Raspunsuri La Intrebari Ale Lumii De Astazi Optiuni

[Clopotel]

UNUI RUGĂTOR DE CARE ÎŞI BAT JOC TOŢI CASNICII SĂI - Sfantul Nicolae Velimirovici
UNUI TÂNĂR CARE S-A ÎNGRIJORAT PENTRU PRIETENUL SĂU VANITOS - Sfantul Nicolae Velimirovici
FUMATUL ESTE UN PACAT? - Arhimandrit Teofil Paraian
STIINTA CONTESTA UNELE MENTALITATI BISERICESTI? - Arhimandrit Teofil Paraian
UNUI PĂRINTE, DESPRE ZESTREA ADUCĂTOARE DE NENOROC
DESPRE JURĂMÂNTUL CĂLCAT
UNUI BĂCAN, DESPRE MĂSURA DREAPTĂ




Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Jun 2008, 06:31 PM

[andra_v]

Lepadarea de istorie, Interviu cu Pr. Mihai Andrei Aldea

Sursa: http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/...estatia-de.html


Un singur lucru sare in ochi trecatorului, strain de cartierul bucurestean Berceni, care traverseaza banala strada Covasna: intr-un loc cu iarba, unde ar fi putut sa zaca lejer cateva masini abandonate sau vreun butic, se gaseste o bisericuta cat un apartament mai mic. Avand hramul "Sfantul Daniil Sihastrul", ea a fost construita, cu mari eforturi si destule piedici, din…doua module de beton folosite de obicei pentru garajele care uratesc atat de mult fata capitalei Romaniei. Aceasta bisericuta exista doar datorita daruirii si ravnei preotului paroh Mihai Andrei Aldea.
Preotul este foarte tanar, plin de energie si are o privire agera si patrunzatoare. Oamenii vin cu placere la biserica lui si pentru ca, in ciuda lipsei de fonduri, parintele Aldea nu incaseaza nici un fel de taxe pentru serviciile sale. Cu toate acestea, a putut gasi bani pentru inceperea construirii unui locas de cult mai mare, din lemn, care sa inlocuiasca mica "ambasada a Imparatiei lui Dumnezeu", dupa cum numeste chiar el bisericuta.
Stam de vorba intr-o duminica. Tanarul preot vorbeste liber si simplu, fara fraze sforaitoare, si reuseste sa dea raspunsuri scurte si concise. De aceea, suntem siguri ca intalnirea cu el reprezinta o experienta deosebita pentru toti cititorii nostri.
Reporter: Istoria Romaniei a fost marcata de legatura intre conducerea laica a statului, ca putere executiva si Biserica Ortodoxa Romana, ca pastratoare a traditiilor si valorilor. In ce masura sitatia de astazi, dispretul si delasarea puterii politice fata de aceste valori, poate fi interpretat ca o ruptura intre cele doua institutii?
Pr. Mihai Andrei Aldea: Vreau sa fac intai o precizare: Biserica nu este o institutie. Biserica este Imparatia cerurilor, iar Biserica vizibila pe pamant este partea vizibila a Imparatiei cerurilor. Ea cuprinde in cadrul ei o serie de institutii, ca monahia, preotia, diaconia si celelalte.
In ce priveste colaborarea intre conducerea statului si Biserica…aceasta nu a existat niciodata. Pentru ca atunci cand statul si Biserica lucrau impreuna, nu exista un stat laic, ci un stat crestin ai carui membri – functionari – erau unsi, aveau har dumnezeiesc. Nu erau laici, nu erau desprinsi de Biserica, nici ei personal, nici clasa lor. In momentul in care statul s-a declarat laic, s-a rupt de Biserica si de Dumnezeu, si in mod firesc a aparut conflict intre stat si Biserica. Acesta s-a simtit incepand cu domnitorii fanarioti si s-a accentuat odata cu domnitorii masoni, apoi a degenerat din ce in ce mai mult, pana in perioada de exaltare a comunismului in Romania, ultima forma a existentei statului laic, in opozitie cu Biserica. Iata deci, ruptura este veche, iar situatia de astazi este o continuare fireasca a "normalitatii" din trecutul apropiat.
