[si Dumnezeu A Zis] Mutatiile Genetice Optiuni

[Figaro]

..Pentruca prin El au fost facute toate lucrurile cari sint in ceruri si pe pamint, cele vazute si cele nevazute'' (Col. 1:16)

===========================================

Cum a devenit celula simpla o fiinta umana complicata?

Potrivit evolutiei, acest lucru s-a intimplat printr-o serie de micro-mutatii. Mutatiile sint modificari bruste in structura genetica, produse de factori externi, precum radiatia, ce penetreaza celula germene. Cind aceste mutatii sint benefice, se presupune ca ele sint pastrate si transmise generatiilor urmatoare si ca ele reprezinta, deci, cauza aparitiei unei rase noi, superioare.

Trebuie facuta distinctia intre mutatii si ,,selectia naturala'', cele doua expresii fiind folosite interschimbabil pentru a-i induce pe oameni in eroare. Renumitul exemplu al fluturelui de noapte este adeseori citat drept dovada in favoarea evolutiei, cind, de fapt, el este doar o marturie a selectiei naturale! In anii '50 din secolul trecut, varianta de culoare deschisa a fluturelui de noapte constituia 90% din po****tia de fluturi nocturni din Anglia. Ei erau bine camuflati de fondul pal al culorii copacilor, pe cind cei inchisi la culoare erau usor de observat, fiind depistati de pasarile care se hraneau cu ei. A urmat apoi poluarea produsa de revolutia industriala care a dus la disparitia lichenilor de pe copaci, dezvaluind culoarea intunecata a scoartei. Ca urmare, fluturii inchisi la culoare au ajuns sa fie mai bine camuflati decit cei deschisi la culoare. In felul acesta, cei inchisi la culoare au avut sanse mai mai de supravietuire, ceea ce i-a facut sa devina 98% din totalul fluturilor existenti in anii '50 din secolul nostru. Fluturii deschisi nu s-au schimbat niciodata. Ei au fost dintotdeauna de culoare inchisa si deschisa. Desi manualele citeaza exemplul lor
drept un caz de ,,evolutie ce are loc in zilele noastre'', in mod cert nu e vorba de asa ceva!

Pot fi date citeva exemple privitoare la uimitoarea capacitate de adaptare la mediu a organismelor. Cind adaptarea implica un set intreg de trasaturi cu efect cumulativ, fara ca vreuna din schimbarile ei luate separat sa aiba valoare de supravietuire pina in momentul functionarii simultane a intregului ansamblu, atunci evolutionistii se confrunta cu o problema serioasa.

Renumite exemple in acest sens smt ciocanitoarea si gmdacul bombardier.

Ciocanitoarea loveste necontenit cu ciocul in copaci. Pentru a face acest lucru si a supravietui, ea trebuie sa aiba o teasta groasa, cu tesaturi, muschi si alte componente care sa absoarba socurile. Are nevoie, de asemenea, de o limba foarte lunga, pentru a ajunge sub scoarta copacului! Toate aceste trasaturi trebuiesc dezvoltate complet si simultan pentru ca ciocanitoarea sa supravietuiasca.

Gindacul bombardier are un mecanism chimic de aparare de tip eruptiv. Cind intalneste un atacator, gmdacul se intoarce si 11 improasca pe agresor cu gaze toxice fierbinti, avmd temperatura de 100 °C.

Pentru a declansa atacul cu succes, gindacul trebuie sa amestece cantitatile potrivite din doua substante chimice: perhidrol (apa oxigenata) si hidrochinona, folosind doua enzime si opritoare de enzime, rezervoare de presiune si o serie mtreaga de nervi si muschi pentru directionare si control.

Imaginati-va pentru o clipa ca evolutia ar fi reala.

Atacatorul se apropie si gindacul amesteca gresit cantitatile: bum! Se face praf singur! Asteptam alte citeva milioane de ani pentru ca urmatorul gmdac sa evolueze... s.a.m.d.!

Cind este vorba de adaptari care necesita mai multe trasaturi ce depind unele de altele, timpul si intimplarea, selectia naturala sau supravietuirea celui mai adaptat nu au nici o sansa.

Singura explicatie logica este design-ul si creatia.

Darwin a analizat multe trasaturi ale animalelor si le-a atribuit supravietuirii celui mai adaptat. El a presupus ca trasaturile noi, de exemplu gitui lung la girafa, sunt obtinute in contextui conditiilor mediului si credea ca ele pot fi mostenite. S-a emis ipoteza ca girafele au ajuns sa aiba gatul lung, deoarece stramosii lor s-au intins pentru a ajunge la frunzele din copacii inalti. Intre timp, s-a demonstrat ca aceasta idee a progresului prin efort, care a contribuit la po****ritatea initiala a evolutiei este gresita si a tost abandonata!

Astazi, oamenii de stiinta stiu despre ereditate ceea ce Darwin nu stia — ca trasaturile achizitionate prin ,,efort'' nu pot fi transmise urmasilor.
Pe masura ce oamenii de stiinta au descoperit erori in presupozitiile lui Darwin, ei au incercat sa dezvolte darwinismul intr-o forma noua, neo-darwinismul.

