Hai Sa Dansam! |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Hai Sa Dansam! |
12 Sep 2008, 12:25 PM
Mesaj
#1
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 94 Inscris: 25 August 08 Forumist Nr.: 11.912 |
Pana la urma toti ajungem candva sa dansam. Dansul pare sa ne ajute(pe unii dintre noi) sa ne simtim bine fizic, sa ne simtim mai impliniti, in armonie cu stimulii din exterior.. Dansul modifica realitatea noastra si pare ca este inca un lucru care ne fura luciditatea si ne arunca in vartejul instinctelor, a subconstientului.. Dansul ne muta de pe frecventa ideilor pe cea a lumii materiale a miscarii.. Oare nu am putea sa analizam Dansul si din punct de vedere filosofic? Care ar fi morala acestei activitati? Nu este dansul in esenta doar o alta forma a patimii, a pierderii controlului? Mie intotdeauna dansul mi sa parut imaginea unui alt instinct animalic, un semn al slabiciunii spiritului, un alt mijloc prin care simturile ajung sa ne stapaneasca mintea rationala... dar asta este doar o parere. Voi ce parere aveti? |
|
|
13 Sep 2008, 11:10 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.771 Inscris: 17 March 05 Din: Alba Forumist Nr.: 5.950 |
QUOTE(abis) Te inseli, pe mine ma amuza ceva. Eu m-am referit la aceasta afirmatie de-a ta:nu am nimic cu crestinii, dar ma deranjeaza crestinismul ca ansamblu de conceptii. QUOTE Dar nu ai raspuns nedumeririi lui Apolo: este dansul moral sau imoral? Am raspuns, uneori e imoral, alteori este moral.QUOTE Nu sunt de acord ca este suficient sa pretinzi ca spui cine stie ce adevaruri... Mai trebuie sa-ti si justifici, cu argumente, punctul de vedere, altfel de ce ti l-ar accepta cineva Dar eu nu vreau sa il conving ci doar sa il informez despre opinia mea. Daca vrea sa inteleaga mai bine, ma intreaba. Ar fi culmea, sa umblu dupa toti ca sa ii conving ca am dreptate. Mie imi este suficient ca eu sunt convins...QUOTE(Catalin) Pai nu stii, doar crezi, asta e si ideea. Exemplul sugera ca valoarea morala e data de credinta ta, nu de fapta in sine. Nu credinta ci scopul cu care fac fapta ii arata valoarea morala. Scopul, intentia e lipita de fapta, nu credinta. Sigur, prin scop imi evidentiez credinta, dar el se interpune prin vointa de a infaptui (cu un anumit scop) intre fapta si credinta. Aceeasi fapta pate fi facuta cu acelasi scop de persoane cu credinte diferite... Deci scopul nu determina univoc credinta, o judecata poate gasi circumstante atenuante doar pina la nivelul intentiei... "Am vrut sa il ajut dar fara sa vreau am spart paharul" e in opozitie clara cu "Asta am vrut, sa sparg paharul..." De aici si verdictul "din culpa"... QUOTE Mi se pare o oarecare inconsecventa din partea ta atunci cand spui "fapta". Sper ca s-a lamurit.. Eu vad intentia legata de fapta, nu le despart, cind judec fapta tin seama de intentie.
Acest topic a fost editat de IoanV: 13 Sep 2008, 11:13 PM -------------------- Iubim pe altii atit cit suntem capabili sa suferim neplaceri de la ei fara sa ne suparam. Carti utile
Pledoarie pentru o noua educatie - www.neweducation.ro. Argumente pentru schimbare, repere pentru dezvoltarea personala, bazele pentru parinti si profesori! Educatie video gratuita pt. parinti online! |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 9 May 2024 - 11:47 AM |