Credeti Ca Angajatul Firmei Este "sluga La Stapan"?! |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Credeti Ca Angajatul Firmei Este "sluga La Stapan"?! |
21 Nov 2008, 07:52 PM
Mesaj
#1
|
|
Umil servitor la Han Grup: Moderator Mesaje: 4.051 Inscris: 2 December 03 Forumist Nr.: 1.345 |
Dragii mei,
Am dat acum din intamplare de topicul acesta, si rasfoindu-l, am intalnit afirmatii cum ca a fi angajat intr-o firma este ca si cum ai fi sluga la stapan, si se induce idee ca e o "chestie" buna sa ai musai afacerea ta, ca sa fii tu stapanul si nu sclavul, adica sa stai in picioare si nu in genunchi... Tin sa va spun ca aceasta conceptie, dupa parerea mea, este o mare greseala, ca sa nu spun prostie, si autoinselare, si o sa-mi argumentez afirmatia: 1. Angajatul nu este sclavul patronului din simplu motiv ca angajatul si cu patronul, de fapt cu firma, are un contract in care pentru munca prestata de angajat, firma ii da niste bani, bani care se negociaza intre parti... Sclavul nu negociaza nimic cu stapanul, ci doar face ce-i spune stapanul si primeste doar ce stapanul vrea sa-i dea 2. Cand una dintre parti din contractul dintre angajat si firma, doreste incetarea contractului, isi depune intentia in scris, si in termenele prevazute in contract, si e liber de contract Sclavul nu poate inceta din propria lui vointa legatura cu stapanul sau, ci doar stapanul sau, daca doreste poate scapa de sclav in diverse moduri... 3. Angajatul si cu patronul firmei care il angajeaza, sunt prorii lor stapani, fiecare ia decizia proprie de colaborare intre ei, si fiecare presteaza si castiga dupa cum a dorit la negocierea contractului si dupa calitatea muncii prestate... Lucru logic si firesc.. In mod normal, un angajat bun are intotdeauna profit, si poate chiar sa-si faca propriile investitii... Iti poate construi cladiri, pe care apoi le poate inchiria, poate juca pe Bursa, cumpara actiuni etc. Sa luam cazul in care cineva este patron de firma (stapan in ochii multora) 4. De fapt, un patron de firma, este si el angajat in propria firma de multe ori (adica sclavul propriei firme ar zice unii), dar mai mult, patronul cu tot cu firma lui, este angajat de alte firme ca sa le presteze diverse servicii, tot cu contract evident... (unii constatand asta ar spune ca iata patronul nu numai ca a devenit sclavul propriei firme, dar mai este si sclavul altora ca iata presteaza pentru toti cu care are contract) Mai sunt argumente dar mai las si pe altii interesati de subiect... Mai vreau doar sa fac urmatoarele precizari: - orice om care a semnat un contract de buna voie si pe care l-a negociat nu poate fi considerat sclav indiferent ce statul are acel om (portar, director, administrator, incarcator descarcator etc), ca pana la urma toti cei care lucreaza ceva sunt angajati de altii si pentru altii... Sunt parti egale in contract... - salariatul (depinde si de felul muncii sale, dar in general vorbesc)are avantajul ca este preocupat doar de ceea ce face el, o plaja ingusta de activitate sa zic asa, deci un oarecare confort psihologic din toate punctele de vedere... - tot salariatul mai are avantajul ca dupa ce pleaca de la serviciu se poate detasa complet de acesta, dedicandu-se total familiei sau unor hobbiuri - cel ce este patron de firma are avantajul ca poate obtine castiguri oricat de mari, prin mijloace ce un angajat nu le are la dispozitie, dar si riscurile sunt pe masura - tot patronul de care vorbeam, nu prea mai e stapan pe timpul lui, daca chiar vrea sa fie in afacere, asta apropo de ce spun unii ca patronii nu fac nimic decat sa ia banii angajatilor... Asa este oare?! - patronul este supus unui stres psihologic mult mai mare decat un angajat obisnuit, caci el trebuie sa fie atent si sa prevada situatii si sa ia decizii pe mai multe planuri, care de cele mai multe ori nu au legatura unul cu altul, ca domeniu ma refer... Mai sunt multe de spus... Deci cine este sclavul si cine este stapanul, ca eu nu inteleg?! Acest topic a fost editat de Clopotel: 21 Nov 2008, 08:00 PM |
|
|
