Poate Fi Invatat Adevarul? Optiuni

[Mihai]

O intrebare la care s-a straduit sa raspunda Socrate, careia Kierkegaard ii dedica un intreg Proiect de gandire, care a starnit interesul a numerosi filosofi: putem invata adevarul?

Pentru a analiza in ce masura poate fi acesta invatat, Kierkegaard analizeaza mai multe ipostaze: starea precedenta, cand cautatorul nu poseda adevarul, nici chiar sub forma de nestiinta. Ipostaza invatatorului, ce poate deveni ocazia ce-l face pe invatacel sa-si aminteasca faptul ca el este neadevarul. Similar cu trezirea din pacat, dupa cum subliniaza filosoful:
Invatatorul este deci tocmai zeul care, actionand drept ocazie, ocazioneaza sa i se aminteasca invatacelului ca este neadevarul, si din propria lui vina. Cum sa numim insa aceasta stare, de a fi neadevarul si de a fi din propria-i vina? Haideti sa o numim "pacat".

Cea de-a treia ipostaza este a discipolului, care poate deveni, prin primirea adevarului, un "om nou".

Revenind asadar la intrebarea din topic: credeti ca poate fi invatat adevarul? In ce masura este deschis / accepta omul sa invete adevarul?

Kierkegaard se rezuma la a sublinia ca ar fi inacceptabil sa-i ceri unui om sa descopere singur ca nu exista...

[Amenhotep]

credeti ca poate fi invatat adevarul?

Şi eu cred că, dacă prin „adevărul” înţelegem „tot adevărul”, atunci răspunsul la prima întrebare este: omul nu poate dobândi (nici prin învăţare, nici altfel) tot adevărul.

Dacă însă prin „adevărul” înţelegem „nişte adevăr, ceva adevăr”, atunci cred că omul poate dobândi o oarecare „cantitate” de adevăr. Inclusiv prin învăţare.


Observaţie: folosirea termenului „învăţare” mi se pare... ciudată. Pentru că sunt o mulţime de adevăruri pe care nu le înveţi. (Un singur exemplu: vine cineva şi-i spune unui om „A murit mătuşa Mariana” -- presupunând că chiar aşa e, se cheamă că omul a învăţat acest adevăr? Ar fi o contorsionare a limbii să folosim o asemenea exprimare... Iată deci că se poate să ajungi în posesia adevărului şi altfel decât prin procesul de învăţare.)

Aşadar, cred că întrebarea trebuie reformulată în termeni mai generali: Credeţi că omul poate dobândi adevărul?

In ce masura este deschis / accepta omul sa invete adevarul?

Eu cred că într-o mare măsură. Avem o predispoziţie genetică să valorizăm pozitiv adevărul (să-l căutăm, să vrem să-l aflăm -- prin învăţare sau altfel). Pentru că de regulă adevărul ne este util, ne ajută. Cei ce au avut o predispoziţie contrară (de a se ataşa mai mult de neadevăruri decât de adevăruri) nu prea au ajuns să lase urmaşi care să le moştenească respectivul apetit...

a

[abis]

Avem o predispoziţie genetică să valorizăm pozitiv adevărul (să-l căutăm, să vrem să-l aflăm -- prin învăţare sau altfel). Pentru că de regulă adevărul ne este util, ne ajută. Cei ce au avut o predispoziţie contrară (de a se ataşa mai mult de neadevăruri decât de adevăruri) nu prea au ajuns să lase urmaşi care să le moştenească respectivul apetit...

Aici da-mi voie sa te contrazic. Sunt multi, chiar majoritatea, cei care au o predispozitie pentru a se atasa de credinte religioase. Cum niciuna dintre religii nu detine majoritatea absoluta din populatia globului, rezulta ca, oricare dintre religii ar fi cea adevarata, majoritatea se ataseaza de religii false.

[Amenhotep]

Sunt multi, chiar majoritatea, cei care au o predispozitie pentru a se atasa de credinte religioase. Cum niciuna dintre religii nu detine majoritatea absoluta din populatia globului, rezulta ca, oricare dintre religii ar fi cea adevarata, majoritatea se ataseaza de religii false.

Aşa este. Dar asta nu contrazice ce am spus eu: că înclinaţia omului înspre aflarea adevărului e mai degrabă mare decât mică.

Ce înseamnă în fond „înclinaţie către adevăr”? S-o luăm prin analogie -- ce înseamnă (la vieţuitoare în general) „înclinaţie/apetit pentru lumină”? Înseamnă că luăm o vieţuitoare, îi dăm diferite adevăruri/lumini şi vedem cum se comportă, dacă-i place sau nu. Când, în urma unor astfel de studii, vine cineva şi zice „Floarea soarelui manifestă o mare înclinaţie/dragoste faţă de lumină (în comparaţie cu cârtiţa, de exemplu)”, contra-argumentul „Păi da, dar jumătate din viaţă şi-o petrece în întuneric! Deci nu prea iubeşte lumina...” nu-i valabil.

De fapt, o şi mai bună analogie ar fi cu o clasă de elevi excepţionali, supra-dotaţi, foarte buni. Afirmaţia „Aceşti elevi au o mare înclinaţie înspre a lua note bune: media generală a notelor fiecăruia este peste 9” poate fi riguros adevărată chiar dacă majoritatea respectivilor elevi ar avea 5 la Educaţie Fizică, să zicem. La fel şi cu dragostea omului faţă de adevăr: ea poate fi în general mare chiar dacă pe un anume subiect particular oamenii eşuează consecvent. Asta pentru că „înclinaţie statistică înspre” nu înseamnă „garanţie 100% că”.

În fond, să ne imaginăm o specie de Homo sapiens îmbunătăţitus, care a scăpat de orice bias psihologic, e complet obiectiv şi evaluează cum trebuie orice propoziţie, alegând întotdeauna adevărul. Cu o singură excepţie: suferă de „miopia probabilistică” răspunzătoare de tendinţa de a răspunde greşit la problema celor trei uşi. Deci, atenţie: este un fapt real, incontestabil, că majoritatea acestor indivizi răspund efectiv greşit la respectiva problemă. Ei bine, ţi se pare acesta temei suficient pentru a nega că acest Homo sapiens îmbunătăţitus definit ca mai sus are o mare înclinaţie către adevăr?

Aici tu atingi diferenta intre informatie (information) si cunostinte (knowledge), nu?

Err... nu ştiu, nu m-am gândit în termenii ăştia. Posibil să ai dreptate.

Eu m-am gândit doar că „a învăţa” presupune un proces de încercări succesive şi fixare prin repetiţie. Ca atunci când îţi înveţi câinele să nu mai facă pipi pe covor. Sau ca atunci când înveţi să conduci maşina. Sau ca atunci când toceşti (înveţi) pentru examen. Or, e clar că sunt o mulţime de adevăruri pe care le dobândim altfel decât prin procese de genul ăstora. (Alt exemplu: „Salut, mă cheamă Ion!” -- e normal să spunem „Am învăţat că-l cheamă Ion”? Nu, e clar că în cazul de faţă n-a avut loc nicio învăţare.)

a

[abis]

Ei bine, ţi se pare acesta temei suficient pentru a nega că acest Homo sapiens îmbunătăţitus definit ca mai sus are o mare înclinaţie către adevăr?

Nu, se pare ca ai dreptate...