Raspunsuri La Intrebari Ale Lumii De Astazi Optiuni

[Clopotel]

UNUI RUGĂTOR DE CARE ÎŞI BAT JOC TOŢI CASNICII SĂI - Sfantul Nicolae Velimirovici
UNUI TÂNĂR CARE S-A ÎNGRIJORAT PENTRU PRIETENUL SĂU VANITOS - Sfantul Nicolae Velimirovici
FUMATUL ESTE UN PACAT? - Arhimandrit Teofil Paraian
STIINTA CONTESTA UNELE MENTALITATI BISERICESTI? - Arhimandrit Teofil Paraian
UNUI PĂRINTE, DESPRE ZESTREA ADUCĂTOARE DE NENOROC
DESPRE JURĂMÂNTUL CĂLCAT
UNUI BĂCAN, DESPRE MĂSURA DREAPTĂ




Acest topic a fost editat de Clopotel: 15 Jun 2008, 06:31 PM

[Clopotel]

UNUI PĂRINTE, DESPRE ZESTREA ADUCĂTOARE DE NENOROC

Dumnezeu ţi-a dăruit un singur copil: o fiică. Şi tu ai irosit acest dar fără chibzuinţă. Ţi-ai băgat în cap că îţi vei putea face fericită unica fiică doar printr-o zestre mare. Şi ai neglijat în privinţa fiicei tale tot ce aduce cu adevărat fericire omului în această lume: şi educaţia, şi purtarea, şi inima, şi sufletul. N-ai făcut altceva decât să aduni bani de zestre. Gândeai: „Cu cât mai mare zestrea, cu atât mai sigură fericirea". Ai vrut să-ţi faci copilul cât mai scump şi să cumperi un ginere cât mai scump. La gândul prostesc ai adăugat şi fapta nedreaptă, şi anume când tovarăşul tău de afaceri a murit i-ai furat prin socoteli mincinoase partea şi astfel i-ai lipsit de pâine soţia şi copiii. Ai umplut cu bani carnetul de economii al „înzestratei" tale, dar şi sufletul tău cu nedreptate. Aşadar, pe prostie şi nedreptate ai zidit fericirea celei mai dragi făpturi, pentru care trăiai şi munceai. Ce-i de mirare că ceea ce s-a zidit pe o asemenea temelie s-a prăbuşit şi a căzut - pe tine şi pe fiica ta ? Ai uitat - dacă vei fi ştiut vreodată - că sfintele ceruri pedepsesc crunt prostia şi nedreptatea.

Peţitori lacomi de parale au dat năvală în casa ta. Şi unul dintre ei, de un cuget cu tine în ce priveşte banii, a reuşit să se însoare - să îşi însoare trupul cu fiica ta, iar inima cu banii tăi. N-a trecut însă nici un an de zile când într-o noapte „înzestrata" ta ţi-a bătut în poartă ciufulită, însângerată, acoperită de ruşine. Soţul s-a îmbătat, a bătut-o măr, a dat-o afară din casă însărcinată, iar a doua zi a părăsit casa şi a fugit în lume cu banii tăi. Acum îţi legeni nepotul lângă patul fiicei tale, despre care medicii au spus că are o boală de piept şi trebuie să meargă în Alpi - iar tu nu mai ai bani nici de Zlatibor, darămite de Alpi. Si îţi blestemi ginerele, întrebând dacă este pe lume dreptate a lui Dumnezeu ?

Cum să nu fie dreptate a lui Dumnezeu ? Şi cine nu credea în ea ar trebui să se încredinţeze din ceea ce s-a întâmplat cu tine. Prin zestre socoteai că îţi vei face fericit copilul, şi de fapt l-ai făcut nefericit. Ai luat pâinea de la gura orfanilor ca să-i asiguri şampanie fiicei tale, dar în schimb aţi ajuns flămânzi şi tu, şi fiica, şi nepotul. Cu zestrea ai cumpărat nefericire pentru patru: pentru voi trei şi pentru ginere. Fiindcă şi lui i-ai omorât sufletul cu zestrea. Deprins cu bani nemunciţi, de acum înainte va înainta repede în breasla escrocilor, ale căror morminte se află lângă drum.

Dreptatea lui Dumnezeu s-a arătat, şi cârtirea ta împotriva ei arată doar întunecarea ta cu nedreptatea. Şi vei fi, iată, doică nepotului tău, întotdeauna plin de grijă: ce vei vinde din casă ca să cumperi pentru el hrană şi pentru fiică medicamente ? Vei vinde totul pe te miri ce ca să vă ţineţi zilele, voi, cei trei din casă. Şi cu frică vei aştepta fiece nouă zi ca pe o veşnicie a lipsei. Şi vei asculta plânsul copilului şi tuşea mamei ca pe un şfichiuit de bici ce caută umerii tăi.
De ai fi fost modest şi ai fi învăţat-o ce este modestia si pe fiica ta ! Singurul tău copil ar fi cântat acum în casa unui om modest. Modestia însă, ca oricare altă virtute, ţi s-a părut ca o cântare biblică, demult răsuflată. Nu ştiai că virtuţile evanghelice sunt ziduri neclintite pe care se clădeşte sau de care se sfărâmă fericirea oamenilor.
Totuşi, eşti om. Şi ca om ai păcătuit, îndreaptă-te acum ca un om în nefericirea ta. Şi roagă-te lui Dumnezeu, căci cu El ai a te socoti, nu cu ginerele. Dumnezeu S-a arătat Drept asupra nedreptăţii tale; Se va arăta şi Milostiv asupra lacrimilor tale. Pe cei care se pocăiesc îi iubeşte, iar pe cei care se roagă îi ascultă. Nu osândi pe nimeni afară de tine însuţi. Şi înaintea judecătorului pământesc cel ce arată căinţă adevărată dobândeşte graţiere - iar Veşnicul Judecător, pe lângă graţierea de osândă, le dă celor care se pocăiesc şi daruri: darurile vieţii, luminii şi bucuriei. Aşadar, nu te teme. Ziditorul nu este departe de tine. El aşteaptă doar să simţi apropierea Lui. Iar simţământul apropierii Lui va topi grabnic gheaţa deznădejdii din jurul inimii tale.