Osho- "omul şi Opera" Optiuni

[gypsyhart]

Un topic cu si despre Osho, destinat in primul rand raspândirii mesajului sau. Se pot posta atât texte cât şi materiale video sau foto. În cazul textelor este bine să fie oferită cât mai exact sursa lui (carte, capitol, pag, anul apariţiei, poate şi anul discursului)

[gypsyhart]

Osho despre sacrificiu, Iisus, preoti....Deh, traiesc intr'o tara crestina, deci...

"OSHO, IISUS A SPUS CĂ SACRIFICIUL SĂU PE CRUCE A FOST PENTRU SALVAREA LUMII DE PĂCATELE OMULUI. VREI, TE ROG, SĂ COMENTEZI DESPRE ASTA?

Primul lucru ce trebuie înţeles la un om ca Iisus este că, orice spune despre el biserica ce e sortită să crească în jurul unui astfel de om e sortit să fie greşit. Ceea ce biserica creştină spune despre Christos nu poate fi adevărat. De fapt, preotul creştin nu îl reprezintă deloc pe Christos. El este acelaşi rabin bătrân în haine noi, acelaşi rabin bătrân care a fost responsabil de uciderea lui Iisus. Papa nu este un tip diferit de persoană.

Nu e nici o diferenţă că este o instituţie evreiască sau o instituţie creştină sau o instituţie hindusă; toate instituţiile funcţionează în acelaşi mod.

Iisus este un rebel, la fel cum este Buddha sau cum este Lao Tzu. Când biserica începe să se instituţionalizeze, ea începe să distrugă rebeliunea lui Iisus, a lui Lao Tzu, pentru că rebeliunea nu poate merge împreună cu o instituţie. Începe să-şi impună propriile sale idei – odată ce Iisus s-a dus e foarte uşor să-ţi impui propriile tale idei. Începe să selecteze ce să păstreze în Biblie şi ce să nu păstreze. Multe lucruri au fost lăsate deoparte, multe lucruri nu au fost incluse în ea. De exemplu, Evanghelia lui Toma nu a fost inclusă în Noul Testament. A fost descoperită doar acum câţiva ani – şi este CEA MAI importantă evanghelie. Cele patru evanghelii care au fost incluse sunt nimic în comparaţie cu ea, dar este foarte rebelă.

Se pare că Toma l-a relatat pur şi simplu pe Iisus fără să polueze, să contamineze mesajul său. Acesta trebuie să fi fost motivul pentru care evanghelia nu a fost inclusă în versiunea autorizată a Noului Testament. Şi acele evanghelii care au fost incluse, au fost şi ele editate. Timp de secole, discuţiile au continuat să le editeze, să le distrugă, să le distorsioneze.

Eu îl cunosc pe Iisus pentru că cunosc meditaţia. Cunoaşterea pe care o am despre Iisus nu este prin intermediul Bibliei, nu este prin intermediul teologiei creştine. Eu îl cunosc pe Iisus în mod direct. Îl cunosc pe Iisus pentru că mă cunosc pe mine; acesta este modul meu de a-i cunoaşte pe toţi Buddhaşii.

În momentul în care îţi cunoşti propria buddheitate ai ajuns să cunoşti toţi Buddhaşii; experienţa este aceeaşi. Toate diferenţele sunt în minte; în momentul în care transcenzi mintea nu mai rămân nici un fel de diferenţe. Cum pot exista diferenţe în vid absolut? Două vacuităţi pot fi doar exact la fel. Minţile sunt sortite să fie diferite pentru că ele constau în gânduri. Când sunt nori pe cer atunci fiecare nor este diferit, dar când nu sunt deloc nori atunci cerul este unul şi acelaşi.

