De Ce Să Mergem La Vot? Optiuni

[Amenhotep]

Să presupunem că sunt doi candidaţi la preşedinţie, A şi B. Şi au loc alegeri.

Dacă-i considerăm pe toţi ceilalţi alegători în afară de mine, ei vor acţiona fiecare într-un anume fel: unii nu se vor duce la vot, alţii se vor duce dar vor introduce buletinul neştampilat în urnă, alţii vor vota cu A, alţi vor vota cu B, alţii vor punele ştampile pe ambii candidaţi şi li se va anula votul... mă rog, toate posibilităţile.

Felul acesta al lor de acţiune este un dat pe care eu nu am cum să-l influenţez (excludem varianta că eu ies pe stradă să fac campanie electorală). În raport cu acest dat, eu pot influenţa rezultatul alegerilor doar dacă se-ntâmplă ca votul restului electoratului să fie balotaj perfect, votul meu venind să încline balanţa într-o parte sau în alta. În toate celealte situaţii, votul meu este inutil.

Exemplu: să presupunem că restul electoratului votează astfel:

4,374,811 voturi pentru A
5,119,672 voturi pentru B
8,297,352 voturi neexprimate
1,025,617 voturi anulate.

Acţiunea mea nu poate decât să adauge o unitate la una din cele patru categorii -- ceea ce nu schimbă rezultatul alegerilor.

Majoritatea covârşitoare a scenariilor practice sunt de acest tip (votul meu nu influenţează rezultatul alegerilor). Scenariile când votul meu influenţează rezultatul (restul electoratului votează balotaj) sunt atât de puţine în raport cu celelalte, încât probabilitatea lor este absolut derizorie (câte cazuri de „balotaj plus unu” au fost în istorie? faţă de câte alegeri organizate?).

În concluzie, de ce-aş pierde timpul să mă duc la vot? În jumătatea aia de oră mă pot odihni, pot citi ceva, pot petrece timp cu familia... sau, cine ştie, dacă sunt taximetrist poate chiar câştig nişte bani.

Dacă eu ţin cu A, atunci ori restul simpatizanţilor lui A îl vor vota şi va ieşi învingător fără ca eu să mă deranjez, ori restul votanţilor lui A sunt prea puţini, deci A va pierde chiar dacă eu fac efortul de a mă duce la vot. În situaţia concretă, reală, rezultă: ori că mă duc, ori că nu mă duc, tot aia e.

Dacă ţin cu B, socoteala decurge similar.

Dacă nu mă interesează cine iese învingător... nu mai trebuie să argumentez.

1. Credeţi că raţionamentul prezentat aici este greşit? Dacă da, puteţi spune ce anume este greşit în el?

2. Aveţi argumente raţionale în favoarea mersului la vot?



a

[Catalin]

În triunghiul de mai sus, din experienţa altor alegeri, consider foarte-foarte-foarte puţin probabil ca votul agregat al celorlalţi să se situeze exact pe linia roşie.

Convingerea mea în justeţea acestei afirmaţii este atât de mare, încât sunt dispus să pariez că la viitoarele alegeri prezidenţiale din România (sau din ce ţară vreţi voi) votul electoratului va cădea în afara liniei roşii.

Amatori?

Pai... depinde ce cota oferi. Daca oferi cota de cateva milioane la 1 ma bag! Din nou, confunzi "extrem de improbabil"-ul cu imposibilul.

O problemă înrudită (de fapt, identică):

Suntem 20 de oameni şi trebuie să împingem un bolovan mare. Ne proptim toţi cu umerii şi zicem „Hai, la trei împingem cu toţii: unuuu..., doooiii..., trei!”. Ce e raţional, să împingi de-advăratelea sau să trişezi, prefăcându-te că împingi?

Dacă bolovanul este de neurnit, va rămâne neclintit fie că împingi, fie că nu. Dacă bolovanul poate fi mişcat de câţiva oameni, va fi mişcat fie că împingi, fie că nu. Este extrem de puţin probabil să fi dat exact peste bolovanul acela care nu poate fi urnit de 19 oameni, dar poate fi urnit de 20 -- încât contribuţia ta să facă diferenţa.

Rezultă că e raţional să trişezi.

Corect?

Nu, evident ca e la fel de incorect pentru ca are premisa ascunsa "Ceilalti 19 vor impinge chiar daca e irational pentru ei sa o faca". Fara aceasta premisa nu se impinge niciun bolovan niciodata, chiar si cea mai usoara pietricica.

Adică eşti de acord că e raţional să nu împing, dar numai dacă ceilalţi gândesc să împingă. Dacă însă ceilalţi gândesc să nu împingă, atunci susţii că devine raţional ca eu să împing?

