Credeti Ca Angajatul Firmei Este "sluga La Stapan"?! Optiuni

[Clopotel]

Dragii mei,
Am dat acum din intamplare de topicul acesta, si rasfoindu-l, am intalnit afirmatii cum ca a fi angajat intr-o firma este ca si cum ai fi sluga la stapan, si se induce idee ca e o "chestie" buna sa ai musai afacerea ta, ca sa fii tu stapanul si nu sclavul, adica sa stai in picioare si nu in genunchi...

Tin sa va spun ca aceasta conceptie, dupa parerea mea, este o mare greseala, ca sa nu spun prostie, si autoinselare, si o sa-mi argumentez afirmatia:
1. Angajatul nu este sclavul patronului din simplu motiv ca angajatul si cu patronul, de fapt cu firma, are un contract in care pentru munca prestata de angajat, firma ii da niste bani, bani care se negociaza intre parti...
Sclavul nu negociaza nimic cu stapanul, ci doar face ce-i spune stapanul si primeste doar ce stapanul vrea sa-i dea
2. Cand una dintre parti din contractul dintre angajat si firma, doreste incetarea contractului, isi depune intentia in scris, si in termenele prevazute in contract, si e liber de contract
Sclavul nu poate inceta din propria lui vointa legatura cu stapanul sau, ci doar stapanul sau, daca doreste poate scapa de sclav in diverse moduri...
3. Angajatul si cu patronul firmei care il angajeaza, sunt prorii lor stapani, fiecare ia decizia proprie de colaborare intre ei, si fiecare presteaza si castiga dupa cum a dorit la negocierea contractului si dupa calitatea muncii prestate... Lucru logic si firesc..
In mod normal, un angajat bun are intotdeauna profit, si poate chiar sa-si faca propriile investitii... Iti poate construi cladiri, pe care apoi le poate inchiria, poate juca pe Bursa, cumpara actiuni etc.

Sa luam cazul in care cineva este patron de firma (stapan in ochii multora)
4. De fapt, un patron de firma, este si el angajat in propria firma de multe ori (adica sclavul propriei firme ar zice unii), dar mai mult, patronul cu tot cu firma lui, este angajat de alte firme ca sa le presteze diverse servicii, tot cu contract evident... (unii constatand asta ar spune ca iata patronul nu numai ca a devenit sclavul propriei firme, dar mai este si sclavul altora ca iata presteaza pentru toti cu care are contract)

Mai sunt argumente dar mai las si pe altii interesati de subiect...

Mai vreau doar sa fac urmatoarele precizari:
- orice om care a semnat un contract de buna voie si pe care l-a negociat nu poate fi considerat sclav indiferent ce statul are acel om (portar, director, administrator, incarcator descarcator etc), ca pana la urma toti cei care lucreaza ceva sunt angajati de altii si pentru altii... Sunt parti egale in contract...
- salariatul (depinde si de felul muncii sale, dar in general vorbesc)are avantajul ca este preocupat doar de ceea ce face el, o plaja ingusta de activitate sa zic asa, deci un oarecare confort psihologic din toate punctele de vedere...
- tot salariatul mai are avantajul ca dupa ce pleaca de la serviciu se poate detasa complet de acesta, dedicandu-se total familiei sau unor hobbiuri
- cel ce este patron de firma are avantajul ca poate obtine castiguri oricat de mari, prin mijloace ce un angajat nu le are la dispozitie, dar si riscurile sunt pe masura
- tot patronul de care vorbeam, nu prea mai e stapan pe timpul lui, daca chiar vrea sa fie in afacere, asta apropo de ce spun unii ca patronii nu fac nimic decat sa ia banii angajatilor... Asa este oare?!
- patronul este supus unui stres psihologic mult mai mare decat un angajat obisnuit, caci el trebuie sa fie atent si sa prevada situatii si sa ia decizii pe mai multe planuri, care de cele mai multe ori nu au legatura unul cu altul, ca domeniu ma refer...
Mai sunt multe de spus...
Deci cine este sclavul si cine este stapanul, ca eu nu inteleg?!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 21 Nov 2008, 08:00 PM

