Credeti Ca Angajatul Firmei Este "sluga La Stapan"?! Optiuni

[Clopotel]

Dragii mei,
Am dat acum din intamplare de topicul acesta, si rasfoindu-l, am intalnit afirmatii cum ca a fi angajat intr-o firma este ca si cum ai fi sluga la stapan, si se induce idee ca e o "chestie" buna sa ai musai afacerea ta, ca sa fii tu stapanul si nu sclavul, adica sa stai in picioare si nu in genunchi...

Tin sa va spun ca aceasta conceptie, dupa parerea mea, este o mare greseala, ca sa nu spun prostie, si autoinselare, si o sa-mi argumentez afirmatia:
1. Angajatul nu este sclavul patronului din simplu motiv ca angajatul si cu patronul, de fapt cu firma, are un contract in care pentru munca prestata de angajat, firma ii da niste bani, bani care se negociaza intre parti...
Sclavul nu negociaza nimic cu stapanul, ci doar face ce-i spune stapanul si primeste doar ce stapanul vrea sa-i dea
2. Cand una dintre parti din contractul dintre angajat si firma, doreste incetarea contractului, isi depune intentia in scris, si in termenele prevazute in contract, si e liber de contract
Sclavul nu poate inceta din propria lui vointa legatura cu stapanul sau, ci doar stapanul sau, daca doreste poate scapa de sclav in diverse moduri...
3. Angajatul si cu patronul firmei care il angajeaza, sunt prorii lor stapani, fiecare ia decizia proprie de colaborare intre ei, si fiecare presteaza si castiga dupa cum a dorit la negocierea contractului si dupa calitatea muncii prestate... Lucru logic si firesc..
In mod normal, un angajat bun are intotdeauna profit, si poate chiar sa-si faca propriile investitii... Iti poate construi cladiri, pe care apoi le poate inchiria, poate juca pe Bursa, cumpara actiuni etc.

Sa luam cazul in care cineva este patron de firma (stapan in ochii multora)
4. De fapt, un patron de firma, este si el angajat in propria firma de multe ori (adica sclavul propriei firme ar zice unii), dar mai mult, patronul cu tot cu firma lui, este angajat de alte firme ca sa le presteze diverse servicii, tot cu contract evident... (unii constatand asta ar spune ca iata patronul nu numai ca a devenit sclavul propriei firme, dar mai este si sclavul altora ca iata presteaza pentru toti cu care are contract)

Mai sunt argumente dar mai las si pe altii interesati de subiect...

Mai vreau doar sa fac urmatoarele precizari:
- orice om care a semnat un contract de buna voie si pe care l-a negociat nu poate fi considerat sclav indiferent ce statul are acel om (portar, director, administrator, incarcator descarcator etc), ca pana la urma toti cei care lucreaza ceva sunt angajati de altii si pentru altii... Sunt parti egale in contract...
- salariatul (depinde si de felul muncii sale, dar in general vorbesc)are avantajul ca este preocupat doar de ceea ce face el, o plaja ingusta de activitate sa zic asa, deci un oarecare confort psihologic din toate punctele de vedere...
- tot salariatul mai are avantajul ca dupa ce pleaca de la serviciu se poate detasa complet de acesta, dedicandu-se total familiei sau unor hobbiuri
- cel ce este patron de firma are avantajul ca poate obtine castiguri oricat de mari, prin mijloace ce un angajat nu le are la dispozitie, dar si riscurile sunt pe masura
- tot patronul de care vorbeam, nu prea mai e stapan pe timpul lui, daca chiar vrea sa fie in afacere, asta apropo de ce spun unii ca patronii nu fac nimic decat sa ia banii angajatilor... Asa este oare?!
- patronul este supus unui stres psihologic mult mai mare decat un angajat obisnuit, caci el trebuie sa fie atent si sa prevada situatii si sa ia decizii pe mai multe planuri, care de cele mai multe ori nu au legatura unul cu altul, ca domeniu ma refer...
Mai sunt multe de spus...
Deci cine este sclavul si cine este stapanul, ca eu nu inteleg?!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 21 Nov 2008, 08:00 PM

[(Afrodita)]

Ce vreau eu sa spun, este doar ca mi se pare absurd faptul ca dupa 16 ani de scoala, pe putin, sa vii sa spui ca nu sti sa faci nimic... E dezarmanta o astfel de replica de la un candidat la un job... Iti vine sa-l intrebi: "cum nu sti sa faci nimic? Pai 16 ani de zile ce-ai facut? Si daca n-ai reusit nimic in 16 ani de zile, vei reusi acum in 3 luni cat este perioada de proba?