24 Nov 2008, 01:38 AM
Mesaj
#2
|
|
Hipopotamu' Somnoros Grup: Moderator Mesaje: 5.493 Inscris: 18 April 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.143 |
Da, da... Clopotel Sa-ti explic cum sta situatia: faci 16 ani de scoala in care nu esti invatat sa faci nimic concret, nu esti indrumat in nici o directie concreta, ti se baga cu tona pe gat teorie a proasta si-atat. Si daca vrei sa faci o facultate ca lumea, unde sa inveti macar teoria aia (ca majoritatea absolventilor nu stiu nici teoria), nu prea te poti angaja. Daca te angajezi esti nevoit sa o dai cu pupincurismul la diversi colegi sau profesori pentru favoruri. Oricum, oricata practica ai face in facultate, nu ai cum sa fii la nivelul la care te vrea angajatorul. Angajatorul vrea experienta, sa stii deja sa faci tot ce trebuie, sa nu isi mai bata capul cu tine. Uite, aici mi se pare ca esti close-minded. De ce sa nu dai o sansa unui absolvent fara experienta? Poate omul are mult mai mult potential si poate ajunge la un nivel mult mai inalt decat ala care are experienta, poate e mult mai motivat sa faca o treaba buna tocmai pentru ca ii oferi sansa asta, poate se va dovedi mult mai loial tie si companiei in timp... Resursa umana e una in care se merita sa investesti, zic eu. Bine, eu zic de posturi unde munca e relativ simpla si o poti invata rapid, unde greselile nu costa mai nimic, etc. Normal ca nu am pretentia sa fiu angajata pe stiu eu ce post de conducere, oricate diplome as avea.
Erwin, sa stii ca asa a cam fost si la mine in facultate. Aveam 2-3 proiecte mari si late la fiecare materie si tin minte ca prin anul III 3/4 din colegii mei au picat un proiect si nu au intrat in examen pentru ca nu au bagat bibliografia in text (nu ca nu au scris bilbiografia la sfarsit sau ar fi copiat, ca nu au bagat-o in text! ) Muncisem pe rupte la proiectul ala - chiar era ceva analiza organizationala, si am fost picati. Oricum, eu nu ma plang, facultatea mea a fost jos palaria pe langa majoritatea celorlalte.. metode occidentale de predare, si o relativa corectitudine. Totusi, nu pot afirma ca stiu sa fac ceva concret. Stiu sa caut, stiu unde sa gasesc informatie, stiu sa lucrez in grup, stiu cum sa coordonez un grup, sa abordez psihologic price problema si multe altele de genul asta... dar nu as putea sa vin pe un post si sa fac treaba fara sa ma indrume nimeni cateva zile macar. Companiile mari ofera traininguri platite in ultima vreme si, din ce am inteles, chiar prefera sa isi formeze proprii oameni, nu prea ii intereseaza ce stiu aia sa faca in momentul in care vin la ei, ii intereseaza mai mult cat sunt de capabili sa evolueze. Clopotel, eu inteleg de unde vii tu cand ceri experienta.. incearca sa intelegi si tu de unde venim noi, aia care am terminat facultatea si nu avem experienta, si sa accepti ca nu traim in lumea aia ideala pe care o visezi tu. |
|
|
24 Nov 2008, 08:00 AM
Mesaj
#3
|
|
Cla Grup: Membri Mesaje: 16.101 Inscris: 7 May 04 Din: Noris Rock City Forumist Nr.: 3.415 |
De ce sa nu dai o sansa unui absolvent fara experienta? Poate omul are mult mai mult potential si poate ajunge la un nivel mult mai inalt decat ala care are experienta, poate e mult mai motivat sa faca o treaba buna tocmai pentru ca ii oferi sansa asta, poate se va dovedi mult mai loial tie si companiei in timp... Resursa umana e una in care se merita sa investesti, zic eu. Bine, eu zic de posturi unde munca e relativ simpla si o poti invata rapid, unde greselile nu costa mai nimic, etc. Normal ca nu am pretentia sa fiu angajata pe stiu eu ce post de conducere, oricate diplome as avea. Pai ce-ti trebe diplome pt asa ceva? ajunge sa stii sa faci niste .pps-uri si sa le imprastii prin mail De altfel, si la noi se cauta oameni tineri, dinamici, la varsta de ~20 de ani, cu cel putin 20 de ani experienta in meserie... astea-s fantasmele angajatorilor Ce lume tâmpita... -------------------- Cea mai buna inventie e dormitul, de c�nd au fost obositii.
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 13 May 2024 - 07:31 AM |