Copii Batuti De Parinti, Copiii care in copilarie au fost batuti si abuzati raman cu sechele Optiuni

[phili]

Cunosc adulti, am prieteni, care in copilarie au fost batuti de parinti. Sunt traumatizati pe viata, unii reusesc sa depaseasca aceasta situatie, unii se intorc mereu in copilarie cu durere. Din fericire, nu stiu ce inseamna sa fii abuzat, batut, in copilarie, dar mi se pare ca si asa copilaria e o perioada prea grea din viata unui om, chiar si fara bataie. Practic nu ai niciun drept, iar de la o anumita varsta o stii. Sa mai ai si sentimentul insecuritatii, sa-ti fie frica de adulti pentru ca iti fac rau fizic, mi se pare prea mult.
Oamenii acestia merita un grup de suport. Nicoleta Luciu, Arnold Schwartzenegger, dar si altii, sunt dintre copiii care au luat rau bataie in copilarie.

[Blakut]

De asemenea, li se spune de la 10 ani ca sunt capabili sa procreeze, ca nu trebuie sa isi intrebe parintii cum si cand sa faca sex, ei sunt singurii in masura sa decida asupra vietii lor...Cunosc un caz in care o fetita de 12 ani a ramas insarcinata si parintii nu au avut nici macar voie sa mearga la control cu copila...pt. ca e DECIZIA EI!!!!

Te uiti la prea multe filme...

Ne indreptam cu pasi mari spre o societate in care morala, bunul simt si cei 6 ani de-acasa nu mai au nici o valoare, copiii isi terorizeaza parintii cu pretentii din ce in ce mai mari, iar acestia nu mai au nici o metoda viabila de a face educatie. Scolile, la fel. Peste tot, aroganta, marlania de cea mai joasa factura domneste, iar noi cei ce am prins alte "timpuri" ramanem neputinciosi spectatori...

Ihim, mereu societatea, bat-o vina, saracii parinti nu au nici o vina. Solutia mai buna ar fi sa nu faca oricine copii, ca nu oricine stie sa-i creasca.

[Themis]

Te uiti la prea multe filme...

Blakut, nu ma uit la filme, ceea ce am scris cunosc personal.

Ihim, mereu societatea, bat-o vina, saracii parinti nu au nici o vina. Solutia mai buna ar fi sa nu faca oricine copii, ca nu oricine stie sa-i creasca.

Nu era intentia mea sa dau vina pe societate in mod exclusiv, insa din pacate traim in ea, suntem niste ""animale sociale" si trebuie sa ne supunem regulilor trasate de aceasta. Sunt de acord cu tine in oarecare masura, asa este, in educatia unui copil intervin factori numerosi, familia este extrem de importanta, insa nu singurul factor ce influenteaza comportamentul unui copil. Cat despre ultima afirmatie, nu sunt neaparat de acord, mi se pare nedrept sa cataloghezi astfel oameni, fara a cunoste toate datele problemei. Uite, aici, noi romanii, suntem "campioni"- la critica. Hai sa ne vedem barna din ochiul nostru prima data, lasand paiul din ochiul vecinului.
Eu consider ca toti avem copii sperand ca ne vom face cu brio datoria de parinti, nu cred ca exista vreun parinte (desigur, sanatos la cap!) care sa vrea in mod constient raul copilului sau. In ce masura reusim sau nu, ei, si asta depinde de n factori- timpul alocat copiilor as spune eu ca e primordial. Degeaba vrei sa faci ceva bun, daca nu ai timp; intr-o familie in care amandoi partenerii au servicii, e destul de greu, vii acasa seara si sunt atatea de pregatit...oboseala, stressul, isi spun si ele cuvantul. Singura oportunitate de a petrece timp de calitate cu odraslele ramane week-end-ul si concediul. Bunicii- daca exista, au si ei un rol formator. Nu toti avem insa bunici dispusi sa ajute, sau poate ca nu mai sunt printre cei vii.
Se spune: nu judeca, pentru a nu fi judecat!
Pentru a ma intoarce la subiectul discutat, exista o vorba in popor, care spunea ceva de genul ""Unde da mama, creste!". Copil fiind, "mi-am luat-o" de multe ori de la mama, in special, dar lucrul asta nu m-a impiedicat sa o iubesc toata viata pana la Dumnezeu si inapoi.