, în ciuda demonstratiei de mai sus, ne încăpătânăm să considerăm că singura religie adevărată este totusi crestinismul (si niciuna dintre celelalte)? Asta ar implica si pretentia că dogmele crestine sunt “reale”, adică izbutesc să surprindă realitatea fără rest, altfel spus Dumnezeu chiar e Treimea cea de o fiintă, în timp ce Trimurti hindusă si Tien-Ti-Huen taoistă sunt automat pretentii false. Or, în acest caz, în care crestinismul ar fi capabil să cuprindă dogmatic toate adevărurile ultime, fără a lăsa nimic pe dinafară sau la dispozitia altor religii, atunci ne-am confrunta cu ipoteza incredibilă a unei religii care să-l detină în exclusivitate pe Dumnezeu, prizonier câmpului ei conceptual – câmp care ar fi automat chiar Dumnezeu, pentru că două lucruri deplin identice sunt de cu neputintă de conceput: crestinismul ar fi chiar Dumnezeu, si invers, Dumnezeu ar fi chiar crestinismul!!! Din însăsi formularea ei, pretentia de a avea o religie adevărată este una otrăvită si cu neputintă de împlinit: o religie la fel de adevărată ca si Dumnezeu ar fi un al doilea Dumnezeu, lucru inacceptabil din punct de vedere metafizic: El este Unic, cum infinitul nu coexistă altui infinit.
Dacă, dimpotrivă, admitem că, asemeni oricărei religii, dogmele crestinismului sunt adevăruri suportabile în termenii nostri lumesti, care cuprind din natura divină atât cât avem nevoie pentru a ne mântui si, dintr-o nefericire datorată neputintei instrumentelor noastre, nimic mai mult, atunci buriceala ia sfârsit. Crestinismul cuprinde asadar partea lui din Adevăr, la fel cum si celelalte religii ortodoxe au forma efectivă de care au nevoie în drumul lor spre divin. În raport cu toate Revelatiile, suntem norocosi să putem accede la ele; în raport cu Dumnezeu, toate Revelatiile sunt absolut obscene.Orice religie dă viermuielii noastre sens deplin, dar în raport cu Divinitatea fiecare religie în parte nu valorează mai mult decât o coajă de nucă pe care binecuvântarea Lui a venit spre noi. Pentru cei care refuză tentatia îmburicirii, pentru cei al căror mat mort a fost restaurat în Omphalos activ, religiile încetează să fie altceva decât sunt de fapt: golgotele pe care ne urcăm anevoie crucile, sau pietrele pe care înscriem urma piciorului gol înainte de a porni în al-mirâj, sau copacii sub care ne asezăm jurând să nu-i părăsim înainte de a găsi iluminarea, sau lovitura peste ceafă cu care maestrul fixează în noi satori, sau… Pentru că până la urmă, nu există nici un zeu, doar Dumnezeu… (R.I.)

Clopotel
Bine am revenit, bine te'am gasit!


Legile divine, cosmice, universale nu se "desfiinteaza" asa, din senin. Pe mine personal ma intereseaza aceste legi universale, si OBIECTIVE, care se aplica si celui care se considera "crestin" si celui care se considera "musulman".

"Legea talionului" este jumatatea negativa a lui "ce dai celorlalti, aia primesti", sau legea karmei in limbajul hindus. Conform acestei legi, daca cineva te loveste peste obrazul drept fara ca tu sa il fi atacat, ai dreptul sa ii raspunzi cu aceeasi moneda. E si un rost in spatele acestui "drept". In acest fel cel care loveste poate simti cum este sa fii lovit, si poate invata "ce e bine/placut" si "ce e rau/neplacut". Daca aceasta lege s-ar desfiinta fiintele umane nu ar mai putea evolua.
Plus ca, iertarea in sine are sens doar daca exista o "dauna", o greseala, cum vrei sa ii spui. Daca eu gresesc si sunt iertat mereu, in sensul ca nu platesc deloc (pentru ca "s-a desfiintat legea veche", a lui "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte"), cum voi sti ca ce fac este bine sau rau? Daca raul meu nu se intoarce la mine, cum voi face diferenta intre bine si rau?
Daca vrei este ca si relatia dintre iubire si respect. Un om care iubeste are si respect (fata de o fiinta sa spunem), nu isi pierde respectul, ci il rafineaza. Asa si cu legile astea.
In rugaciunea "Tatal nostru" se spune "si ne iarta noua greselile noastre, asa cum si noi iertam gresitilor nostri". Uite cum se pastreaza legea cea "veche" a "schimbului", in invatatura cea noua a lui Iisus.