Este rational sa impingi si daca ceilalti imping, si daca ceilalti nu imping. Tu nu poti controla actiunile celorlalti. Daca ai putea sa le citesti gandurile, de exemplu, atunci da, ai putea face un calcul din care sa rezulte ca este rational pentru tine sa nu impingi bolovanul. Dar, in lipsa unui astfel de mecanism, este irational sa te prefaci ca impingi cat timp consideram actiune rationala ca fiind o actiune constienta care urmareste un anumit scop (scopul de a impinge bolovanul). Este destul de clar, zic eu, ca atunci cand impingi bolovanul este mai probabil ca el sa se miste decat atunci cand nu il impingi (chiar daca surplusul de probabilitate este 5%, fiind 20 de oameni in total). Actiunea rationala este cea care maximizeaza probabilitatea de succes.

[Amenhotep]

Majoritatea covârşitoare a scenariilor practice sunt de acest tip (votul meu nu influenţează rezultatul alegerilor). Scenariile când votul meu influenţează rezultatul (restul electoratului votează balotaj) sunt atât de puţine în raport cu celelalte, încât probabilitatea lor este absolut derizorie (câte cazuri de „balotaj plus unu” au fost în istorie? faţă de câte alegeri organizate?).

În triunghiul de mai sus, din experienţa altor alegeri, consider foarte-foarte-foarte puţin probabil ca votul agregat al celorlalţi să se situeze exact pe linia roşie.

Din nou, confunzi "extrem de improbabil"-ul cu imposibilul.

Atunci când eu spun „majoritate covârşitoare”, „probabilitate derizorie” sau „foarte-foarte-foarte puţin probabil”, tu înţelegi „100%”, respectiv „imposibil”. Nu trebuie să le confunzi. Când spun „imposibil”, mă refer la imposibil. Când nu, nu. Şi când spun „probabilitate derizorie”, „foarte-foarte-foarte puţin probabil” sau ceva asemănător, mă refer la „extrem de improbabil”. Nu la „imposibil”.

are premisa ascunsa "Ceilalti 19 vor impinge chiar daca e irational pentru ei sa o faca".

Nu are.

Dacă e să fie vreo premisă pe care n-am explicitat-o (am considerat că cuvântul „bolovan” e sugestiv), ea este: „Bolovanul e suficient de mare încât e absolut cert că un singur om nu-l poate împinge”.

Cu această premisă, chiar dacă admitem negaţia propoziţiei susţinute de tine („Ceilalţi 19 nu vor împinge”), vedem că concluzia logică este tot „N-are niciun rost să împing, nu voi schimba cu nimic lucrurile”. Deci negaţia propoziţiei tale este perfect compatibilă cu raţionamentul. Deci nu-i adevărat că raţionamentul ar avea drept premisă ascunsă propoziţia ta.

Fara aceasta premisa nu se impinge niciun bolovan niciodata, chiar si cea mai usoara pietricica.

Greşeşti. Există pietricele care pot fi împinse de un singur om. Şi mai există grupuri de oameni care (în problema discutată) pun mai presus de raţiune alte considerente. Şi mai există oameni pe care nu-i duce capul la raţionamentul prezentat. Există tot felul de oameni, tot felul de motive.

Dacă un zeu răuvoitor alege atât echipajul de 19 companioni, cât şi mărimea bolovanului, trebuie să fie foarte atent şi să aleagă al naibii de bine încât să mă pună în situaţia aceea specială când lucrurile se petrec într-un fel dacă împing şi într-alt fel dacă nu împing. În marea majoritate a cazurilor (fără zeu răuvoitor), se va petrece acelaşi lucru fie că împing, fie că nu. Cam tot aşa stau lucrurile şi dacă zeul alege doar echipa, iar bolovanul e luat la întâmplare. Sau invers: dacă zeul alege bolovanul, iar echipa e luată la întâmplare din populaţia reală de oameni normali, variabili, nefăcuţi la ştanţă.

consideram actiune rationala ca fiind o actiune constienta care urmareste un anumit scop (scopul de a impinge bolovanul).

Scopul nu este acesta. Scopul este „să mă simt cât mai bine”. Rezolvarea problemei pe care-am presupus c-o reprezintă prezenţa bolovanului e un factor care contribuie la „simţirea mea de bine”. Odihna câştigată neîmpingând este al doilea factor.

Dacă unicul scop ar fi „Să se mişte bolovanul (indiferent cât m-ar costa asta)!”, atunci ai avea dreptate: ar fi raţional să împing orice-ar fi.

Este destul de clar, zic eu, ca atunci cand impingi bolovanul este mai probabil ca el sa se miste decat atunci cand nu il impingi (chiar daca surplusul de probabilitate este 5%, fiind 20 de oameni in total).

Păi după calculul ăsta nu e nici 5%, că n-ai garanţia că dacă împing toţi atunci bolovanul se urneşte.

Actiunea rationala este cea care maximizeaza probabilitatea de succes.

Nu, este aceea care maximizează „simţirea de bine”. Succesul în împingerea bolovanului este doar un mijloc (alături de altele) pentru a maximiza acea „simţire de bine”.