Nu îl cunosc pe Iisus prin intermediul teologiei creştine; îl cunosc în mod direct. Şi cunoaşterea mea este că el nu poate vorbi în termeni de sacrificiu – primul lucru, de bază. Un om ca Iisus nu vorbeşte în termeni de sacrificiu; este celebrare, nu sacrificiu. El îşi va întâlni Dumnezeul său dansând, cântând. Nu este sacrificiu; el nu este un martir. Biserica creştină încearcă să îl facă cel mai mare martir, cel mai mare om care s-a sacrificat pe sine pentru salvarea lumii de păcatele omului. În primul rând nu este sacrificiu – sacrificiul pare afaceresc – este celebrare! Iisus îşi celebrează viaţa şi moartea sa.

În al doilea rând: nimeni nu poate rezolva problemele altora, nimeni nu poate fi salvarea lumii. Şi o poţi vedea: lumea este încă la fel. Douăzeci de secole au trecut şi preoţii creştini continuă să vorbească prostii, că el s-a sacrificat pentru salvarea lumii. Dar unde este salvarea lumii? Ori el a eşuat, nu s-a descurcat...asta ei nu pot accepta, că a eşuat. Atunci ce s-a întâmplat? Lumea pare să fie exact la fel – nimic nu s-a schimbat! Umanitatea rămâne în aceeaşi mizerie. Dar Iisus nu ar fi putut spune, „Eu am venit pentru salvarea lumii.”

Dar se întâmplă mereu când o biserică începe să se instituţionalizeze, că trebuie să creeze asemenea idei, altfel cine îi va asculta pe preoţi? Iisus este salvare – nu numai asta, ci SINGURA salvare!

Chiar noaptea trecută mă uitam la o carte: IISUS, SINGURA CALE. De ce singura cale? Buddha nu este o cale? Lao Tzu nu este o cale? Zarathustra nu este o cale? Moise nu este o cale? Mohammed nu este o cale? Sunt căi infinite de a ajunge la Dumnezeu. De ce să îl faci pe Dumnezeu aşa de sărac? – doar o singură cale?

Dar preotul creştin nu este interesat de Dumnezeu; el este interesat să creeze o afacere. El trebuie să pretindă că Iisus este SINGURA cale, că toate celelalte căi sunt greşite. El este în căutarea clienţilor.

De aceea fiecare religie creează fascişti şi fanatici. FIECARE religie pretinde, „calea mea este singura cale corectă – numai prin mine poţi ajunge la Dumnezeu. Dacă mergi pe vreo altă cale eşti sortit iadului, eşti condamnat.” Acesta este un mod fascist de gândi şi asta creează fanatici. Şi toţi oamenii religioşi sunt fanatici, şi lumea a suferit foarte mult de această abordare fanatică. Este TIMPUL, timpul potrivit acum, să renunţăm la toate tipurile de atitudini fasciste şi fanatice.

Iisus este o cale, calea trebuie urmată. Calea poate continua să stea acolo; nu te va ajuta. Doar fiind acolo, doar fiind crucificat, Iisus nu poate fi salvarea lumii – altfel s-ar fi întâmplat! Atunci ce facem noi acum? Atunci ce fac preoţii acum? Ce face Papa acum?

Chiar ieri cineva a întrebat: „Osho, ai auzit? Noul Papă a făcut un miracol?”
Da, am auzit: a făcut un orb şchiop. Ce altceva pot face aceşti papi? Ce fac aceşti papi acum? Salvarea lumii s-a întâmplat! Acum nu este nevoie de nici o religie şi nu este nevoie de nici o biserică. Nici măcar de Christos nu mai este nevoie! Munca este încheiată. Am auzit:

Un tânăr a venit de la universitatea de medicină cu o medalie de aur; întrecuse universitatea. Tatăl său era şi el doctor. Tatăl a spus: „Acum că ai venit, aş vrea să mă duc la munte să mă odihnesc. Ani de zile nu mi-am luat nici măcar o vacanţă: Acum, ai grijă de clientela mea, şi o lună de zile aş vrea să mă duc la munte.”

Aşa că bătrânul s-a dus la munte. După o lună, când s-a întors, tânărul doctor l-a primit pe tată la aeroport şi a spus: „Tati, ştii? – bătrâna pe care ai tratat-o treizeci de ani şi nu a reuşit să se vindece – eu am vindecat-o într-o lună!”