R: Traim intr-o lume aflata in schimbare. Vedeti necesara o schimbare in mesajul pe care il transmite B.O.R. pentru ca aceasta sa faca fata noilor realitati?
Pr. MAA: Biserica Ortodoxa Romana nu are nevoie de o noua orientare! Are nevoie sa se intoarca la traditiile de care multi, chiar parte dintre factorii de raspundere ai Bisericii, au uitat! Trebuie sa se intoarca la adevarul simplu si direct al lui Hristos si la invataturile Sfintilor Parinti. Adica la ceea ce ni s-a lasat si dat de la Duhul Sfant, noua, preotilor, pentru a-i putea mantui pe oameni. Caci misiunea Bisericii este in primul rand aceea de a-i calauzi pe oameni spre mantuire. Si pentru acest lucru, ea trebuie sa fie ancorata pe deplin in invatatura lui Dumnezeu.
Din nenorocire, exista in cadrul B.O.R. multi oameni care sunt atrasi catre tot felul de curente moderniste, intelectualiste, devin propovaduitori ai acestora, si din nenorocire Sfantul Sinod n-a luat nici o masura pana in ziua de azi impotriva lor. Asta este ce ar trebuie schimbat.
R: Ce trebuie sa insemne pentru tanarul roman de astazi, aflat prea mult sub imperiul lui "aici" si "acum", notiuni ca "traire crestina" si "mantuirea sufletului"?
Pr. MAA: A vorbi despre trairea crestina si mantuirea sufletului inseamna in primul rand a vorbi despre realism. In momentul in care cineva se limiteaza la "aici" si "acum", el este mai rau ca un orb. Orbul stie ca nu vede, pe cand cel care se limiteaza la clipa de fata se opreste la cativa centimetri in fata sa si are impresia ca vede! Dar e fals, caci este mai rau ca un orb! Omul trebuie sa inteleaga bine ca este nemuritor. Si daca intelege asta, o sa vada lucrurile de undeva de deasupra, trecand peste momentul imediat sau consecinta imediata. Sa inteleaga ca toate lucrurile incep si se termina inaintea lui Dumnezeu si in lucrarea lui, si atunci in toata viata lui o sa faca referire la acest moment, in care in fata lui Dumnezeu va trebui sa prezinte, sa raporteze, ce a facut, si sa astepte verdictul Lui: ai inmultit talantii pe care ti-i i-am dat sau i-ai risipit? (Matei 25.14-30)
Dar nu poti sa inmultesti talantii cata vreme te gandesti doar la "aici" si "acum". Nici macar sa ii ingropi nu poti, ci doar sa ii cheltuiesti. Esti mai rau decat sluga care a ingropat talantul, pentru ca daca te gandesti doar la viata aceasta, la "aici" si "acum", nu mai gandesti ca vine Stapanul si iti cere socoteala! Si in ziua Judecatii nu mai ai nimic! Deci, este obligatoriu ca sa intelegi ca realitatea porneste, izvoraste din Dumnezeu, si ca lucrurile din jur sunt trecatoare, iar Dumnezeu este vesnic si atunci in toata viata ta trebuie sa te raportezi la Dumnezeu pentru a sti ce sa faci acum si aici.