Hai sa-ti mai spun ceva Clopotel: multi spun asta pentru ca nu realizeaza ca pana si activitatile sportive, jocurile, ii pot invata cate ceva, cum ar fi: lucrul in echipa, spiritul de lider (daca au fost capitanii echipei), sa fie sociali, etc. Sau la practica in laborator, daca ei intampina o problema si o rezolva singuri, fara ajutorul profesorului, si asta demonstreaza initiativa si abilitatea de-a rezolva probleme singuri. Chestia e ca asa ceva nu e considerat "a stii" in Ro. Eu nu mi-am dat seama ca atunci cand in clasa a 11-a le faceam temele colegilor pe bani se chema ca am spirit de intreprinzator, initiativa si ca eram buna la marketing si vanzari, inclusiv la a stii cum sa multumesti clientul si cum sa faci preturile in asa fel incat sa ai profit. Eu de chestiile astea am fost constienta abia acum, dupa un an de UK, an in care am invatat ca absolut orice activitate te poate invata cate ceva despre ceea ce esti si ceea ce poti deveni.

In Ro, cand ma duceam la interviu si eram intrebata ce stiu sa fac, nu aveam habar ce sa le spun, tocmai pentru ca nu intalnisem nicaieri mentalitatea asta, cum ca orice activitate din scoala te poate invata cate ceva. Poate de aceea multi spun ca nu stiu sa faca nimic, pentru ca majoritatea absolventilor se gandesc ca-i intrebi de chestii legate fix de domeniul respectiv pe care se angajeaza si evident ca daca nu au experienta acolo, ei considera ca nu stiu sa faca nimic.

Poate daca ai schimba stilul in care intevievezi oamenii, vei afla ca stiu sa faca ceva, ca sunt buni macar la un lucru, daca nu mai multe.

Uite, Sere de exemplu: umbla pe strada la promotie pentru o companie de telefoane. Are un numar de cartele de vandut in x ore pe zi si ea considera ca asta nu e mare branza. Dar cand mi-a zis cum le vinde si ce face a reiesit clar (pentru mine era clar) ca e extraordinar de una la marketing, ca stie sa-si aleaga piata - clientii carora sa le vanda acele cartele, se duce la sigur si e buna si la publicitate sau PR cum zic astia, ca mereu isi face "norma". Ei bine, cu asa experienta, ea isi poate gasi foarte usor un job bun - dar cand am intrebat-o, habar n-avea ce demonstra activitatea asta a ei vazuta de ea ca insignifianta.

Plus ca mai e o chestie: e greu sa te formezi din scoala cand nu iti arata nimeni la ce esti bun sau nu te ajuta sa vezi singur asta. Atata timp cat nu stii ce ai putea face, e groaznic de greu sa te formezi din scoala. Uite eu, de exemplu: n-am realizat ce pot face pana cand am avut 24 ani - deci de mult terminata scoala, inceputa afacerea personala, etc. Desi si mai clar mi-a fost in minte dupa ce am venit in UK, adica pe la 25 ani. Pana anul trecut ma inttrebam mereu : oare ce pot face eu o viata intreaga, sa-mi placa la nebunie, sa nu ma plictisesc, sa fie mereu o noua incercare, un nou challenge, sa fie interesant, sa ma tina activa si sa-mi foloseasca mintea neincetat? Multumesc lu' al de sus ca am aflat ce-ar putea fi acel lucru. Si abia acum, la 26 ani, imi incep formarea propriu zisa, pentru ca acum stiu ce vreau sa fac, care e drumul ce trebuie urmat, care-s pasii, etc.

