Superficialitatea, Intre autocunoastere si dezvoltare personala Optiuni

[humanoidb]

Sunt un tip foarte creativ de obicei. Imi place sa am idei de tot felul - de la "hai sa facem, acum!" pana la planuri de viitor. Toate ma entuziasmeaza si incep lucrul cu mare drag.

Insa dupa putin timp se intampla ceva. Imi piere cheful. Nu mai vreau. M-am plictisit. Vreau altceva.

Denumirea pe care i-am gasit-o starii acesteia este "Superficialitate". Nu in sensul intelectual sau al relatiilor umane. Nu, in sensul strict pe care vi l-am prezentat mai sus.

Cauze? Psihologice, ma gandesc sa mi le spuneti voi, daca stiti cumva. Ma gandesc totusi ca disciplina are un rol foarte mare in asta. Cum se poate cultiva? Cum se poate dezvolta?

Astept raspunsurile voastre cu mare nerabdare.

O zi buna!

[khali]

Acolo la capitolul motivatie trebuie scoasa in relief pasiunea, placerea de a face acel ceva
Si pentru cei care au aceasta problema a "superficialitatii", ar mai trebui mentionata necesitatea caracterului ne-rutinier al activitatii.

Serenity:

"Nu zic, e important sa fi creativ, dar e important si sa te automotivezi pentru a duce la bun sfarsit ceea ce e important pentru tine. Credeti-ma pe cuvant, problema asta e chiar o problema, pentru ca desi ai un potential foarte mare, nu ajungi nicaieri, nu te distantezi prin nimic de ceilalti si desi tu (si poate cei foarte apropiati) iti cunosc potentialul, acesta nu incalzeste cu nimic daca nu exista si rezoltate. Oamenii de genu asta sunt cei ce ar putea schimba lumea, dar care vor duce o viata aparent stearsa si nu se vor remarca prin nimic, pentru ca nu au motivatia si ambitia de a dovedi lumii ce pot. Stiu pentru ca sufar de problema asta de cand ma stiu... ma pasioneaza o mie de chestii si incep o suta de mii, dar termin foarte putine."

Remarc o contradictie, ne spui ca e important sa duci la bun sfarsit ce e important pentru tine (de acord), ca apoi sa revii la numitorul comun al majoritatii. "Sa dovedesti lumii ce poti", "nu ajungi nicaieri", "nu te distantezi cu nimic de ceilalti" sugereaza adoptarea criteriilor de succes ale majoritatii, completata de necesitatea validarii externe a "reusitelor" personale
Din punctul meu de vedere conteaza doar auto-validarea, doar multumirea si satisfactia personala. Desigur, criteriile noastre de succes se suprapun in mai mare sau mai mica masura peste cele mainstream si tine de capacitatea fiecaruia de a selecta si jongla cu diversele presiuni externe si interne.

Note to self: sa-mi fac posturile mai putin stiff

Acest topic a fost editat de khali: 9 Sep 2008, 08:10 AM