Tatăl şi-a dus pur şi simplu mâna la cap şi a spus: „Ai distrus toată afacerea! Datorită ei ai putut să mergi la universitatea de medicină. Şi speram că şi fratele tău mai mic va deveni un doctor. Prostule! Ce ai făcut! Femeia aia era afacerea noastră! Mi-ai terminat toată cariera vieţii mele!

Dacă Iisus a făcut ÎNTR-ADEVĂR munca salvării, atunci nu are nici un rost să vină Mohammed – Mohammed a venit după Iisus. Atunci nu are nici un rost să vină Nanak, fondatorul sikhismului, nici un rost să vină Kabir. El a închis prăvălia! Dar nu s-a întâmplat.

Buddha spune: „Budhhaşii pot doar să arate calea.”

Dar discipolii fanatici vor mereu să pretindă...Ce să spunemi de Iisus? – chiar şi jainiştii pretind că Mahavira a venit în lume pentru salvarea umanităţii. Acum, poate că este puţin relevant cu Iisus, pentru că el vorbeşte în asemenea mod încât poate fi uşor interpretat greşit, dar Mahavira este FOARTE clar. El spune în termeni absolut clari că nimeni nu-l poate salva pe altul: „Eu nu am venit să salvez pe nimeni. Dacă pot să mă salvez pe mine, asta e de ajuns.” Chiar şi un om ca Mahavira, care a afirmat asta în mod absolut, discipolii săi – muni jainişti, şi călugării şi pundiţii jainişti – continuă să pretindă că el a venit pentru salvarea umanităţii.

De ce poartă oamenii grija umanităţii? Şi cum poţi să îi dai de cap? Nu ai creat tu suferinţa lumii, deci cum poţi s-o distrugi? Dacă Iisus este cauza suferinţei lumii, atunci cu siguranţă că o poate retrage. Dacă EL este persoana care te-a întemniţat, el poate deschide porţile, descuia uşile şi să spună să pleci, şi eşti liber. Dar nu el este persoana care s-o facă. Tu ai făcut-o; iadul tău este creat de tine. Ce poate face Iisus în legătură cu asta?

Dar această logică stupidă a mers foarte adânc în mintea umanităţii – pentru un anumit motiv. Noi vrem mereu ca altcineva să fie responsabil – pentru suferinţa noastră, pentru fericirea noastră, vrem mereu ca altcineva să fie responsabil. Nu vrem să fim responsabili! Pentru a evita responsabilitatea devenim prinşi în astfel de idei.

Acum, creştinii spun că Adam şi Eva au comis păcatul originar şi toată umanitatea suferă. E o prostie atât de evidentă! Oamenii de ştiinţă spun că umanitatea a existat de milioane de ani. Acum milioane de ani, un cuplu, Adam şi Eva, au comis un păcat şi noi suferim pentru el. Poţi să te gândeşti la ceva mai ridicol? – că eşti închis pentru că acum milioane de ani cineva a comis o crimă. Nu tu ai comis-o, cum poţi să suferi pentru ea? Şi despre ce păcat originar vorbesc? Nu este nici originar, nici păcat! Ce a făcut Adam a fost un fenomen simplu: el nu şi-a ascultat tatăl.

Fiecare copil trebuie să nesocotească tatăl. Dacă un copil nu-şi nesocoteşte tatăl el nu devine niciodată matur. Nu este nimic originar, este foarte simplu şi natural. Este foarte psihologic. Vine o vârstă când fiecare copil trebuie să spună NU părinţilor. Dacă el nu spune „nu” părinţilor nu va avea coloană vertebrală; va fi fără caracter. Dacă el nu poate spune nu părinţilor, va fi un sclav toată viaţa sa. El nu va ajunge niciodată la individualitate.

