Conceptii hinduse asupra unor notiuni crestine Optiuni

[shapeshifter]

Mitul Potopului în tradiţia hindusă
Indiferent ce fundamente pot sau nu exista în ceea ce priveşte credinţa într-un potop istoric, doctrina manvantaraşilor este, la fel cea a kalpaşilor, o parte esenţială a tradiţiei hinduse, care nu mai poate fi explicată prin nici un eveniment istoric ca în cazul îngerilor vedici explicaţi prin deificarea eroilor.
Legenda potopul aparţine unei tradiţii mai vechi decât orice redactare sau referinţă indiană, mai veche decât Vedele (a nu se confunda punctul de vedere avut aici cu cel esenţial: Vedele fiind eterne) în forma lor prezentă; aceste redactări indiene trebuie să fie gândite ca având, la fel ca şi în cazul versiunilor: sumeriană, semitică şi probabil cea eddică, o sursă comună, corespondenţele fiind atribuite nu „influenţei” ci transmisiei prin moştenire de la o sursă comună.
„Potopurile” sunt o trăsătură normală şi recurentă a ciclului cosmic, de exemplu: perioada (para) unei vieţi a lui Brahma numărând 36.000 kalpaşi, sau „zile” de timp angelic. În particular, naimitikapralaya la sfârşitul fiecărui kalpa (încheierea unei „zile” de timp angelic, şi echivalent „Judecăţii Ultime” din creştinism), şi prakritikapralaya, la sfârşitul de viaţă a unui Brahma (încheierea unei „zile” de Timp Supernal) sunt în mod esenţial descompuneri (disoluţii) ale existenţelor manifestate, în potenţialitatea lor nedeterminată, Apele; şi fiecare ciclu de manifestare reînnoit este producere în „ziua” următoare, a formelor latente ca potenţialitate în noianele de ape ale rezervorului fiinţei.
În fiecare caz, seminţele, ideile, sau imaginile manifestării viitoare, persistă pe timpul intervalului sau intra-Timpului disoluţiei, pe un plan mai înalt de existenţă, neafectate de distrugerea formelor manifestate.
Simbolismul cronologic, inevitabil din punct de vedere empiric, nu poate fi gândit ca şi caracterizând actualitatea atemporală a tuturor posibilităţilor de existenţă în prezentul indivizibil al Absolutului, Căruia întreaga multiplicitate este oglindită într-o singură imagine.
Atunci nu poate fi nici o distrugere a lucrurilor aşa cum sunt ele în Sine, ci doar a lucrurilor aşa cum sunt în ele însele, eternitatea, sau mai degrabă atemporalitatea ideilor este o necesitate metafizică.
De aici, într-adevăr, concepţia unui alt tip de transformare, atyantikapralaya, disoluţia absolută sau supremă, de îndeplinit de către individ, când sau oriunde poate fi, ca şi Realizare: când, prin nimicire de sine un om efectuează pentru el însuşi transformarea lucrurilor aşa cum sunt în ele însele, şi le ştie doar aşa cum sunt în Sine, el devine astfel nemuritor – nu în mod relativ, aşa cum sunt devaşii, durând doar până la sfârşitul Timpului – ci în mod absolut, ca independent de timp şi orice altă contingenţă.
Ideile (imaginile, tipurile) în chestiune nu sunt în mod exact ideile platoniciene, ci idei sau tipuri ale activităţii, cunoaşterii şi fiinţei Sinelui constând din act pur; în simbolismul cronologic eficacitatea creativă a lor este exprimată în termeni precum adrsya sau apurva karma, „consecinţă latentă” sau „nevăzută”.
Crearea cosmosului (Brahmanda) la începutul unui para, şi recrearea elementelor distruse ale cosmosului la începutul fiecărui kalpa, sunt munca lui Brahma (Prajapati), Tatăl-A-Toate, o tot mai apropiată geneză şi ghidare a umanităţii în fiecare kalpa şi manvantara este produsă de către un Patriarh (pitr) al străbunilor angelici, şi desemnat ca Manu sau Manus.
În fiecare kalpa există 14 manvantara, fiecare prezidat de către un Manu individual ca progenitor şi legislator (cel care înmânează Legea); aşa şi rsis, Indra şi alţi (karma-)devaşi sunt indivizi fiecărui manvantara.
Primul Manu al prezentului kalpa a fost Svayambhuva, „copilul lui Svayambhu (Cel ce subzistă prin sine însuşi)”; al şaptelea şi actualul Manu este Vaivasvata, „copilul Soarelui”.
Fiecare Manu este un supravieţuitor conştient şi determinat al precedentului manvantara, şi prin el, tradiţia sacră este păstrată şi transmisă. Manu particular avut în vedee nu este întotdeauna specificat în texte, şi în asemenea cazuri trebuie în mod general înţeles că referinţa se face la actualul Manu (Vaivaşvata).
