Superficialitatea, Intre autocunoastere si dezvoltare personala |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Superficialitatea, Intre autocunoastere si dezvoltare personala |
7 Sep 2008, 05:24 PM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 14 Inscris: 6 December 06 Forumist Nr.: 9.049 |
Sunt un tip foarte creativ de obicei. Imi place sa am idei de tot felul - de la "hai sa facem, acum!" pana la planuri de viitor. Toate ma entuziasmeaza si incep lucrul cu mare drag.
Insa dupa putin timp se intampla ceva. Imi piere cheful. Nu mai vreau. M-am plictisit. Vreau altceva. Denumirea pe care i-am gasit-o starii acesteia este "Superficialitate". Nu in sensul intelectual sau al relatiilor umane. Nu, in sensul strict pe care vi l-am prezentat mai sus. Cauze? Psihologice, ma gandesc sa mi le spuneti voi, daca stiti cumva. Ma gandesc totusi ca disciplina are un rol foarte mare in asta. Cum se poate cultiva? Cum se poate dezvolta? Astept raspunsurile voastre cu mare nerabdare. O zi buna! |
|
|
8 Sep 2008, 08:50 PM
Mesaj
#2
|
|
Hipopotamu' Somnoros Grup: Moderator Mesaje: 5.493 Inscris: 18 April 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.143 |
Il pot transpune, dar nu il transpun. Pentru ca, dupa cum spunea humanoidb, nu duc lucrurile la bun sfarsit.
Nu zic, e important sa fi creativ, dar e important si sa te automotivezi pentru a duce la bun sfarsit ceea ce e important pentru tine. Credeti-ma pe cuvant, problema asta e chiar o problema, pentru ca desi ai un potential foarte mare, nu ajungi nicaieri, nu te distantezi prin nimic de ceilalti si desi tu (si poate cei foarte apropiati) iti cunosc potentialul, acesta nu incalzeste cu nimic daca nu exista si rezoltate. Oamenii de genu asta sunt cei ce ar putea schimba lumea, dar care vor duce o viata aparent stearsa si nu se vor remarca prin nimic, pentru ca nu au motivatia si ambitia de a dovedi lumii ce pot. Stiu pentru ca sufar de problema asta de cand ma stiu... ma pasioneaza o mie de chestii si incep o suta de mii, dar termin foarte putine. Incep cu un entuziasm enorm dupa care ma dezumflu ca un balon si abandonez (sper sa nu cineasca nici un potential angajator pe-aici ) Cauzele? Nu stiu nici eu.... o sa ma mai gandesc. Un fragment din profilul meu psihologic (dupa testul szondi si arborelui) spunea: "Subiectul este animat de o anumita ambitie sociala dar sufera de o profunda ambivalenta motiv pentru care ezita mereu in diverse solutii, avand tendinta de a aborda problemele din diverse unghiuri contradictorii, amanand astfel luarea deciziilor. Respectiva lipsa de hotarare atrage dupa sine imposibilitatea fixarii scopurilor, abandonarea actiunilor incepute si teama de viitor." In cazul meu se aplica chestia asta cu ambivalenta, nu stiu daca si la altii. Dar e un punct de vedere. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 4 May 2024 - 12:12 AM |