Credeti Ca Angajatul Firmei Este "sluga La Stapan"?! Optiuni

[Clopotel]

Dragii mei,
Am dat acum din intamplare de topicul acesta, si rasfoindu-l, am intalnit afirmatii cum ca a fi angajat intr-o firma este ca si cum ai fi sluga la stapan, si se induce idee ca e o "chestie" buna sa ai musai afacerea ta, ca sa fii tu stapanul si nu sclavul, adica sa stai in picioare si nu in genunchi...

Tin sa va spun ca aceasta conceptie, dupa parerea mea, este o mare greseala, ca sa nu spun prostie, si autoinselare, si o sa-mi argumentez afirmatia:
1. Angajatul nu este sclavul patronului din simplu motiv ca angajatul si cu patronul, de fapt cu firma, are un contract in care pentru munca prestata de angajat, firma ii da niste bani, bani care se negociaza intre parti...
Sclavul nu negociaza nimic cu stapanul, ci doar face ce-i spune stapanul si primeste doar ce stapanul vrea sa-i dea
2. Cand una dintre parti din contractul dintre angajat si firma, doreste incetarea contractului, isi depune intentia in scris, si in termenele prevazute in contract, si e liber de contract
Sclavul nu poate inceta din propria lui vointa legatura cu stapanul sau, ci doar stapanul sau, daca doreste poate scapa de sclav in diverse moduri...
3. Angajatul si cu patronul firmei care il angajeaza, sunt prorii lor stapani, fiecare ia decizia proprie de colaborare intre ei, si fiecare presteaza si castiga dupa cum a dorit la negocierea contractului si dupa calitatea muncii prestate... Lucru logic si firesc..
In mod normal, un angajat bun are intotdeauna profit, si poate chiar sa-si faca propriile investitii... Iti poate construi cladiri, pe care apoi le poate inchiria, poate juca pe Bursa, cumpara actiuni etc.

Sa luam cazul in care cineva este patron de firma (stapan in ochii multora)
4. De fapt, un patron de firma, este si el angajat in propria firma de multe ori (adica sclavul propriei firme ar zice unii), dar mai mult, patronul cu tot cu firma lui, este angajat de alte firme ca sa le presteze diverse servicii, tot cu contract evident... (unii constatand asta ar spune ca iata patronul nu numai ca a devenit sclavul propriei firme, dar mai este si sclavul altora ca iata presteaza pentru toti cu care are contract)

Mai sunt argumente dar mai las si pe altii interesati de subiect...

Mai vreau doar sa fac urmatoarele precizari:
- orice om care a semnat un contract de buna voie si pe care l-a negociat nu poate fi considerat sclav indiferent ce statul are acel om (portar, director, administrator, incarcator descarcator etc), ca pana la urma toti cei care lucreaza ceva sunt angajati de altii si pentru altii... Sunt parti egale in contract...
- salariatul (depinde si de felul muncii sale, dar in general vorbesc)are avantajul ca este preocupat doar de ceea ce face el, o plaja ingusta de activitate sa zic asa, deci un oarecare confort psihologic din toate punctele de vedere...
- tot salariatul mai are avantajul ca dupa ce pleaca de la serviciu se poate detasa complet de acesta, dedicandu-se total familiei sau unor hobbiuri
- cel ce este patron de firma are avantajul ca poate obtine castiguri oricat de mari, prin mijloace ce un angajat nu le are la dispozitie, dar si riscurile sunt pe masura
- tot patronul de care vorbeam, nu prea mai e stapan pe timpul lui, daca chiar vrea sa fie in afacere, asta apropo de ce spun unii ca patronii nu fac nimic decat sa ia banii angajatilor... Asa este oare?!
- patronul este supus unui stres psihologic mult mai mare decat un angajat obisnuit, caci el trebuie sa fie atent si sa prevada situatii si sa ia decizii pe mai multe planuri, care de cele mai multe ori nu au legatura unul cu altul, ca domeniu ma refer...
Mai sunt multe de spus...
Deci cine este sclavul si cine este stapanul, ca eu nu inteleg?!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 21 Nov 2008, 08:00 PM

[Clopotel]

Draga Serenity,

Draga Clopotel, cred ca niciodata nu a folosit nimeni cuvantul "sclav" in contextul de fata cu sensul propriu.

Eu nu as fi asa sigur de asta... Iti garantez ca unii oameni chiar cred ca angajatii sunt ca sclavii pe plantatie pentru patron..

Ce prezinti tu pe-acolo sunt situatii relativ ideale, niste principii foarte bune, eficiente, laudabile, etc.

Nu stiu daca sunt ideale, dar stiu ca sunt normale si foarte eficiente pentru toti cei implicati...

Totusi in Romania, in momentul de fata, sunt foarte putini angajatori care detin si practica mentalitatea si principiile respective.

Asta este adevarat, dar trebuie sa ne schimbam unele mentalitati gresite, iar pe cele bune trebuie sa le pastram...