Nu este specificat în mod expres faptul că un potop apare la încheierea fiecărui manvantara, dar asta trebuie înţeles pe baza analogiei potopului în legătură cu Manu Vaivaştvata, şi a analogiei „potopurilor” mai mari care marchează încheierea unui kalpa, dar în timp ce în ultimul caz principiul de continuitate este dat de Ipostaza creativă, plutind întinsă şi adormită pe suprafaţa apelor, sprijinită de Naga „Eternitate” (Ananta), în cazul disoluţiei parţiale sau scufundării formelor manifestate, care are loc la sfârşitul unui manvantara, legătura este dată prin călătoria lui Manu într-o arcă sau vas de apă.
Se poate observa că aceasta este în mod esenţial o călătorie sus-jos pe panta (pravat) cerului mai degrabă decât o călătorie către… şi de la… (pe ape), şi foarte diferită de călătoria devayana, care este continuu către în sus şi către un ţărm, deci unde nu există nici întoarcere.
Nu se specifică durata cronologică a potopului şi a călătoriei lui Manu. Din analogia cu pralayaşii mai mari, o durată egală cu cea a precedentului manvantara trebuie avută aici în vedere, dar o analogie mai plauzibilă este poate de găsit în „crepusculii” yugaşilor, şi asta ar sugera o relativ mult mai scurtă perioadă de scufundare.
În ceea ce priveşte adâncimea potopului, există o informaţie mai bună. Mai întâi este evident că dizolvarea (disoluţia) formelor manifestate, la încheierea manvantara-ului va fi mai puţin în manieră cosmică decât cea, numită a celor „Trei Lumi”, care are loc la încheierea unui kalpa, şi acest lucru va însemna în mod necesar că în cazul dizolvării „Celor 3 Lumi”, Svar (cerul „olimpian”) cel puţin, şi probabil de asemenea Bhuvar (sferele „atmosferice”) sunt scutite de scufundare, se ştie că în orice caz Dhruva (Steaua Polară) rămâne neafectată pe durata unui kalpa.
Pământul (bhur) este scufundat complet. Acum, călătoria unui Manu, în mod tipic un Patriarch (pitr, observaţi aici componentele „pitr” şi „arc(ă)” din termenul Patriar©h), este un caz special al Călătoriei Patriarhale (pitryana), fiind o călătorie către şi de la „Lună”, aceia care călătoresc în mod regulat pe această rută fiind Patriarhii (desemnaţi în mod colectiv prin termenul „pitaras”), şi Profeţii (rsayah) „descendenţii pofticioşi” (praja-kamah).
Astfel, Potopul, în care vasul lui Manu este purtat în sus, trebuie să se ridice cel puţin la nivelul sferei Lunii, deşi nu este necesar să se presupună că Luna însăşi este scufundată. În timp ce e exclus faptul că apele potopului ar trebui să se extindă până la cerurile empireene, Mahar-loka sau dincolo, există un bun motiv de a presupune că în creşterea către nivelul Lunii, apele potopului trebuie să atingă de-asemenea ţărmurile cerurilor olimpiene (Indra-loka, deva-loka).
Dar, cu toate că Indra-loka sau deva-loka este văzută ca o staţie, nu a Călătoriei Patriarhale (pitryana), ci a Călătoriei Angelice (devayana), nu se poate nega faptul că Indra-loka este în mod continuu gândită ca un loc al răsplatei morţilor merituoşi, războinicilor în particular, care rezidă aici bucurându-se de societatea apsarasas şi alte plăceri până când în decursul timpului revin la rându-le către condiţiile umane.
Se spune că efectul latent al Lucrărilor rămâne eficient pe parcursul unui kalpa (Vişnu Purana), reiese din faptul că ocuparea oficiului lui Indra durează doar pe perioada unui manvantara (de aici un kalpa poate fi la fel de bine numit o perioadă de 14 indraşi precum sau o perioadă de 14 manuşi) că răsplata în Indra-loka în general, trebuie să fie de aceeaşi durată; de aceea la începutul oricărui manvantara, trebuie ca un descendent general al Lumii Angelice să fie iniţiat.
Este clar că cele 2 Lumi, Indra-loka sau deva-loka şi Luna ca pitr-loka, sunt dpdv psihologic echivalente, ambele fiind staţii ale răsplatei Lucrărilor kamya, de fapt, Patriarhii sunt referiţi în mod obişnuit ca bucurându-se de Soma în compania Îngerilor, şi este specificat în Valakhilya că Manu bea din Soma în compania lui Indra.
Se poate exprima situaţia prin a spune că în timp ce Luna este în mod firesc pitr-loka din punct de vedere brahmana (sacerdotului), ca domiciliul postum al „acelora care venerau o credinţă în sacrificiu, merit şi datul de pomeni”, Indra-loka sau deva-loka este în mod firesc casa morţilor din punct de vedere kşatriya, al războinicului.
Şi dacă Indra-loka este amintită doar ca o staţie a devayana, asta se datorează faptului că ea reprezintă de fapt o staţie din care nu există doar necesitatea întoarcerii pentru cei care au îndeplinit doar Lucrările, ci şi posibilitatea trecerii prin Soare către cerurile empireene, în cursul Krama mukti şi fără întoarcere, în cazul celor „care înţeleg asta şi în pădure venerează cu adevărat”.

