Bisericile Versus Numarul De Credinciosi Din Biserici Optiuni

[Mihai]

Ma uitam in seara aceasta la o emisiune la Trinitas TV, in cadrul careia se discuta, printrele altele, faptul ca numarul bisericilor din Bucuresti -cu exemplificare Drumul Taberei- este foarte mic, comparativ cu numarul credinciosilor.

Credeti ca este aceasta o problema reala?

Intr-adevar, sunt biserici arhipline in zilele de duminica, dar sunt si unele aproape goale. Si ce ma deranjeaza, desi sunt ortodox si apreciez valoarea necontestabila a unei sfinte biserici- este faptul ca, in loc sa fie consolidate si ingrijite bisericile vechi, sunt lasate in paragina si construite altele noi...

Voi cum vedeti aceasta situatie si, mai ales, cum se reflecta aceasta in zona unde locuiti?

[andra_v]

Locuiesc in Drumul Taberei unde, in ultimii ani, s-au construit cel patru biserici mari, de dimensiunile unor catredrale. Duminica oamenii stau tot ca sardelele in interior, iar cel putin jumatate asista la slujba afara.
Mihai, ce biserica e goala de sarbatori, sa stiu si eu?

Cat despre centrele de asistenta sociala, nu prea am vazut altele decat cele din jurul bisericilor, manastirilor sarace. Si v-as ruga sa deschideti un topic separat, Asistenta sociala, sau poate e vreunul pe Constructii dedicat adaposturilor pentru nevoiasi si nu l-am vazut eu. Intr-o tara de constructori prin excelenta, s-or mobiliza unii pentru acte caritabile si n-am aflat inca. In orice caz, pe acest subiect e offtopic s-o lungim.

Clopotel, invatatura de credinta ortodoxa este conditionata sine qua non de Credinta si fapte. Pentru ca nu poti sa spui ca esti crestin-ortodox daca adopti Crezul si toata ziuliza alergi dupa bani, functii si bunuri pamantesti. In fond, primii crestini pe care si adversarii ii admira lasau toate averile, purtau o haina, se rugau neincetat, tineau post si mancau numai duminica, paine si apa. Atentie, paine, putin vin cu apa si atat, nu fripturi, zece feluri de fructe. Isi dadeau camasa de pe ei, vindecau bolnavi gratis, asistatu la Sfanta Jertfa in catacombe si suportau chinuri inimaginabille marturisind credinta.
La biserica mergeau pentru mantuirea sufletului, pentru a dobandi iertarea pacatelor si pentru unirea cu Hristos, nu sa le mearga bine la examene, sa prinda o partida buna fata/baiatul in casnicie, o slujba bine platita.

Tontoi, nici o etica impusa nu prinde radacini: nici cea comunista, nici cea a Uninii Europene (a se vedea cazurile Spania, Italia, Marea Britanie, toleranta cu forta nu este posibila). Romanul accepta o disciplina naturala, liber-consimtita, nu bagata pe gat. Comunismul, aparent, a adus anumite lucruri care ar putea fi considerate bune: a "civilizat" taranii, a accelerat modernizarea postbelica, in paralel cu anumite masuri sociale radicale: invatamantul gratuit, sanse realmente egale de afirmare in societate (exceptie, nomenclatura, dar si acolo patrundeai mai usor ca astazi), accesul liber la cultura, o educatie civica. Insa, dupa caderea comunismului, toate acestea s-au prabusit ca niste castele de nisip. Pentru ca au fost niste corpuri straine, nu s-au dezvoltat natural, au fost impuse de sus. Un adolescent stramba din nas si pufnea cand ii vorbeai de munca patriotica, educatie civica, insa, in libertate, cu totul altfel reactioneaza la idei de genul asta daca alege el o anumita conduita, fara sa-l forteze nimeni.
La fel si biserica, viata launtrica a decazut mult si s-a erodat in timp de secole cand era de bon ton sa mergi la slujba, anumite mecanisme sociale iti impunea sa mergi la Liturghie, sa te spovedesti, sa pui banul in cutie. Stiu ca in Occident exista grupari de lobby care incurajeaza un astfel de comportament, insa n-am idee ce eficienta vor avea in plan launtric, in modelarea interioara a omului.

Acest topic a fost editat de andra_v: 31 Jul 2008, 09:55 AM