In majoritatea cazurilor angajatii nu au nici un cuvant de spus, muncesc doar pentru ca nu au alta solutie si se complac in situatia asta.

Trebuie lucrat si la mentalitatea angajatului, dar si la cea angajatorului...
Angajatul trebuie sa fie constient de valoarea sa ca angajat... Daca angajatul crede sau stie ca valoarea muncii sale nu are valoare, si nu face nimic sa o creasca, atunci chiar ca nu prea are solutii...
Dar daca insa se preocupa sa creasca valoarea muncii sale, in special prin calitate si diversitate, atunci are sanse mai mari pe piata muncii, si cu cat are de oferit ceva mai valoros, cu atat are si un cuvant de spus... Altfel, daca nu are de oferit mare lucru, pentru ce sa deschida gura?!

Si da, oamenii astia sunt "sclavii" banului, serviciului la care se duc din obligatie si unde petrec 8 ore facand ceva ce nu le ofera nici un fel de satisfactie, "scalvii" propriei mentalitati, "sclavii" propriilor limite, etc. Nu sunt sclavii angajatorului. Si as fi foarte surprinsa sa intalnesc pe cineva care chiar sa creada asta.

Corect! Ai zis foarte bine aici... Eu singura explicatie pentru aceasta stare, am gasit-o in educatie si mentalitate... Copilul din scoala si de acasa nu este educat deloc ca sa dea valoare muncii sale viitoare. El este educat doar ca sa invete, dar copilul nu stie de ce sa invete... La ce-l ajuta pe el invatatura asta?! Multi nu inteleg nici dupa 10 ani dupa ce au terminat scoala si s-au si angajat deja... Desigur invatamantul nu e prea pregatit pentru asa ceva, dar primul interes este al elevului, viitorul proprietar de marfa numita munca. Elevul trebuie sa devina constient ca inca de pe bancile scolii trebuie sa lucreze la valoarea viitoarei sale marfi, astfel ca atunci cand el iese cu marfa lui pe piata, marfa lui sa aibe valoare... Altfel, daca marfa lui nu face 2 bani, nu i-o cumpara nimeni, si nu castiga nici 2 bani...
Ne-am obisnuit sa venim la angajare doar cu teancul de diplome obtinute... Dar eu il intreb pe candidat ce stie sa faca concret ca sa poata fi util firmei.
Si e socant sa ti se raspunda de un tanar sau tanara la 20 si ceva de ani, cu liceu si doua facultati, si masterat, ca nu stie sa faca nimic, dar ca vrea sa invete.
Pai ce sa mai invete acum daca in 24 de ani nu a putut, si apoi eu nu sunt calificat sa-l invat, eu il iau invatat de-a gata.
Cred ca ai inteles situatia ce vreau sa o expun... Probabil ca toti cei care angajeaza s-au intalnit cu aceasta situatie...
Cum poti sa vii la angajare, cu teancul de diplome si dupa 17 ani de invatare, si sa spui ca nu sti sa faci nimic concret, dar vrei sa inveti?
De aceea, doresc sa atrag atentia celor care inca sunt acum in scoala, ca ei trebuie sa se pregateasca pentru a da valoare muncii lor viitoare, nu numai prin cunostiintele teoretice, dar si practice. Cand vor termina scoala si vor merge la interviul de angajare, vor fi luati de buni, ca nici un angajator nu-si permite sa-l plateasca ca sa-l invete ce nu a reusit sa invete in 18 ani...
Mai mult, personal eu am un mare interes ca tinerii in special sa fie bine pregatiti practic, astfel incat activitatea lor sa valoreze mult, si sa gandeasca ca un partener si nu ca un sclav... Acestia ii vor scoate de pe piata pe toti angajatorii care chiar cauta sclavi...
Repet, parerea mea... Puteti sa tineti cont de ea, sau sa o respingeti...

Draga Erwin,

Dar tu cum reuşeşti să îţi cointeresezi angajaţii ca să se simtă parteneri în afacere şi nu "sclavi"?
Dacă le dai prime şi diplome de "angajatul lunii" nu cred că e suficient...

Ce am colorat cu rosu este cheia intregii probleme pe care o are angajatorul, de fapt patronul ca sa zic asa, privind angajatii firmei...
Desigur ca primele si evidentierea rezultatelor angajatilor buni, nu este un lucru de lepadat, dar un angajator poate sa faca mult mai mult decat atat...
Poate sa creeze un mediu de afacere, astfel incat angajatul sa se simta partener in afacere, dar asta nu doar ca se autosugestioneaza el ca ar fi partener, ci zic ca angajatul se simte partener in afacere pentru ca chiar e pe bune...
Cum un angajat este partener in afacere cu patronul?! Simplu: beneficiind de ce beneficiaza si patronul, dar proportional cu aportul adus de fiecare la profitul firmei per ansamblu atat pe termen scurt, mediu si lung... La inceput, in primii 5 ani de ex., angajatul care a adus un profit firmei, primeste un procent din acel profit.
Dupa 5 ani, de ex. cand angajatul a contribuit substantial si constant la profitul firmei, consider eu ca si-a castigat dreptul de a dobandi actiuni in firma la care lucreaza. Aceste actiuni angajatul le poate cumpara la un pret preferential, sau dupa caz, firma il poate rasplati gratuit cu ele...
Astfel ca angajatul nostru, pe langa salariul lunar, la sfarsitul anului, daca firma a avut profit si daca asa se hotaraste, va primi si dividente conform numarului de actiuni ce le detine in firma. Actiuni de care pot beneficia si stranepotii lui daca nu le vor vinde...