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 11 Mar 2009, 10:21 PM

[Clopotel]

Draga Shapeshifter,

deci recunoşti tacit că revelaţia creştină nu epuizează infinitatea lui Dzeu,

Nu recunosc tacit, ci strig chiar in gura mare, ca Revelatia pe care au primit-o oamenii de la Dumnezeu, nu poate sa-l cuprinda intru totul pe Dumnezeu caci Dumnezeu este de necuprins de mintea omeneasca, cu atat mai putin descris in vreo carte. Este absurd si ilogic sa gandesti ca Dumnezeu ar putea fi cuprins total in intelegerea vreunui om sau descris material.
Tu faci confuzii grave intre Revelatia crestina si inselarile ce le au hindusii si nu numai ei.
Revelatia data de Dumnezeu oamenilor, este numai ce a vrut sa descopere Dumnezeu oamenilor fara pretentia ca a expuizat cu totul pe Dumnezeu, si nicidecum oamenii nu au obtinut vreo cunostere despre Dumnezeu prin proria lor sfortare, gen meditatii si asane, si fara voia lui Dumnezeu. Asta numai cei inselati pot sustine.

atunci de ce consideri că doar creştinismul e adevărat?

Fara doar si poate numai Crestinismul cuprinde adevarata si completa Invatatura despre Dumnezeu.
Prin completa nu se intelege ca Dumnezeu ar fi descris total in ea, ci doar ca aceasta Invatatura cuprinde absolut tot ceea ce Dumnezeu a vrut sa descopere oamenilor.
Oricum este ilogica presupunerea ta cum ca devreme ce Dumnezeu nu poate fi cuprins intr-o singura dogma, atunci musai este cuprins si in celelalte, si deci si acelea ar fi adevarate cuprinzand franturi din Adevar. Este gresit si ilogic din doua motive:
- ca si chiar daca ar fi "adevarata" in presupunerea ei aceasta afirmatie ar fi tot falsa , caci chiar si asa Dumnezeu cel de necuprins nu poate fi cuprins in dogme total, indiferent cat de multe ar fi acestea
- din aflarea faptului ca Invatatura Crestina nu-L cuprinde total pe Dumnezeu ci ca doar cuprinde absolut tot ceea ce a dorit Dumnezeu sa descopere despre El oamenilor, nu rezulta nicidecum ca ar trebui, sau ar putea fi, o alta invatatura in afara de cea Crestina, care sa mai spuna adevarul despre Dumnezeu.
Nu exista absolut nici o legatura directa sau indirecta de cauzalitate intre acestea.
De aceea, bancul acela atribuit unui guru indian cand compara pe Dumnezeu cu un elefant si pe langa el erau niste orbi care pipaiau diferite parti ale elefantului si le descriau diferit, dar in fapt vorbeau despre acelasi elefant, este o tampenie in acest context, caci celelalte religii nu "pipaie" acelasi "elefant", ci una "pipaie" o girafa, alta "pipaie" un motan, alta "pipaie" un copac, insa traiesc cu iluzia ca ar "pipai" acelasi "elefant". Nicidecum, evident, ci traiesc intr-o mare minciuna, ei fiind orbi de-a binelea, traind in iluzia ca desi simt diferit, ei pipaie acelasi "elefant", asa cum ti-am aratat deja despre cei ce cred coranul scris de Mahomed, care si astazi cred minciunile spuse de el despre crestini. Vezi inclusiv polologhia ta fara absolut nici o valoare de adevar, care pleaca de la ipotezele false date de Mahomed si comentate filosofic probabil de vreun guru cu pretentii de mistic, privind in special Sfanta Treime si Fecioara Maria.