Vezi ce am spus mai sus despre "legea talionului".
Mai adaug o analogie.
Legea cea veche a platii si rasplatii este ca matematica. Legea cea noua este ca poezia, ca muzica. Poate parea ca poezia sau muzica e un fel "antimatematica", dar nu e asa. Muzica este o matematica superioara daca vrei, este o implinire a ei. Si Iisus spune dealtfel ca nu a venit sa strice "legea cea veche", ci sa o implineasca. Daca a desfiintat ceva, au fost poate obiceiurile inventate de oameni, si tratate ca si cum ar fi fost "legi divine". Dar o lege divina nu are cum sa se desfiinteze....Sper ca ai inteles la ce ma refer.


Adica esti de acord ca mai exista cel putin o cale sprituala autentica in afara celei pe care o urmezi tu?

What?
Daca eu sunt cu tine intr'un grup de 10 oameni si spun ca eu sunt singurul om inteligent din grupul asta, nu consideri ca "te jignesc"?

Faptul ca nu consideri "denigrare" la adresa caii pe care o urmezi o afirmatie de genul "calea x (alta decat a mea) este singura adevarata" este un mod de a-ti prezerva aceeasi credinta, pe care o ai despre calea ta.
E ca si cum intr'un joc anume accept o regula pentru toti ca sa pot profita si eu de pe urma ei.
Daca crezi sincer ca urmezi singura cale spirituala autentica, atunci "denigrarea" este inevitabila. Incearca sa intelegi...

În majoritatea tradiţiilor se întâlneşte următorul topos:
- redobândirea stării paradisiace, de dinainte de păcat - în cazul iudaismului sau al creştinismului, de reîntoarcerea la acel Adam de dinainte de naşterea Evei, adică androgin - de dinainte de manifestare
sau
- recuperarea unei energii ce reconstituie Fiinta divina sacrificată pentru ca Lumea să se nască (în hinduism, vezi sacrificiul lui Prajapati).