Iata dar, ca angajatorul cauta de fapt angajati care sa-i devina parteneri de afacere, caci toti acesti parteneri sunt constienti ca de fapt lucreaza pentru ei, si nu pentru "hulpavul ala de patron gras si burtos care ne ia noua banii de paine"...
Un astfel de angajat partener, va considera firma ca si a lui, pentru ca este si a lui, si in acest caz, va inchide si poarta daca o vede uitata deschisa, va raspunde si la telefonul colegului daca acesta intamplator lipseste, va trata cu respect toti clientii firmei chiar daca el nu-i poate servi direct, va ridica chistocul de pe hol cand trece pe langa el, va evita sa consume hartia de la imprimanta aiurea, si nu va face din ea ghemotoace cu care sa dea in colegul, va fi atent ca nimeni sa nu risipeasca inutil resursele firmei, ca si din banii lui risipeste etc etc, si niciodata nu va spune ca nu va face nimic in plus peste fisa postului, sau ca trebuie sa-l impinga cineva de la spate sa faca ceva... El singur ia initiativa pe partea lui de competenta...
Repet, parerea mea...

[Cucu Mucu]

La inceput, in primii 5 ani de ex., angajatul care a adus un profit firmei, primeste un procent din acel profit.
Dupa 5 ani, de ex. cand angajatul a contribuit substantial si constant la profitul firmei, consider eu ca si-a castigat dreptul de a dobandi actiuni in firma la care lucreaza. Aceste actiuni angajatul le poate cumpara la un pret preferential, sau dupa caz, firma il poate rasplati gratuit cu ele...
Astfel ca angajatul nostru, pe langa salariul lunar, la sfarsitul anului, daca firma a avut profit si daca asa se hotaraste, va primi si dividente conform numarului de actiuni ce le detine in firma. Actiuni de care pot beneficia si stranepotii lui daca nu le vor vinde...

Ai 100 de parti sociale si 100 de angajati mai vechi de 5 ani. Cum le imparti? Si ce te faci cu aia care fac vechimea, dar sunt cam "lasa-ma sa te las"? Le dai aceleasi drepturi ca celor care au tras din greu? De ce sa nu le dai? E un drept care li se cuvine, nu? Dar, daca, dupa ce le dai partile sociale isi iau talpasita din firma? Stii ca nu le mai poti retrage acele parti sociale?

- ii ofer sa invete practica in mediul firmei pe care o conduc, uneori chiar fara sa-i cer bani pentru asta. E un mare avantaj sa poti invata ceva pe gratis...
Evident ca ar fi absurd sa-l mai si platesc pentru asta, deja i-am facut un mare avantaj daca nu i-am cerut bani ca sa-l invat meserie
- sa revina cand va stii cu adevarat sa faca ceva...

He, he, genul ala de persoane ti-ar cere bani si numai pt faptul ca a venit la tine la interviu! Eu am patit-o cu niste angajati. Am zis, daca tot muncesc in alt doemniu decat in cel care au calificarea, sa ii recalific la locul de munca, nu trebuiau sa dea niciun ban DECAT daca plecau mai devreme de 3 ani de la terminarea cursurilor (platite in totalitate de mine). Ce zici, mi-au facut statuie? Noo, au zis ca de ce sa stea ei 3 ani la mine!!!! Le-am zis ca nu ii tin cu forta, trebuie doar sa plateasca cv la cursuri (care nici nu erau asa scumpe 150 de eur, parca) daca pleaca, dar dupa ele ei ar fi fost incadrati cu un salariu mai mare. Canci cultura a muncii productive, nene Clopotel! Am fost bombardati cu povesti de imbogatiri peste noapte (daca ai observat tu, si in basmele populare tot asa se imbogateau Fetii Frumosi, gaseau o comoara, un capcaun, un pestisor, ceva, numai munca cinstita nu prestau), incat fiecare crede ca e mult prea valoros pt firma in care lucreaza, ca patronul il plateste prea putin, desi el freaca menta 2-3 ore pi net, o ora se scobeste in nas, o ora bea cafeaua, si 3 munceste.


Angajatori si angajati suntem sclavi ai unui sistem social din care nu avem alta alternativa decat iesirea din el, renuntand la toate obligatiile, dar si drepturile ce decurg. Adica, ne facem toti boschetari, doar asa putem scapa de sclavie.