Despre parerile unor guru hindusi despre crestinism pot sa-ti spun chiar mai multe, dar pentru cine are habar cat de cat de crestinsm, acestea sunt de-a dreptul hilare, caci acesti guru vorbesc despre ce habar nu au... Ei vorbesc despre crestinism si despre Dumnezeu prin ochelarii hinduismului, care sunt obturati rau de tot...
Astfel intalnim conceptii aberante precum brahmacharya care sustine printre altele ca daca un om practica continenta absoluta timp de 12 ani acest fapt il va putea conduce catre cunoasterea lui Dumnezeu. Sau afirmatii din Kali-yuga in care se spune ca 3 zile de intensa aspiratie catre Divin sunt suficiente pentru un om ca sa obtina gratia divina.
In urma cu mai bine de 10 ani, pe cand cochetam si eu, ca si tine cu religiile astea orientale, mi-a cazut in mana o carte despre Ramakrishna, care era mare guru, si care sustinea nici mai mult, nici mai putin, ca pe langa tehnicile yoghino-hinduse, a ajuns in cateva luni si la o cunoastere profunda in islamism si in crestinism, conformandu-se de fiecare data in mod strict regulilor si ritualurilor religiilor respective, chiar daca existau contradictii fata de riguroasele prescriptii ale hinduismului. De fiecare data, ducand experienta pana la finalizarea sa ultima, el constata ca si aceasta cale conducea la Dumnezeu, adica sustine el ca a atins nirvana inclusiv in crestinism . Acum rad de aberatiile astea, dar pe acele timpuri, recunosc ca le luam foarte in serios, insa stiam despre crestinism cat stia Ramakrishna si cu tine acum la un loc, adica nimic. Oricine care stie cat de cat putin Invatatura Crestina iti poate confirma ca acestea toate sunt idiotenii si minciuni sfruntate. In viata lui Ramakrishna nu avea cum sa se conformeze ritualurilor si dogmelor crestine, decat poate cele inventate de el, caci este imposibil sa fii pentru cateva luni crestin, apoi musulman, si apoi nu mai stiu ce, si sa mai si sustina ca la cunoscut si pe Dumnezeu. Acum stiu sigur pe cine a cunoscut el - in nici un caz pe Dumnezeu... Individul acesta isi inchipua crestinismul probabil ca fiind o tehnica de yoga.
Si ca el mai sunt si destui guru yoghini, ca a devenit un obicei la moda printre ei sa-si dea si cu parerea despre crestinism desi habar nu au o boaba de el.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 28 Mar 2009, 03:32 PM