Din pacate in scolile din Ro e greu sa aflii ce vrei sa faci, pentru ca toti se axeaza pe tocire, pe-a stii raspunsul la intrebari stupide gen: pe ce data a inceput razboiul mondial neoficial, unde e lacul cutarescu si ce-o vrut sa zica Eminescu in poeziile lui. Cat despre facultate - atunci cand o faceam eu in Ro - sunt axati pe chestii generale: "teoretic si ideal asa ar trebui sa fie, da' in practica e altceva, da' nu discutam acu' despre asta, o sa aflati voi in campul muncii" WTF? Pai atunci ce ma invata ei pe mine? Cum e idealul? Ala e usor de ghicit, daca te gandesti logic. Sa ma invete practic cum e, nu cum ar trebui sa fie! Sau poate pot sa invete studentii cum e, de ce nu e bine, ce ar trebui sa (se) faca sa fie bine, etc. Ba chiar inainte sa plec din Ro, la nu mai stiu ce obiect in faculta, profa care trebuia sa ma invete cum sa fiu manager de proiect pe santier, imi spunea ca daca mi se imbolnaveste faiantaru, sa pun un zidar sa ii faca treaba, ca sa nu se opreasca proiectu. Pai stai putin, ca nu merge treaba asa! Zidaru stie zidarie, nu are el treaba cu pus faianta! (Ma rog, ca io le stiu pe amandoua, e altceva ) Nu de alta, da' de aia nu se fac treburile cum trebuie in tara, ca se merge pe ideea "merge-asa". Si cand m-am luat de profa si am inceput sa ii spun cum cred eu ca se face (chestie pe care am observat-o mai tarziu ca se face aici ), s-a ofticat profa pe mine si pot jura ca m-ar fi picat examenu, daca mai stateam in tara sa-l dau.

Te inteleg ca nu ii poti invata pe toti, dar sunt unii care pur si simplu au fost rataciti si n-au stiut ce si cum si s-au desteptat mai tarziu, de voie sau de nevoie. Asta nu inseamna ca nu au dreptul la o sansa de-a demonstra ca POT si VOR sa faca ceva si pentru ei si pentru firma.

Vezi tu? Relatia asta angajator-angajat nu e bazata numai pe chestii strict legate de munca, ci e bazata si pe personalitati, pe ce fel de om vrei la tine in firma sau ce fel de om vrei sa-ti fie sef. Eu mi-am deschis propria firma in Ro tocmai pentru ca nu suportam sa fiu tratata ca un robot sau un nimic de sefii ce erau la vremea aia. Nu mai stiu cum e acum in Ro, dar asa era pe vremea cand eram eu acolo si nu era bine. Mentalitatea trebuie schimbata de ambele parti, nu numai a angajatului ce vine de pe bancile scolii.

Si nu ma intelege gresit, si eu as recomanda ca oamenii sa stie ce vor inca de pe bancile scolii, dar nu e intotdeauna posibil, mai ales cand nu e nimeni care sa te indrume si care sa-ti arate ce si cum. Ca nu te poti astepta ca un adolescent de 15 ani sa stie exact ce vrea sa faca in viata, cazurile alea sunt extrem de rare.

Este un caz special pentru marea masa, insa acel om a facut exact ce trebuie. A inteles care este rolul scolii, si a inteles care este interesul lui. E de apreciat pentru faptul ca a reusit sa se ridice din turma... Parerea mea, din nou..

Da, este un caz special, dar nici el nu a inteles din scoala care e rolul lui. Primii doi ani de faculta i-a facut ca sa fie, inca nu stia exact de ce si cum ii face. Avea o idee vaga despre ce i-ar place - idee care l-a facut sa aplice la sectia respectiva a universitatii, dar abia dupa ce i-am aratat practic ce poate face si cat de minunat poate sa fie el, abia dupa aia a realizat ce-i place. Omul avea nevoie de cineva care sa ii arate ceea ce era deja in fata ochilor lui. La fel cum si eu am avut nevoie si multumesc lui al de sus, am avut bafta sa am oameni langa mine care mi-au putut arata, chiar daca mai tarziu in viata, decat as fi avut eu nevoie. Dar vorba aia: mai bine mai tarziu decat niciodata. Acum omul respectiv e director-inginer la o firma mare de mobila din tara, iubeste meseria si are planuri mari de viitor. Dar nu se stie daca ar fi realizat asta fara ajutorul oamenilor din jur de a-l face sa realizeze la ce e bun (ca e drept, n-am fost singura care l-a ajutat sa vada).

Uite, eu nici macar acest lucru nu-l fac, si sa-ti spun de ce: fac un calcul simplu: deci baiatu' asta, dupa 15 ani de zile zice ca nu stie sa faca nimic, si chiar il cred, dar zice ca va invata repede si se va adapta cerintelor. Trag repede concluzia ca nu are cum. Adica a avut acum o iluminare, si 15 ani nu a avut-o?

Poate n-a avut iluminarea aia fix acum, poate a avut-o de ceva vreme, dar n-a fost constient de ea. Poate abia dupa ce-a terminat cu faculta si-a realizat ca trebuie sa faca ceva, a inceput sa se gandeasca ce-ar putea face si ce i-ar placea.