[Clopotel]

Draga DonQuijote,

Eu am votat DA . Eu am relatie buna spre foarte buna cu seful meu, situatie care ma obliga si mai mult. In timp, asta a insemnat un cumul de functii cu tot ce decurge de aici : raspundere, obligatii.....telefonul care vesnic suna. Prin urmare concediu, pas, ore suplimentare cat cuprinde, demonstrarea permanenta a competentei, chestii care in timp obosesc. Si recompensele sant pe masura, asadar sclavia mea e una de lux, dar tot sclavie este.

Prin urmare, daca am inteles eu bine, tu ai votat DA, adica tu crezi ca angajatul firmei este sluga la stapan, dar in acelasi timp spui ca ai o relatie foarte buna cu seful tau, ai capatat functii cu tot ce decurge din ele, printre care evident si beneficiile etc...
In acest caz ce ar trebui sa faca un om ca sa nu fie sclav?

Draga Afrodita,
Ma bucur ca te reintalnesc aici.

Discutie avuta cu cineva in legatura cu conceptia ta Clopotel - de-a avea un angajat nou, venit de pe bancile facultatii, care sa stie BINE meseria. Asa ceva NU exista.

Da-mi voie sa te contrazic: asa ceva exista, si eu chiar lucrez cu acesti oameni, si nu numai eu... Pur si simplu a venit la interviul de angajare un tip ce terminase facultatea de nici o luna (de fapt mai avea licenta de dat parca), dupa discutiile de rigoare, a afirmat ca stie si isi poate indeplini sarcinile pentru un post ce necesita cunostiinte practice foarte bune. L-am intrebat cand se poate apuca de lucru? Si el a spus ca imediat? Dupa o saptamana l-am angajat, si din prima zi de lucru, lucra cot la cot cu "veteranii". Nu a fost un caz singular...
Sunt convins ca daca un student vrea sa invete meseria pentru care se pregateste, o va invata inca din facultate sau de pe bancile scolii...
In fapt acesta este si rolul scolii, ca la absolvire sa scoata oameni bine pregatiti pentru ceea ce vor sa faca...
Pai daca tu ai absolvit Facultatea de Automatica, sau ASE-ul sa zicem, si mai zici ca ai si nota mare pe diploma, si vii la interviul de angajare pe postul de inginer sau de economist, dar tu habar nu ai sa-ti faci meseria inca de a doua zi de la angajare, eu pe ce post sa te angajez? Ce sa fac cu tine?
Tu ai angaja la tine in firma pe unul care habar nu are, dar iti baga diploma lui sub nas pe care scrie 9 sau chiar 10? Ce inseamna nota asta daca el habar nu are de nimic? Evident ca vrea postul de inginer cu minim 700€, ca daca muncitorul are 500€, el e cu facultate nu-i asa?!

Draga Andra,

Exact, si patronul, si angajatul sunt sclavii unui SISTEM.

Pai daca de la relatia angajat - firma ajungem la sistem, deja ne doare capul...
Si ce ar trebui sa faca un om ca sa nu fie sclavul sistemului? Poate doar sa nu se nasca nu-i asa?
Nu, eu zic ca nu are rost sa discutam despre sistem... Haideti sa discutam despre lucrurile care chiar stau in puterea noastra, a fiecaruia... Sistemul, chiar daca e tot din oameni format, are o mare inertie, si nu cred ca cineva doreste sa se sacrifice pana se schimba sistemul...

Draga Cucu Mucu,

Cat despre practica din faculta, e frectie la un picior de lemn.