E vorba de acea totalitate microcosmică şi macrocosmică, ce priveste Materia Prima (Prakriti) a sintezei: Cer - Pamânt, Spirit - Trup, androgină, pt. că conţine toate culorile, toate metalele şi se naşte singură.
În simbolismul alchimic, Piatra Filozofală este reprezentată printr-un hermafrodit cu coroană pe cap. Deşi apare sub formă masculină, Adam philosophicus este, şi el, bisexuat, căci îşi poartă soţia, pe Eva, ascunsă în trup. Pentru a o realiza în alambicul mistic, Opus magnum pretinde sinteza contrariilor, foc-apă, soare-lună, sus-jos. În literatura hermetică cele trei planete superioare sunt socotite masculine, iar cele trei inferioare, feminine, cu exceptia lui Mercur, care este hermafrodit. Disociat în frate şi soră, el se recompune prin reunirea lor; Mercur este argintul-viu, metalul lichid care dizolvă aurul şi are virtutea de a-l regenera; el este jocul de culori din coada păunului, şi împărţirea în patru elemente. Este şarpele Ouroboros care îşi înghite coada şi moare, renăscând apoi ca lapis philosophicus. Mercur mai este reprezentat şi sub înfaţisarea unui tânar voinic, cu sâni de femeie sau, câteodata, ca o fata goala numita Mercurius philosophorum, care are ca simboluri asociate: Phoenix-ul si Rebis, adică "lucrul dublu".
Androginul este, în acelaşi timp, o imago dei (după chipul şi asemanarea sa) şi finalitate iniţiatică, iar crucea este, la rându-i, o reflectare, o imagine a Principiului mai ales prin centrul ei care poate fi interpretat în hermeneutică ezoterică şi ca o reflectare directă a "Activităţii Cerului" sau a "Voinţei Cerului" (expresii echivalente ce aparţin daoismului o concepţie metafizică în care centrul crucii - mai precis, centrul roţii cosmice ale cărei raze au forma crucii - este numit "wei wou wei", adică "activitatea non-acţionantă". Acest centru este al stării de repaus, vidul, Şekina din traditia ebraică (prezenţa divină), inima - în simbolismul hermetic...
Arborele Cosmic reprezintă, concomitent, misterul verticalităţii, al înălţării către cer, şi al regenerării perpetue. În majoritatea religiilor, arborele semnifica ideea de expansiune a vieţii şi deci, explicit, a victoriei asupra morţii.. Arborele este expresiea perfectă a misterului vieţii, el este o realitate sacrată şi sacrală a cosmosului. Geometric, arborele este axa verticală a trunchiului, expansiunea orizontală şi verticală a ramurilor şi a rădăcinilor. El este Imaginea lumii, adică, în expansiune, în "expir" şi "inspir", arborele este şi simbolul celor trei zone, lumi ale cosmosului: cea subterană (infernală), cea terestră (umană) şi cea celestă. În tradiţiile orientale, arborele este reprezentat inversat, cu rădăcinile în cer, simbol al acţiunii celeste directe, de unde toată manifestarea îşi trage "seva".
În iconografia creştină, Hristos apare adesea flancat de doi arbori. Unul este Pomul vieţii, iar celălalt - Pomul cunoştintei binelui şi răului. Arborele vieţii reprezintă simbolul unităţii primordiale, iar Arborele cunoştintei binelui şi răului este cel al manifestării, al dualitătii, simbolizând pierderea "sensului eternităţii". Gestul recuperator al Mântuirii - de reinstaurare a umanităţii în starea paradisiacă originară - poate fi descifrat si din detaliile iconografice ale Răstignirii: Golgota se traduce prin "dealul căpăţânii" (a lui Adam!), poziţia crucii lui Hristos între cei doi tâlhari - o alta figurare a celor doi arbori ai Paradisului dar şi a Judecăţii de Apoi, când cei buni vor sta la dreapta Mântuitorului, iar cei răi, la stânga - şi lemnul crucii care este cel al Pomului Cunoştintei binelui şi răului. De la picioarele Arborelui vieţii pleacă, asemenea unor raze, patru fluvii ce trasează o cruce orizontală. Mântuitorul este figurat în centrul unui pătrat pe ale cărui margini sunt dispuse, câte trei, cele 12 triburi ale lui Israel. Fiind vorba aici de Ierusalimul ceresc, iar pătratul descris trebuie citit, în cheie hermetică, drept realizarea "cuadraturii cercului", pentru că, dacă Paradisul terestru simbolizează începutul unui ciclu, Ierusalimul ceresc este încoronarea, împlinirea lui.

În simbolismul crucii, prima "etapă" este simbolizată de linia orizontală, cea a AMPLORII, iar cea de-a doua - de linia verticală, cea a EXALTĂRII.
AMPLOAREA reprezintă extensia integrală a individualităţii luată ca baza de plecare, iar
EXALTAREA - ierarhizarea lumilor, stările multiple ale fiinţei totale.
AMPLOARE= Restaurarea "stării primordiale", Paradisul terestru (Dante), "omul primordial" ( el-insân el qadîm, în islamism), "omul veritabil" (taoism)
EXALTARE="starea incondiţionată", "Paradisul ceresc", "omul universal" (el-insân el-kâmil), "omul transcendent".

Iisus Hristos s-a ridicat l-a ipostaza de OM UNIVERSAL. Exaltarea şi Amploarea, doctrina lor este în islam, exemplul în creştinism şi nu degeaba a vrut Dumnezeu să fie aşa...

