G. G. Marquez Optiuni

[Ulysses.Odyossus]

Acest topic este dedicat tuturor celor carora scriitura columbianului le-a adus mari bucurii. Care dintre cartile sale v-au placut cel mai mult si de ce?

[black ice]

Cred ca e "Dragoste in vremea holerei" dar nici eu nu sunt sigur.

Cel mai mult mi-a placut "Cronica unei morti anuntate". Geniala.
Am mai citit "Despre dragoste si alti demoni" si "Un veac de singuratate". Toate mi-au placut, desigur, insa favorita ramane Cronica. Nu stiu sigur de ce, poate pentru ca, asa cum ati zis si voi, era diferita fata de restul, poate pentru ca am eu o ciudata atractie pentru astfel de subiecte, nu stiu.... Niciodata nu mi-am putut explica de ce mi-a placut sau nu o carte. E pur si simplu un sentiment, o stare pe care mi-a da, pe care o lasa cartea citita in mine si in functie de care ma ghidez atunci cand ma fortez sa scot din mine motive pt care nu mi-a placut sau mi-a placut respectiva carte. Desigur, toate astea trecand peste penibilitatiile acelea cu pretentii de critica prin care incercam sa ne etalam desteptaciunea si valoarea noastra de critici....Asta urasc cel mai mult, btw.

De curand mi-am cumparat "Douasprezece povestiri calatoare" dar n-am apucat sa o citesc deoarece am facut-o cadou.

Cand voi avea ceva timp, ma apuc sa citesc "Generalul in labirintul sau" caci vad ca o am in biblioteca.

Acum mi-am amintit ceva ce mi-a placut mult de tot:

Testamentul literar al lui G.G.Marquez:
"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi în dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi în definitiv as putea sa gandesc tot ce spun. As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curând pentru ceea ce ele semnifica. As dormi mai putin si as încerca sa visez mai mult, de-abia acum înteleg ca pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge în timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz în timp ce toti ceilalti ar dormi. As asculta în timp ce altii ar vorbi si, doamne, cum m-as bucura de savoarea unei înghetate de ciocolata! Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o farama de viata, m-ar împinge de la spate în bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-l topeasca. As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii. As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete. Doamne, daca as putea primi o farama de viata... N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc. As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai îndragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cât de mult gresesc atunci când cred ca nu trebuie sa se mai îndragosteasca atunci când îmbatrânesc, fara sa stie ca ei îmbatranesc tocmai pentru ca înceteaza a se mai îndragosti. Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa învete singur a zbura. Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea. În fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am învatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe vârful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este felul în care urci pantele abrupte spre varf. Am învatat ca ori de câte ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, il tine strâns pentru totdeauna. Am învatat ca doar un om are dreptul sa se mire când vede un om cazut, dar de fapt ar trebui sa întinda mana sa-l ajute sa se ridice. Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le învat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi mai vor servi la nimic, fiindca atunci când ma vor pune la pastrare în acea cutie eu voi fi murit deja."

A fost bolnav de leucemie....