Nevoia de duhovnic


R: Ce le-ati spune tinerilor care nu au incredere in Biserica si nu participa la viata religioasa pe motiv ca preotii au pacate lumesti?
Pr. MAA: Sa-si caute un preot bun.
R: Atunci dati-mi voie sa trecem la urmatoarea intrebare: cat este de important duhovnicul pentru un tanar crestin? Cum poate acesta proceda, concret, daca vrea sa-si gaseasca un duhovnic?
Pr. MAA: Sa stie ca nimeni nu se naste invatat. Fara un duhovnic bun, nici nu poti ajunge invatat. Ai doua posibilitati: sa te lasi cucerit de duhul veacului acestuia, care stiti ca este un duh al satanei, sau sa vrei sa inveti cele ale lui Dumnezeu, dar, dupa cum spune Sfanta Scriptura, cum ai putea sa intelegi daca nu te va invata cineva? Acel cineva este obligatoriu sa fie cautat si gasit. Omul care nu are indrumator este pierdut. Daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in prapastie! Deci, gasirea unui duhovnic bun este o necesitate fundamentala a omului, fie tanar, fie batran, pentru ca omul se poate trezi la realitate si la batranete…
Pentru a-si putea gasi un duhovnic, omul trebuie sa caute si, asa cum am spus mai inainte, sa se raporteze la Dumnezeu. Nu trebuie asadar cautat duhovnicul dupa voce, sau dupa infatisare sau statura; ci dupa alte criterii. Duhovnicul trebuie sa nu fie mandru, sa fie cinstit si sa fie ancorat in Sfintii Parinti. Si sa stie cel ce cauta, ca duhovnicul adevarat face ceea ce invata. Zice: faceti rugaciunea, dar intai si intai, el face rugaciunea! Invatatura duhovnicului trebuie sa fie 100% ortodoxa. In momentul in care el incearca sa impace religia cu stiinta, in loc sa arate lipsurile stiintei fata de credinta, in momentul acela sufera o alunecare. Cat despre comportamentul sau fata de pacatul marturisit, scopul lui nu este de a accepta raul si neadevarul pe motiv ca "il intelege" pe om, ci acela ca, tocmai, intelegandu-l, sa-l ajute sa se ridice la alta stare, sa se mantuiasca. El intelege imprejurarile sau motivele care determina omul sa savarseasca un pacat. Arata mila de lupta sufleteasca pe care el o duce. Dar intelegerea este buna daca serveste omului la ridicarea spre starea de sfintenie, asta este rolul duhovnicului si asa trebuie el sa procedeze. Daca preotul se limiteaza la ascultarea unei insiruiri de pacate nu isi face datoria de duhovnic. Iar cel care se multumeste cu un asemenea tratament pentru ca apoi sa reia de la capat sirul pacatelor fara nici o imbunatatire, fara nici un canon, eventual doar dand niste bani la biserica, acela nu este decat un inselator. Un negustor! El vrea sa cumpere har si mantuire pe bani, iar asta nu se va intampla niciodata! Iar preotul care accepta asa ceva este tot un inselator.
E adevarat, la ora actuala sunt la noi in tara putini duhovnici de felul acesta, dar ei exista. Trebuie sa-i cautati! Si nu trebuie ca la prima dezamagire, la primul preot care nu e asa cum trebuie sa fie, sa va opriti si sa renuntati, pentru ca aceasta inseamna sa va supuneti duhului veacului acestuia. Staruiti, cautati si veti gasi. Dar sa cautati dupa Dumnezeu, caci daca veti cauta un preot vestit pentru ca e mare intelectual, sau altele de felul acesta, exista marele risc sa cadeti in plasa unui om care de fapt este rece. Forma poate insela, nu este un lucru esential. Nu uitati ca diavolul isi poate lua forma si chip de sfant…
R: Mai au romanii nevoie de modele? Daca da, care pot fi acestea? Marii oameni ai neamului sunt ignorati, iar din cartile de istorie ne zambesc…vedete mondene.
Pr. Mihai Andrei Aldea : Sigur ca avem nevoie de modele! Sa luam drept exemplu sfintii romani - si nu numai -, care constituie cel mai desavarsit model! Uitati-va la sfinti precum Stefan cel Mare, sau Constantin Brancoveanu, sau Ioan cel Nou de la Suceava, si sa adaugam aici pe Constantin cel Mare. Acestia au fost personalitati ale vietii politice sau economice. Ei ne arata ca poti fi un bun crestin si, in acelasi timp, sa ai si o activitatea mireneasca (lumeasca) implicand si bogatie, si putere, toate acestea fara sa te desprinzi de Dumnezeu. Acesti sfinti sunt modele de viata crestina, care ne arata ca putem sa tinem legea noastra ortodoxa, si in acelasi timp sa ducem o viata normala, fara sa fie nevoie sa ne retragem cu totii in pesteri ca pustinicii! Poti fi in mijlocul lumii, chiar sa ai o functie, si sa iti pastrezi legea si credinta!