Crucea reuneşte în figura sa Cerul şi Pământul, ea este şi simbol al complementarităţii deoarece aceste principii reprezintă Activul şi Pasivul, cuplul primordial Puruşa-Prakrti, despre care tradiţia hindusă spune că ar forma androginul cosmic.
Crucea nu este un SIMBOL static, ci unul DINAMIC, al cărui centru este tocmai Principiul. Braţele sale sunt în ritmică expansiune, alcătuind, razele Genezei divine care, în timp ritualic, se (de)săvârşesc cu fiecare săptămână. Acest simbolism se întâlneşte şi în Cabala ebraică unde se vorbeşte despre "Sfântul Palat" sau "Palatul interior", situat în centrul celor şase direcţii ale spaţiului.
Punctul primordial, care se dezvoltă atât în timp cât şi în spaţiu, este manifestarea insesizabilului ETER, principiu preexistent manifestării, ce se întâlneşte, din nou, în mai toate tradiţiile, fie ca este vorba despre centrul cosmologic, fie ca este vorba despre centru în accepţiunea individual umană.
Despre eter vorbesc şi vechile concepţii cosmologice ale Occidentului în care cele patru elemente erau reprezentate ca dispunându-se la capetele celor patru braţe ale unei cruci - focul şi apa, aerul şi pământul - ca şi despre ceea ce alchimiştii numeau "chintesenţa" (quinta essentia), adică cel de-al cincilea element, care nu este altul decât Eterul. Primul în ordinea dezvoltarii manifestării, dar ultimul în ordinea inversă, a resorbţiei sau a reîntoarcerii la omogenitatea primordială, eterul apare figurat în centrul crucii şi sub forma unui trandafir cu cinci petale, ca floare simbolică, lotusul din tradiţiile orientale. Pe de altă parte, schema geometrică pe care acesta este trasat reprezintă steaua cu cinci colţuri sau pentalpha pitagoreică.




"Cu ce cununi de laude vom încununa pe Maica lui Dumnezeu, care s-a arătat scaun cerescului Împărat ?"
Cercurile de laude gravitează ascendent spre "scaunul" de arătare al Maicii Domnului.
Cvadratura provine din cununile stările multiple ale Fiinţei în schema lor de secţiuni transversale convergând într-un tremor universal, ce aspira etern la stabilitatea de "scaun" a cerescului Împărat.
Când cununile cântătoare ating "scaunul" cerescului, muzica lor este incantaţie tautologică: "cununile încunună", cununile în cunună".
Sublimă aşezare geometrică se identifică cu cvadratura Paradisului pământesc.
Dar, în smeritele cântări din Paraclis, silabisite cu credinţă de mulţi neştiutori de carte, se parcurg două cvadraturi spirituale: prima se formează din rotaţia infinită a inelelor la "limita" scaunului ceresc, cealaltă este a însuşi Cerescului, cercul în exaltarea lui absolută. Cupola supremă acoperă cubul Ierusalimului ceresc.
Împăratul se odihneşte pe "scaunul" incoruptibil al pururea Fecioarei, unica, întreaga realitate fără nici o urmă de determinare.
"şi a poftit Împăratul frumuseţea ta căci El este Domnul tău".
Din această hierogamie la care mintea nu se poate sui, căci e "taina cea din veci ascunsă şi de îngeri neştiută", răsare imanentă increata, "jertfa Laudei". Ea aprinde cu flacăra Duhului cununile ce vor încununa pe Maica lui Dumnezeu. Căci El este Cel ce laudă pe cei ce-L laudă, "El e Cel ce binecuvintează pe cei ce-L binecuvintează".
Lauda supremă se jertfeşte în miriadele miride de ecouri ce vor vibra din cununile rugăciunii.
În Paraclis noi doar ne întrebăm "cu ce cununi de laude vom încununa pe Maica lui Dumnezeu" dar nu ştim niciodată cum vor răsuna aceste laude pe care doar "Duhul le suspină negrăit înăuntrul nostru".
Ştim numai că aceste cununi de laude şi de spini vor năzui pururea să încercuiască "ale Tale dintru ale Tale" căci nimic din ce avem nu este al nostru pentru că "Sfânta Jertfă (a Laudei) cu pace să o aducem".
Pentru noi, care din pământ suntem şi în pământ ne întoarcem, numai Maica lui Dumnezeu face imposibila joncţiune între realităţile fără comuna măsură, între cvadratura cercului şi cvadratura Cerului.
Numai Ea poartă pe fiii legaţi de Ea prin fiorul laudelor cordon duhovnicesc de la pământ la Rai şi de la Rai la Împărăţie.
Către Născătoarea de Dumnezeu fără încetare să rostim chiar şi din adâncul neputinţei:
Bucură-te, Tăcerea în care Lauda sfântă în noi pe Sine Se ascultă!
"Bucură-te, Maică pururea Fecioară!" (R.C.)

E tare, domne, din ateu musulman, e cea mai tare pe care am auzit-o, dar avand in vedere ca este 1 Aprilie, ramane sa vedem daca Abis chiar va purta turban.

dom moschee Isfahan


moschee Isfahan


moschee Isfahan