Adam şi Eva nu au comis nici un păcat; ei pur şi simplu au devenit maturi. Ei au spus nu, ei nu ascultat. Când copilul tău se duce în spatele casei şi începe să fumeze, nu te îngrijora prea tare; el pur şi simplu nu te ascultă. Asta e parte din creştere. Dacă el nu te nesocoteşte niciodată, fii îngrijorat. Du-l la psihanalist – ceva este în neregulă cu el. Dacă el te ascultă MEREU, atunci nu are nici un suflet; este anormal, nu normal.

Fii fericit când copilul tău nu te ascultă. Mulţumeşte lui Dumnezeu că acum a început să se mişte spre a deveni un individ. Doar prin neascultare, prin răzvrătire, un copil ajunge la individualitate autentică. Dacă părinţii sunt înţelepţi ei vor fi fericiţi.

Şi cred că Dumnezeu nu poate fi atât de stupid precum preoţii creştini. Dumnezeu trebuie să fi fost fericit în ziua în care Adam şi Eva l-au nesocotit; el trebuie să se fi bucurat. Trebuie să fi cântat un cântec, spunând, „Acum, copii mei devin maturi.” NU POT să-l văd supărat. Nu pot concepe un Dumnezeu care nu poate înţelege un fenomen psihologic atât de simplu. Trebuie să-i daţi Dumnezeului vostru puţin mai multă inteligenţă decât Sigmund Freud! Este un fapt de viaţă atât de simplu, că fiecare copil trebuie să nesocotească. Nu este păcat – neascultarea nu este păcat. Şi ce este originar la ea? Nu e nimic unic şi nu s-a întâmplat doar acum milioane de ani; se întâmplă de fiecare dată când un copil începe să crească. O vei vedea întâmplându-se la copilul tău, undeva aproape de vârsta de trei sau patru ani copilul începe să-şi afirme libertatea. De aceea dacă vrei să-ţi aminteşti viaţa, poţi să-ţi aminteşti doar până la vârsta de patru sau cel mult trei ani; dincolo de asta, totul e întuneric. De ce? Nu aveai nici o individualitate, deci nici o memorie. Ai dobândit prima individualitate când erai de trei sau patru ani. Fetele o dobândesc pe la trei ani, băieţii pe la patru ani; ei sunt mereu în urmă, şi acesta va fi tot tiparul vieţii lor. Aparent, soţul merge în faţă, dar adânc în interior, el este mereu în spatele soţiei.
Am auzit o poveste:

Marele rege Akbar şi-a întrebat odată miniştrii: „Soţia mea îmi spunea că toţi miniştrii mei sunt ţinuţi sub papuc. E adevărat? Vreau să ştiu adevărul şi vă rog nu încercaţi să mă înşelaţi. Dacă descopăr că m-aţi înşelat, atunci moartea va fi pedeapsa. Deci staţi într-un rând la dreapta toţi cei care sunteţi ţinuţi sub papuc, şi la stânga cei care nu sunteţi.”
Toţi cu excepţia unuia s-au dus în linia celor ţinuţi sub papuc – stânjeniţi, ezitând, dar nu vroiau să fie nesinceri cu regele. Ei ştiau foarte bine, „Va face o cercetare minuţioasă, şi mai devreme sau mai târziu, dacă ne cheamă soţiile, vom fi prinşi. Aşa că e mai bine să s-o spunem odată şi să terminăm cu asta.”
Dar un bărbat, pe care regele nu-l crezuse niciodată foarte eroic, care era cel mai laş, sta singur. Regele a spus: „Sunt fericit. Cel puţin există o persoană care nu e ţinută sub papuc.”
Bărbatul a spus: „Staţi! Nu mă înţelegeţi greşit. Când veneam de acasă, soţia mea mi-a spus: <<Evită aglomeraţia>>. De aceea stau aici – doar ca să evit aglomeraţia. Dacă ajunge să afle că am stat în aglomeraţie vor fi probleme, Măria ta, şi eu nu vreau nici un fel de probleme.”