Pericolul globalizarii
R: Cum priveste un preot globalizarea?
Pr. MAA : Globalizarea este un concept foarte inselator, pentru ca ea cuprinde multe fenomene aparent bune, care in realitate, la o analiza mai atenta, se dovedesc a servi interesele unor grupuri privilegiate. Dreptul la libera circulatie, despre care vorbeam, e un drept salutar. Posibilitatea de a comunica mai repede, cu oameni din diferite colturi ale lumii, este iarasi un lucru bun. Dar folosirea acestor lucruri bune pentru disparitia statelor si natiunilor, a traditiilor, pentru a impune puterea unor grupuri de aristocrati asupra intregii lumi, nu se justifica si transforma globalizarea intr-o inselatorie si intr-o catastrofa. Se folosesc, din pacate, cele mai frumoase sentimente umane pentru a justifica globalizarea. Sa ia aminte oamenii, sa nu cada in plasa care li se intinde!
R: Se vorbeste foarte mult despre integrarea europeana. Formarea unui stat european unic presupune nu doar disparitia granitelor nationale, ci si abandonarea constiintei nationale si a apartenentei la un sistem de valori propriu, in favoarea formarii unei "constiinte europene", ca garantie a unei vieti mai bune. Cum vedeti aceasta schimbare? Este ea dictata de interese politice oculte, sau este un proces firesc de transformare?
Pr. MAA : Nu este un proces firesc. Nu este dictata nici de necesitati politice reale. Este rezultatul unor presiuni de la nivel mai inalt. Avem de-a face cu acea lucrare a Satanei de nivelare a personalitatii umane. Diavolul a incercat intotdeauna sa ii transforme pe oameni intr-o turma de prosti care poate fi dusa unde vrea el. Adica in iad. Si acest lucru, printre altele, se face si prin disparitia nationalitatilor. Pentru ca nationalitatea contine un specific care se constituie in parte a personalitatii umane. In momentul in care aceasta dispare, omul e dezradacinat, dezorientat, si e foarte usor sa fie preluat si prelucrat de fortele raului. Acesta este scopul intregii activitati de "integrare", pentru ca in ceea ce priveste o asociere economica, politica sau militara intre stratele euopene, ea se putea realiza si fara acest circ cu Europa Unita. Vreti sa vorbim de libertatea de miscare? Sa ne aducem atunci aminte ca in 1900 un roman se urca in tren la Bucuresti si cobora la Paris, fara nici un fel de problema cu vizele sau cu altceva! Deci nu este nevoie de toata aceasta "demonstratie de forte" pentru o Europa unita ca sa obtii rezultate. Dreptul la libera circulatie era mult mai respectat acum 100 de ani decat este acum. Iar celelalte lucruri, ca asocierea politica sau economica intre state, repet, se puteau gandi si fara disparitia granitelor sau a nationalitatilor.
R: Ce trebuie sa creada tanarul roman despre participarea Romaniei la un razboi de agresiune, asa cum a fost cel din Irak? Este ea justificata? Cum vedeti invocarea in acest sens a intereselor nationale?
Pr. MAA : Nu are nici o legatura interesul national cu participarea la un razboi de agresiune! Biserica ortodoxa se roaga pentru ostasii romani care au murit in orice loc "pentru apararea tarii si a credintei". Cei care au plecat in Irak sunt mercenari si nu pot fi – chiar daca vreunul din ei moare acolo – pomeniti in rugaciuni. Nu au nici o legatura nici cu interesul national, nici cu istoria neamului; s-au dus acolo pentru bani, fara a tine cont nici de dreptate, nici de adevar.
R: O problema deosebit de mare cu care se confrunta romanii astazi este invazia sectelor. Ortodoxia a fost relativ impermeabila la influentele negative din afara, inclusiv in perioada comunista. Astazi insa, beneficiind de legislatia invechita si de deschiderea practic fara bariere de dupa 1989, o multime de asa-numiti evanghelizatori s-au repezit sa distruga dreapta credinta. Cum se poate apara crestinul ortodox roman de aceasta invazie?
Pr. MAA : Foarte simplu: constientizand ca Biserica lui Hristos exista de cand a venit Hristos, deci orice religie care a aparut mai tarziu este un fals. Catolicismul, protestantismul, adventismul si toate celelalte nu sunt biserica lui Hristos. Sunt secte care au aparut ulterior. Ei sunt cei despre care Hristos a proorocit "multi vor veni in numele meu, pe aceia sa nu-i ascultati" (Luca 21.8). Singura credinta care dateaza de la venirea Lui, si care tocmai de aceea, in mod fariseic, este acuzata de unii ca este invechita, este credinta ortodoxa. Singura care pastreaza exact invataturile Mantuitorului, fara nici o schimbare.
