Superficialitatea, Intre autocunoastere si dezvoltare personala Optiuni

[humanoidb]

Sunt un tip foarte creativ de obicei. Imi place sa am idei de tot felul - de la "hai sa facem, acum!" pana la planuri de viitor. Toate ma entuziasmeaza si incep lucrul cu mare drag.

Insa dupa putin timp se intampla ceva. Imi piere cheful. Nu mai vreau. M-am plictisit. Vreau altceva.

Denumirea pe care i-am gasit-o starii acesteia este "Superficialitate". Nu in sensul intelectual sau al relatiilor umane. Nu, in sensul strict pe care vi l-am prezentat mai sus.

Cauze? Psihologice, ma gandesc sa mi le spuneti voi, daca stiti cumva. Ma gandesc totusi ca disciplina are un rol foarte mare in asta. Cum se poate cultiva? Cum se poate dezvolta?

Astept raspunsurile voastre cu mare nerabdare.

O zi buna!

[Erwin]

(freeman)
Serenity, din ce spui, tu pari a fi indecis, nu superficial.

Nimeni nu m-a mai confundat pana acum cu un barbat Ce te-a indus in eroare?

presupun că berea!


şi la subiect:

cred că omul nu este făcut ca să se înhame o viaţă întreagă la o singură temă, lucrare, job ş.a. Da, există genii cu dedicaţie specială, care sunt efectiv obsedaţi de talentul lor şi excelează în domeniul respectiv, dar omul aşa-zis normal e undeva la mijloc, între cei dedicaţi trup şi suflet ideilor şi cei superficiali... Nu cred că superficialitatea este o stare permanentă şi nici că n-ar avea leac. Cum zicea cineva mai devreme, important este să experimentezi şi să-ţi găseşti calea. Satisfacţiile, cât de mici, trebuie valorificate şi succesele, cât de mici, răsplătite.

Acest topic a fost editat de Erwin: 9 Sep 2008, 10:54 PM

[exergy33]

. Cum zicea cineva mai devreme, important este să experimentezi şi să-ţi găseşti calea.

Ce ca din carte ai vorbit, Erwin!!
Da . Unii experimenteaza o viata intreaga fara sa-si gaseasca calea. Dar nu-i nimic. Conteaza sa perseverezi ... ca cine stie .