În jurul vârstei de trei sau patru ani. De aceea spun că această parabolă a lui Adam şi Eva are atât de multe aspecte. Nu obosesc niciodată să vorbesc despre ea din diferite unghiuri. Eva a fost cea care a nesocotit prima – asta înseamnă un an în faţă. Adam şi-a venit în simţuri puţin mai târziu; de fapt el a fost convins de Eva.

Dacă lumea este într-adevăr lăsată liberă, atunci femeile vor seduce bărbaţii, nu bărbaţii femeile; acesta va fi cursul natural. Şi de fapt exact asta se întâmplă acum, dar într-un mod foarte subtil. Femeia seduce bărbatul, dar seduce într-un mod atât de subtil încât mintea grosieră masculină nu poate înţelege. Mintea grosieră masculină gândeşte, „Eu iau toată iniţiativa”, şi femeia continuă să râdă adânc în interior; ea ştie cine trage sforile. Ea nu face nici măcar un singur pas de una singură, vizibil; nu îl poţi vedea. Ea lasă întotdeauna bărbatul să o abordeze; ea poate aştepta. Ea are încredere în propria ei capacitate de a trage bărbatul. Ea nu vrea să dea din coadă; ea reuşeşte mereu, convinge bărbatul să dea din coadă.

Asta s-a întâmplat: Eva a mâncat fructul, nu a ascultat de Dumnezeu, şi apoi Adam a urmat-o. Asta nu e ceva care se întâmplă o singură dată; se întâmplă mereu. Se întâmplă fiecărui copil şi este bine că se întâmplă. Pe la vârsta de patru ani copilul începe să simtă un fel de individualitate a sa, el începe să se definească pe el însuşi.

Lanahan, un prizonier politic irlandez, a scăpat din închisoare săpând un tunel care s-a deschis în terenul de joacă al unei şcoli. Când a ieşit la suprafaţă, în aer liber, Lanahan nu s-a putut abţine să nu strige la o fetiţă: „Sunt liber! Sunt liber!” (I'm free! I'm free!) „Asta-i nimica toată.”, a spus fata, „Eu am patru .” (I'm four.)

Este o perioadă când copilul vrea să declare lumii că: „Sunt aici!”, că „Eu sunt!”. El vrea să se definească, şi singurul mod de a se defini pe el este prin neascultare. Aşa că nu este nimic originar în asta şi nimic de genul păcatului; este un proces simplu de creştere. Şi pentru că creştinismul l-a negat ca un proces simplu de creştere, nu a ajutat umanitatea să devină matură.

Toate religiile au încercat să menţină umanitatea imatură, juvenilă, copilărească. Ei se tem cu toţii că odată ce umanitatea devine matură atunci ei nu vor mai avea nici o valoare, îşi vor pierde toată distincţia. Ei nu vor mai fi capabili să exploateze o umanitate matură; ei pot exploata doar copiii.

Deci, ce păcat a comis umanitatea pentru a fi nevoie să vină Iisus pentru salvarea lumii?

Aş vrea să clarific în mod absolut pentru tine, că nu este nevoie de NICI O salvare. În al doilea rând: dacă există o nevoie pe care o simţi, nu poate fi făcută de altcineva în afară de tine. În al teilea rând: nu trăieşti în păcat; trăieşti în natură – dar dacă natura este condamnată începi să te simţi vinovat. Şi acesta este secretul de breaslă al preoţilor: să te facă să te simţi vinovat.