Apararea vine din aceasta cunoastere, constientizare, si din cunoasterea Sfintelor Canoane. Dumnezeu nu ne-a lasat fara un cod de legi cu ajutorul caruia sa masuram daca un lucru este sau nu bun si in cadrul Legii. Acest cod se gaseste, pe de o parte, in Sfanta Scriptura, iar pe de alta parte, in lucrarea "Canoanele sinoadelor ecumenice" (Pidalionul) – carte ce, din motive…sa zicem necunoscute – sau mai bine zis pe care le stim dar le trecem sub tacere – s-a editat foarte rar.
Deci: cunoasterea Sfintei Scripturi, a canoanelor, si constiinta faptului ca nu exista decat o singura biserica a lui Hristos – Biserica Ortodoxa, ne pot ajuta pe fiecare sa ne ferim de minciuni si inselatorii, care vin nu numai de la secte, ci si de la diferite culte pagane care au dat navala in Romania.
R: Sunt atatia romani nascuti si botezati ortodocsi, trecuti cu arme si bagaje la cultele protestante sau neo-protestante. Cum vedeti situatia acestei categorii de oameni? Ce ii motiveaza si cum ne raportam la ei?
Pr. MAA : Cei de care ai adus vorba acum sunt asa-numitii "apostati". Oamenii care si-au lepadat credinta, adica. Nu numai ateii sunt apostati, ci si sectantii. E bine de stiut ca "in afara Bisericii nu exista mantuire", cum spunea Sfantul Ciprian. Acest cuvant este foarte vechi si isi are o justificare totala in cuvintele Mantuitorului: "cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu aduna cu Mine, risipeste"(Matei 12.30). Deci, ori esti in Hristos, adica in Adevar, ori esti in afara lui Hristos, adica adversar al lui Hristos.
Cei care merg la cultele protestante sau neo-protestante din tara noastra o fac din trei motive diferite: unu, o mandrie teribila. Omul care nu a fost la biserica aproape niciodata in viata lui, care nu cunoaste aproape nimic din invatatura crestina, isi imagineaza totusi ca le stie pe toate, inclusiv teologie. Nu ii place traditia ortodoxa, nu poate intelege rostul ei, iar atunci cand vine un sectant si face scamatorii cu texte biblice rupte din context si pe care le interpreteaza dupa cum doreste, omul acela, care e convins ca stie totul, se lasa impresionat si zice: iata pe cineva care cunoaste lucrurile mai bine decat mine – desi el nu stie nimic. Si il urmeaza. Daca n-ar fi asa mandru, daca ar fi constient ca nu cunoaste invatatura crestina si dupa ce il aude pe scamator vorbind, s-ar duce la biserica, la un preot care cunoaste invatatura ortodoxa sa il asculte si pe el, s-ar lamuri foarte repede. Invataturile sectantilor sunt foarte usor de demontat atunci cand cunosti Sfanta Scriptura. Exista texte si referinte directe impotriva oricarei secte, si daca ei ar lasa deoparte mandria si ar merge la un preot sa il intrebe si sa il asculte si pe el, s-ar lamuri si foarte usor si-ar salva sufletul. Insa, fiind plini de mandrie si convinsi ca ei stiu ceea ce n-au invatat niciodata, si-l pierd.
Al doilea caz, si mai trist, este al celui care are probleme intr-un moment al vietii. Si vine un sectant care il ia de mana si ii spune cu falsa intelegere si compasiune: vino la mine, sa te linistesc eu. Si il duce sa il linisteasca la el la secta, adica punandu-l in bratele satanei, de ajunge omul pierdut!
A treia categorie, si cea mai cumplita, este cea a oamenilor care merg la secte pentru avantaje materiale. Si sunt extraordinar de multi! In vestul tarii multi romani s-au dus la baptisti, luterani sau la alte culte protestante - sau chiar la catolici - din motive materiale: ca sa poata gasi mai usor un loc de munca in Ungaria sau alta tara; ca sa poata primi mai usor ajutoare din strainatate, etc. Asa cumpara sectantii sufletele, pe bani. Si cel care este lipsit de minte isi vinde sufletul, uitand ca nu il va putea rascumpara cu toata bogatiile din lume!
In toate aceste categorii apar insa oameni care il cauta sincer pe Dumnezeu si care sesizeaza odata si-odata inselaciunea. Atunci, exista doua posibilitati: ori, din obisnuita, rusine, mandrie sau frica, omul inchide ochii si spune: nu vreau sa vad adevarul, ori el lupta sa iasa la liman. Sunt asemenea oameni care au ratacit la secte si care, deschizandu-si ochii, s-au intors la ortodoxie; si in general ei au devenit traitori adevarati, tocmai pentru ca au simtit in ceafa suflarea satanei si au fost cat pe ce sa fie inghititi de ea, si atunci se ancoreaza de Hristos mai puternic decat cei care merg la biserica doar din traditie.