Ai atins un punct foarte important, in opinia mea, anume practica din facultate...
In multe facultati si licee, nu se face nici un fel de practica, deoarece studentii si elevii nu sunt interesati de ea, iar profesorii nu se pot opune mult timp dorintelor elevilor Sfarsesc deci prin a termina facultatea si scoala habarnisti... Vorba zicalei:"a intrat vitel mic si a iesit vitel mare", sau "a iesit asa cum a intrat"
Din toata treaba asta au de pierdut numai studentii...
Dar daca studentii ar fi interesati de practica, ar veni si noaptea in laboratoarele scolii, doar ca sa mai invete ceva... La facultate am facut de multe ori "nazbatia asta", nu spun ca sa ma laud, ci recunosc ca am facut-o de frica. Iata cum s-a intamplat: eram prin anul 2, si imi placeau chestiile de electrotehnica, electronica si automatizari, si m-am dus la practica cu grupa intr-o fabrica... Acolo eu urmaream ce fac inginerii, ca ma gandeam ca si eu o sa fiu ca ei cand termin... Si vad eu ca inginerii aia nu prea faceau nimic concret aparent, decat ca mai chemau cate un muncitor sau mai multi, le spunea cate ceva, le arata niste planuri, mai dadea si din maini, se mai uita prin niste aparate, prin niste scheme si cam atat vedeam... Hmmm... buna treaba imi zic eu, e bine sa fii inginer... Dar apoi cand m-am dat mai aproape sa aud ce le spune, mi-a cam pierit piuitul, ca mi-am dat seama ca oamenii aia faceau ce le spunea inginerul, dupa proiecte si scheme gandite si facute de el si pe care le visa, asa ca imediat ce m-am pus in locul lui, m-a cuprins o frica si ma gandeam asa: peste cativa ani eu vin la fabrica asta sa ma angajez, si astia ma angajeaza in locul acestui inginer cu acesti muncitori in subordine... Ce le spun eu lor sa faca, daca eu habar nu am de nimic? Si apoi, toata facultatea am trait doar cu grija si preocuparea de a ma pregati sa fiu inginer ca aceia pe care ii vazusem, si sa pot sa-mi fac meseria inca de a doua zi de la angajare, exact ca acel inginer... Stiu ca multi nu ma vor crede, dar in cazul meu asa a stat situatia... De frica si de rusine am invata sa fac practic meseria... Ma gandeam tot timpul daca este ceva ce ma intreaba vreun muncitor sa faca si eu sa nu stiu sa-i raspund. Sau daca directorul imi da sa proiectez vreun mecanism automatizat si eu sa nu stiu sa-l fac sau sa nu-l fac exact si precis... Doar gandindu-ma la implicatii si ma apuca groaza... Va dati seama ce insemna sa proiectezi un mecanism gresit intr-o fabrica? Lasa ca nu iese bun produsul finit, dar se pot intampla si accidente grave... Ma gandeam cu groaza ca odata inginer fiind, nici nu mai am pe cine sa intreb... Imi da directorul sarcina, si eu imediat trebuie sa o indeplinesc bine, si ca nu am ce scuze sa aduc ca sa ma justific daca dau gres... Doar ca ma gandeam la asta si ma apuca rusinea ca nu stiu sa fac anumite lucruri, si ma interesam imediat pe la profesori sau la alti colegi mai buni ca mine, uneori mergeam chiar in fabrica si intrebam chiar muncitorii, sau chiar pe inginer cand il prindeam mai liber, cum sa rezolv anumite probleme si situatii...
Eu nu zic ca motivatia mea (cu frica si cu rusinea) este ceva bun... Nu asta am dorit sa scot in evidenta... Asta a fost sansa mea, caci alta nu aveam, caci nu realizam pentru ce eram la facultate... Nu-mi pasa de nimic... Credeam ca fac facultatea doar ca sa o termin, si dupa aceea eram boier, adica traiam cu impresia ca postul de inginer mi se cuvine de drept, devreme ce am diploma de inginer... Nu! nu!...
Ai terminat facultatea, din acel moment esti inginer, si te angajezi ca inginer, si trebuie sa faci treaba unui inginer din momentul angajarii.