Nu cred că Iisus a spus că sacrificiul său pe cruce a fost pentru salvarea lumii de păcatele omului. Preoţii trebuie că şi-au impus ideile lor asupra lui Iisus. Noul Testament a fost scris a fost scris la câteva secole după şi apoi timp de secole a fost editat, schimbat, şi cuvintele pe care Iisus le-a rostit erau într-un limbă care nu mai e vie – aramaica. Nu este nici măcar ebraica – un dialect al ebraicii, dar diferit în multe feluri.
Când cuvintele lui Iisus au fost traduse – mai întâi în latină – o mare schimbare s-a produs: ele şi-au pierdut calitatea lor originală, savoarea. Ele şi-au pierdut ceva foarte esenţial: sufletul lor. Iar când din latină au fost traduse în engleză, ceva a fost din nou pierdut. De exemplu, câteva cuvinte la care să meditezi: „pocăinţa” este unul din cuvintele cheie pentru că Iisus îl foloseşte iar şi iar, le spune discipolilor săi: „Pocăiţi-vă! Pocăiţi-vă, pentru că Ziua Judecăţii este foarte aproape.” El îl repetă de atâtea ori, că trebuie să fi fost de o imensă valoare pentru el. Dar ce înseamnă – „a te pocăi”? Întreabă preotul creştin; el va spune, „Acesta e un cuvânt simplu; toată lumea ştie ce înseamnă: pocăieşte-te pentru păcatele tale, pocăieşte-te pentru vina ta, pocăieşte-te pentru tot ce ai făcut.” Şi preotul poate fi de ajutor; el te poate ajuta pe căile pocăinţei. Dar cuvântul „a te pocăi” nu are nimic de-a face cu pocăinţa. Cuvântul lui Iisus pentru „a te pocăi” înseamnă pur şi simplu „întoarcere”; nu înseamnă deloc pocăinţă. Înseamnă „întoarce-te spre interior”, înseamnă „întoarce-te la sursă”, „întoarce-te la propria ta fiinţă”. Asta înseamnă meditaţia: a te întoarce la sursă, a te întoarce la centrul ciclonului, a te întoarce la însăşi fiinţa ta.

Acum poţi vedea diferenţa. Când foloseşti cuvântul englezesc „pocăinţă”, are ceva foarte urât în el: păcat, vină, preotul, confesiune; acesta este climatul cuvântului englezesc „pocăinţă”. Dar cuvântul aramaic înseamnă pur şi simplu „întoarce-te la sursă”, întoarce-te! Întoarce-te, nu pierde timpul.

Şi aşa este cu aproape toate cuvintele cheie.

Este aproape imposibil să îl înţelegi pe Iisus prin intermediul preoţilor. Singura cale pură, singura cale posibilă, este să mergi în interior, să te întorci în interior. Acolo vei întâlni conştiinţa-Christică. Singura cale de a-l înţelege pe Christos este să devii un Christos. Nu fi niciodată un creştin – fii un Christos! Nu fi niciodată un budist – fii un Buddha! Nu fi niciodată un hindus – fii un Krishna! Şi dacă vrei să fii un Krishna, un Christos sau un Buddha, atunci nu ai nevoie să mergi la scripturi şi nu ai nevoie să întrebi învăţaţii: va trebui să întrebi misticii cum să mergi în interior.

Exact asta fac eu aici: te ajut să devii conştient de tine însuţi. Şi în momentul în care te cunoşti pe tine însuţi vei fi surprins: nu ai comis niciodată un păcat. Păcatul este invenţia preotului pentru a crea vină în tine.

Nu ai nevoie de nici o salvare. Tot ce ai nevoie este o mică scuturare pentru a te putea trezi. Nu ai nevoie de preoţi. Ai nevoie în mod cert de oamenii treziţi, pentru că numai cei treziţi îi pot scutura pe cei care sunt adormiţi buştean şi visează. Şi umanitatea are nevoie să fie liberă de vină, liberă de ideea de păcat, liberă de ideea de pocăinţă. Umanitatea are nevoie de inocenţă, şi preoţii nu îţi permit să fii inocent; ei corup minţile voastre.

Fereşte-te de preoţi. Ei sunt oamenii care l-au crucificat pe Iisus – cum pot să-l interpreteze pe Iisus? Ei sunt oamenii care au fost mereu împotriva Buddhaşilor – şi ironia este că în final ei ajung să fie interpreţii."

Sursa: Osho, Fii liniştit şi cunoaşte, capitolul 2
(Discurs din septembrie 1979)

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 1 Feb 2010, 12:13 PM