Nu uita Clopotel, ca nu foarte multi oameni lucreaza 50 ani in aceeasi firma. Majoritatea vor sta cel mult 5-10 ani si apoi vor pleca, spre alte zari ce li se par lor a fi mai bune pentru ei. Ca sa nu mai spun ca sunt destui oameni care nu au vise mari pentru ei, care se multumesc cu orice munca li se ofera, vin sa-si faca treaba si apoi se duc acasa, fara sa le pese de firma, profituri, etc. Si fie ca ne plac sau nu genul ala de oameni, sa stii ca e nevoie de ei in orice firma. Sunt anumite joburi care nu cer genialitate, spirit de initiativa si alte cele. Iar pentru joburile alea, oameni carora nu le pasa de nimic, sunt foarte buni si slava domnului, sunt destui si de aia

[quote]Iata dar, ca tu ai facut exact ce as face si eu, si ceea ce am spus deja: daca incepi sa simti ca esti pe cale sa fii sclav, iti pui frumos demisia si mergi spre alte zari. Inteleg ca tu asta ai facut, si acum te simti bine, daca nu chiar implinita cu noul tau job... Ce poate fi mai placut decat un job la care sa-ti faca placere sa te duci, si sa-ti placa sa-ti faci meseria?/quote]

Eu imi iau catrafusele si plec indiferent ca e vorba de job sau viata personala Inghit cat inghit si cand nu mai pot inghiti am plecat, cu demisie sau fara Dar nu multi is asa de iresponsabili ca mine. Si numesc asta iresponsabilitate pentru ca de multe ori - desi m-am gandit "oare eu ce-o sa fac de-acu-nainte?", de fiecare data mi-am raspuns: "m-oi descurca eu cumva", fara a avea un plan precis si a stii unde ma duc si ce fac sau ce-o sa mananc si unde-o sa stau Insa cum am spus: nu e asa de usor sa-ti dai demisia cand nu ai alt job care sa-ti asigure traiul, job ce sa te astepte dupa demisie. Asa ca ii inteleg pe cei ce se simt sclavi dar nu fac nimic in privinta asta - adica nu-si dau demisia.

Si da, in sfarsit a venit vremea in care ma simt implinita cu ceea ce fac. Doar ca nu e ceva ce as face toata viata, e doar un popas de care am nevoie pentru a ajunge unde vreau sa fiu peste 5 ani. Si sincera sa fiu, ma cam ingrozeste perspectiva de-a lucra in acelasi loc pentru urmatorii 3 ani, pentru simplul fapt ca nu stiu daca pot face asta. Singurul lucru pe care l-am muncit cu drag aproape doi ani a fost la firma mea si daca situatia ar fi fost alta, si acum as fi avut-o si tot cu drag as fi muncit la ea. Si asa e: nu e nimic mai placut decat un job ce-l faci de drag si caruia te poti dedica cu tot sufletul.

Si cam atat acum. Daca nu face sens ce-am zis pe undeva, sa stii ca e din cauza ca ma uit la filmul Popey Marinaru' in timp ce scriu

[Cucu Mucu]

Din pacate in scolile din Ro e greu sa aflii ce vrei sa faci, pentru ca toti se axeaza pe tocire, pe-a stii raspunsul la intrebari stupide gen: pe ce data a inceput razboiul mondial neoficial, unde e lacul cutarescu si ce-o vrut sa zica Eminescu in poeziile lui. Cat despre facultate - atunci cand o faceam eu in Ro - sunt axati pe chestii generale: "teoretic si ideal asa ar trebui sa fie, da' in practica e altceva, da' nu discutam acu' despre asta, o sa aflati voi in campul muncii" WTF?

Teoria din scoli e tare departe de realitate. Eu am facut un pic invers, adica intai m-am facut manager si apoi am zis sa ma scolesc. Ce sa va spun, din tot ce ne invatau aia acolo (si era univ de renume - Cuza, din Iasi), doar 50% se pupa cu ce invatasem eu umbland din usa in usa sa imi rezolv problemele. Adicatelea, dupa ce ca nu te invata practic, si teoria ti-o trosnesc aiurea. Se face o megacontabilitate, cu tot felul de chichite, da' daca intrebi un proaspat absolvent ce situatii trebuie sa depuna un srl la sfarsit de luna, habar nu are. Daca intrebi un proaspat manager ce trebuie sa faca inainte sa ii vanda unui client pe datorie, habar nu are si isi ia o mama de teapa. Si alte etc-uri de-astea.