Au inlocuit conceptul utilizarii si al scoaterii din uz cu cel al schimbarilor intamplatoare in gene, denumite mutatii.

Ce spune stiinta de spus in privinta mutatiilor?

Toate mutatiile naturale observate sint, in ultima instanta, fie nocive, fie mortale, fara nici o exceptie. Cu toate acestea, evolutionistii sustin (fara nici o baza reala) ca o mutatie din 10.000 ar putea sa nu fie daunatoare si isi bazeaza teoria pe aceasta presupunere.

S-au incercat mii de mutatii la drosofila (musculita de otet). Rezultatele? Unele au orbit, altele s-au ales fara picioare m urma experimentului, altele cu aripi mai scurte; m final, intotdeauna inferioare si mai putin adaptate pentru supravietuire. In plus, au ramas totdrosofile.

Inca o data, probabilitatea matematica cuantifica problema pe care o au evolutionistii atunci cind presupun ca mutatiile constituie mecanismul evolutiei. Mutatiile sint rare, ele au loc probabil o data la fiecare zece milioane de duplicari ale moleculei de ADN (1 la 107).

Problema apare atunci cmd este necesara o serie de mutatii inrudite; sansele de a obtine numai doua mutatii inrudite sint de 107 x 107 = 1014, adica una la o suta de trilioane.

Numai 4 mutatii inrudite au o sansa de 1 la 1028, iar pamimtul nu este suficient de mare pentru a cuprinde in spatiul sau destule organisme care sa faca probabile aceste mutatii!

Surprinzator, tocmai Huxley, renumitui evolutionist, a calculat probabilitatea evolutiei unui cal ca fiind 1 la lo3000000!!!!

Asa cum am vazut in capitolul anterior, numarul total de evenimente posibile este doar 10170!

Nu este de mirare ca Denton scrie:

Daca programele complexe de computer nu pot fi schimbate de mecanisme aleatorii, atunci cu siguranta acelasi lucru trebuie sa fie valabil si in cazul programelor genetice (sic)ale organismelor vii.

Faptul ca sistemele care sint din orice punct de vedere analoage organismelor vii nu pot evolua prin pure incercari si erori (adica prin mutatii si selectii) si ca distributia lor functionala se conformeaza invariabil unui discontinuu improbabil constituie, dupa parerea mea, in mod practic, o combatere formala a intregii paradigme darwiniene a naturii.

Prin ce capacitate stranie sfideaza organismele vii legile intimplarii care, dupa cite stim, sint respectate de toate celelalte sisteme complexe analoage lor?

0 alta problema majora a mutatiilor o reprezinta faptui ca ele sfideaza insasi directia proprie evolutiei. Ele nu pot fi niciodata folosite pentru a explica structura ordinii genetice, asa cum sustin evolutionistii. Mutatiile reprezinta erori in informatie si ele nu au niciodata ca rezultat o imbunatatire generala a situatiei initiale. Mutatiile sint pretexte la care recurg creationistii pentru a explica prabusirea ordinii genetice generate de pacatui omului.

Singurul exemplu de mutatie benefica citat de evolutionisti este anemia celulei-secera, o boala a celulei rosii din singe. Dar ea este catalogata drept benefica numai fiindca purtatorul acestei celule devine imun la malarie. Lucrul acesta se datoreaza faptului ca durata de viata a celulei defectuoase este mai mica decit perioada de incubatie a malariei. Imunitatea nu se datoreaza, asadar, vreunei imbunatatiri a celulei din singe; astfel ca numai in regiunile in care malaria reprezinta o cauza obisnuita a mortii, purtatorii anemiei celulei-secera au vreun avantaj. Dar in cazurile in care gena defectuoasa este mostenita de la ambii parinti, persoana in cauza moare, de regula, inainte de a ajunge la maturitate.

De fapt, anemia celulei-secera este o mutatie maligna!

De aceea, toate dovezile existente arata ca mutatiile nu pot fi justificate ca mijioace ale evolutiei. Mutatiile ne indreapta in directia creatiei. Ele sint modificari ce au loc in gene care exista deja, si singurul rezultat al mutatiei reprezinta o forma variata a unei gene deja existente: o variatie in cadrul genului (de acelasi fel cu ea!).


Astazi, geneticienii estimeaza ca aproximativ 2000 de boli genetice sint provocate de mutatii. Multi dintre cei care si-au consacrat mai multi ani din activitatea lor cercetarii pot marturisi ca toate aceste mutatii sint daunatoare.
Cmd eram copii, ni s-a povestit basmul unei broaste care s-a transformat intr-un print. Astazi, evolutionistii ar vrea ca noi sa credem ca, daca are la dispozitie 300 de milioane de ani, o broasca se transforma intr-adevar intr-un print. Dintr-o data, basmul devine stiinta. Necazul e ca, inconjurati de atita fictiune cu aura de stiinta (science-fiction), oamenii nu mai pot distinge intre realitate si fictiune, iar evolutionistii profita de aceasta situatie. Vedem, deci, ca mutatiile, mecanismul propus al evolutiei, este, de fapt, doar o noua dovada impotriva a chiar propriului sau sistem.