Osho- "omul şi Opera" |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Ideea acestui forum nu este de a starni polemici intre cei ce cred si cei ce nu cred in astre, in Dumnezeu, in terapii naturiste, in miracole sau in ghicitul in palma.
Pragul acestui forum poate fi pasit de oricine, fara nici o exceptie, dar cei care nu sunt de acord cu ideile sau marturisirile celor care posteaza aici, sunt rugati sa se abtina in a face comentarii malitioase, sau contradictorii. Aici ne dorim sa avem coltisorul lipsit de orice stres, iar scopul real ar fi acela de a-i ajuta pe cei din jurul nostru sa se simta bine, ba chiar sa gaseasca solutii catre iesirea din situatii disperate - de ce nu?
Osho- "omul şi Opera" |
7 Nov 2008, 11:49 AM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 1.854 Inscris: 4 December 03 Forumist Nr.: 1.365 |
Un topic cu si despre Osho, destinat in primul rand raspândirii mesajului sau. Se pot posta atât texte cât şi materiale video sau foto. În cazul textelor este bine să fie oferită cât mai exact sursa lui (carte, capitol, pag, anul apariţiei, poate şi anul discursului)
|
|
|
2 Feb 2009, 12:09 PM
Mesaj
#2
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 1.854 Inscris: 4 December 03 Forumist Nr.: 1.365 |
Din nou despre căi...
"Spuneţi-mi, este oare luciditatea mai preţioasă decât iubirea? Cel mai înalt vârf reprezintă o culminare a tuturor valorilor: adevăr, iubire, luciditate, autenticitate, totalitate. Pe cel mai înalt vârf ele sunt indivizibile. Ele sunt separate doar în văile întunecate ale inconştienţei tale; ele sunt separate doar când sunt impure, amestecate cu altceva. În momentul în care se purifică, devin una singură. Cu cât sunt mai pure cu atât sunt mai aproape unele de altele. De exemplu, fiecare valoare există simultan pe mai multe planuri. Ea se găseşte pe mai multe nivele. La cel mai coborât nivel, iubirea este pasiune - acesta este cel mai de jos nivel - care coboară până în infern. Iubirea este, de asemenea, rugăciune; ea reprezintă cel mai înalt nivel, care se ridică până în paradis. Iar între aceste două niveluri se găsesc multe planuri ce se pot discerne cu uşurinţă. În pasiune iubirea este prezentă doar procent; nouăzeci şi nouă la sută sunt alte lucruri: gelozie, egoism, posesivitate, furie, sexualitate. La acest nivel iubirea este mai mult fizică, mai mult chimică; ea nu pătrunde mai profund. Este foarte superficială, aşa cum este pielea pentru corp. Îndreptându-vă spre planuri mai înalte, lucrurile devin mai profunde, ele încep să capete noi dimensiuni. Ceea ce era doar fiziologic, începe să aibe şi o dimensiune psihologică. Ceea ce nu era nimic altceva decât biologie trebuie să devină psihologie. Zoologia noastră este comună cu a animalelor, însă nu şi psihologia. Când iubirea se ridică spre cele mai înalte planuri, când ea pătrunde în profunzime, începe să devină spirituală, începe să devină metafizică. Numai fiinţe precum Buddha, Krishna sau Christos cunosc această calitate a iubirii. Iubirea este răspândită peste tot, la fel ca toate celelalte valori. Când iubirea este sută la sută pură, nu puteţi face nici o distincţie între iubire şi luciditate - ele nu mai sunt două lucruri diferite. Nu puteţi face distincţie nici măcar între iubire şi Dumnezeu; ele nu sunt două lucruri diferite. Ca urmare, Iisus afirmă că Dumnezeu este iubire. El le face sinonime. Afirmaţia sa are o profunzime extraordinară. La periferie totul pare separat de orice altceva, la periferie existenţa este "mai mulţi". Pe măsură ce te apropii de centru, această multitudine începe să se unească, să se contopească într-un întreg; apare o unitate. În centru totul este un întreg. Întrebarea ta este deci corectă doar dacă nu înţelegi cea mai înaltă calitate a iubirii şi a lucidităţii. Însă în cazul în care ai o viziune directă, nemediată, a celui mai înalt pisc - Everestul - ea devine irelevantă. Tu mă întrebi: "Are luciditatea o valoare mai mare decât iubirea?" Nu este nimic înalt şi nimic jos. Ele nu mai sunt - de fapt- două valori diferite. Sunt două căi care pornesc din vale şi te duc până în vârf. O cale este aceea a lucidităţii, a meditaţiei: este calea Zen-ului. Cealaltă cale este aceea a iubirii, a devoţiunii - bhakti: calea sufită. Aceste două căi sunt separate doar la începutul călătoriei; trebuie să alegeţi una dintre ele. Indiferent ce cale alegeţi, ea vă va conduce spre acelaşi vârf. Şi, pe măsură ce vă apropiaţi tot mai mult de culme, veţi avea o surpriză: călătorii care se găsesc pe celelalte căi se apropie din ce în ce mai mult de voi. Astfel, încetul cu încetul, căile încep să se contopească. Iar în momentul în care atingeţi ceea ce este ultim, calea este una singură. Cel care urmează calea lucidităţii găseşte iubirea, ca o consecinţă firească a lucidităţii sale, ca un efect secundar, ca o umbră, în timp ce acela care urmează calea iubirii găseşte luciditatea ca o consecinţă, ca un epifenomen, ca o umbră a iubirii. Luciditatea şi iubirea sunt cei doi versanţi pe care urcaţi spre acelaşi vârf. Amintiţi-vă: când conştiinţa voastră este lipsită de iubire, ea este încă impură; ea nu a ajuns încă la acea puritate de sută la sută, ea nu este cu adevărat conştientă, ea este amestecată cu inconştienţa. Ea nu este lumină pură. Există încă zone de întuneric în interior, care sunt active, care vă influenţează, care vă domină. Dacă iubirea voastră este lipsită de luciditate, atunci ea nu este încă iubire. Ea trebuie să fie ceva inferior, care se apropie mai mult de de pasiune decât de rugăciune. Acesta să vă fie deci criteriul: dacă vă aflaţi pe calea lucidităţii, criteriul vostru va fi iubirea. Când luciditatea voastră înfloreşte spontan în iubire, să ştiţi că aţi atins deplina luciditate, aţi intrat în samadhi. Dacă urmaţi calea iubirii, atunci lăsaţi luciditatea să funcţioneze ca un criteriu, ca o piatră de încercare. Când în voi se ridică - deodată, pe neaşteptate, de nicăieri, în însuşi centru iubirii voastre - flacăra lucidităţii, puteţi fi siguri că....Bucuraţi-vă! Aţi ajuns acasă." (Sursa: Osho, Meditaţia: arta extazului, Editura Herald, pag. 288-290) |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 6 May 2024 - 07:30 PM |