Si apoi, fiind student, cine te tine sa nu te angajezi ca necalificat acolo unde poti sa inveti cate ceva?
Cati studenti nu lucreaza inca din timpul facultatii... Este adevarat ca unii o fac doar ca sa se intretina. Dar sunt destui care o fac doar ca sa invete meserie...
Aceasta este practica lor, si nu contrazice cu nimic optica mea, si a altora de angajare. Pe mine nu ma intereseaza de unde stie candidatul meserie: din laboratorul facultatii, de acasa, sau ca a facut practica prin alte parti, ideea este ca atunci cand il angajez, eu il platesc din prima zi si el trebuie sa lucreze bine din prima zi... Altfel eu sunt foarte intelegator cu el: il rog sa revina cand va fi pregatit pentru postul pe care vrea sa-l ocupe, si cu mare drag vom colabora...
Cred ca esti de acord cu mine aici, si crezi si tu la fel, nu-i asa?

Draga Jonathan,

Atat tu, cat si eu, avem o varsta, am fost crescuti intr-un anumit spirit si cu un anume respect fata de munca.

Aici mi-a placut cum vezi problema... Eu insa, as merge putin mai departe, si as preciza ca nu munca in sine este platita de firma, ci rezultatul concret al muncii..
De aceea, la prima sedinta cu noii angajati, le spun clar: nu ma intereseaza cat, cum, si cand lucrati - platesc doar rezultatele muncii si nu munca...
E cam socant ce zic eu..., nu e nevoie sa cautati argumente sa-mi combateti aceasta afirmatie... Spun aceasta noilor angajati ca sa le scot din cap mentalitatea: "noi muncim, nu gandim", sau "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", sau replici de genul: "dar am muncit enorm" etc...
Nu ma intereseaza cat a muncit, daca la sfarsit eu nu ma aleg cu rezultatul scontat si il platesc pentru ceva de ce nu beneficiez... In ideea asta ziceam...

Eu personal, preferam aprecierile sefului gen "bine ma, ai facut o treaba grozava" decat o prima. Si chiar sunt sincer acum.

Aceste lucruri nu sunt numai normale, dar sunt si necesare... Este normal sa evidentiezi atat greselile cat si realizarile bune ale angajatilor... Este de baza acest lucru, si nu este o "lingusire" la mijloc...

Problema este ca incepe din ce in ce mai putin se manifesta acel respect. Din partea ambelor parti, atat a angajatului cat si angajatorului.

Pentru ca toti ne-am complacut in:"lasa ca merge si asa"...

Angajatorul va face insa orice sa tina angajatii priceputi. D-aia spuneam ca trebuie speculat. Eu unul, n-am facut-o, desi stiam ca o pot face. Dar asta tine de constitutia personala.

Eu pentru asta militez si urmaresc in fapt: toti angajatii trebuie sa fie priceputi...
Exista o alta mentalitate gresita aici intre unii angajatori: "angajez 1 sau 2 meseriasi pe mai multi bani, si 5 trepadusi, pe bani putini care sa invete de la ceilalti meseriasi, si o scot eu la capat. Cea mai paguboasa este aceasta mentalitate, caci sunt mai multe aspecte:
- aia meseriasi nu vor lucra la capacitatea lor , fiind deranjati de ceilalti ca sa-i invete, asta daca chiar ar vrea sa-i invete
- in total ai 7 angajati, si iei lucrare pentru 7 angajati (termene, calitate etc), si iti mai calculezi si profiturile de pe urma a 7 angajati, dar la sfarsit vezi ca de fapt abia daca ai castigul de pe urma a 2 sau 3 angajati... Asta este cazul fercit, foarte fericit...
De multe ori e posibil sa iesi chiar in pierdere, iar cei doi meseriasi, stresati si nesatisfacuti profesional, ba inca si cu reprosuri, vor pleca si vei ramane cu 5 trepadusi, care nu numai ca cer bani, dar nici nu stiu sa faca bine comenzile ce le ai de la clienti. Mai ales cei ce lucreza in constructii stiu la ce ma refer, dar nu numai in constructii, lucrul asta este valabil si in multe alte domenii...

Parerea mea... admit ca pot exista multe pareri mai bune decat aceastea... sunt ochi si urechi

Acest topic a fost editat de Clopotel: 26 Nov 2008, 07:20 PM