Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[LINICA]

Mi-e rau. Afara miroase urat, dar nu ma tin picioarele sa merg sa inchid geamul... Se aud greierii. Si cate o masina trecand, din cand in cand.
Hanul mi-a dat ocupatie azi. Pe langa telefoanele pe care a trebuit sa le dau. Da, din ce in ce mai multe facturi neachitate, TVA de platit, sefi care ameninta, salariu primit partial. Criza. Si dincolo de asta, acest han, in care oamenii mai au si alte preocupari, in care oamenii sunt blanzi si ei insisi, in care am atatea mese la alegere.
Ma simt copil. De parca as fi tot fetita care, intinsa pe iarba, nu raspunde cand o striga mama pentru ca nu a terminat sa puna nume norilor - in functie de forma, bineinteles. De parca as fi tot adolescenta care isi lasa la cealalta intrare a casei treiningul si adidasii, pentru ca atunci cand toti adorm, sa mearga in padurea din spatele casei, la locul ei. Si ce ciudat ca nimeni nu a zarit-o. Un sat linistit, in care puteai sa fii tu insuti, pentru ca probabil nimeni nu se gandea ca ar putea avea nevoie de a sta sub clar de luna, intr-un loc pe care il puteau dori deopotriva ziua si noaptea.
E mai usor sa bat din taste, decat sa scriu in caiet. Poate mai rece, dar mai usor.
Dar ne de nu am deschis iar notepad-ul?
De ce scriu aici, in coltisorul acesta? Intr-o zi ar putea pocni serverul si s-ar putea pierde tot... M-ar interesa? De fapt, scriu pentru viitor? Sua poate scriu pentru a repara trecutul? Sau poate pentru a intelege prezentul si a-l face trecut frumos?
Se aud cainii si greierii. Si miroul persista. In blocul vecin doar o fereastra mai este luminata. Tocmai mi s-a asezat o molie in par; cred ca a venit de afara.
Ce aer curat este la mine acasa! Si ce obraji rosii aveam! Ce bun este laptele proaspat muls! Si slanina topita sub pirostia pe care fierbea masunul pana tarziu, spre miezul noptii - singurele seri in care era lume in curte si daca ieseam riscam sa ma vada vreun vecin si sa-i zica mamei ca umblu aiurea...
Dar totusi, de ce in niciuna dintre acele seri, mama nu a simtit sa vina sa vada daca sunt invelita?
Ganduri, ganduri, ganduri care tot vin. Cineva alunga catelul de-afara. Cred ca e nervos ca latra. Oare zgomotul tastelor este deranjant? Pentru cine?
Nu, nu mai simt singura. In seara asta nu. Si nu ma grabesc, pentru ca durerea va persista si maine. SI maine voi lucra de acasa.
Mereu cand plec la serviciu spunandu=mi ca o sa-mi treaca, nu fac altceva decat sa mai dau nisste bani la taxi pana acolo, si bineinteles ca dupa doua ore il chem sa ma duca in pat, unde sa stau intinsa.,, Dar de ce fac asta? Poate pentru ca mi-e teama ca la un moment dat sefii nu vor fi in toate bune si imi vor spune ca trebuie sa fiu prezenta la serviciu... Si de ce se nimereste sa am intalniri importante chiar in zilele in care mi-e rau.. mai tarziu sau mai devreme decat imi programasem?
Totusi, sunt lucruri intime pe care nu vreau sa le scriu aici... Dar a recunoaste intr-un colt de internet, in fata a poate 100 de oameni care te citesc in 4-5 ani de zile, ca te numeri printre femeile care sufera 2-3 zile in fiecare luna este intim? Poate nu ar trebui sa scriu cand sunt obosita, la fel cum poate nu ar trebui sa scriu cand sunt nervoasa sau trista... Dar nu sunt eu si atunci, si nu reprezinta asta aproape 30% din viaa mea, luand 0 saptamana din cele patru ale lunii?
Voi reusi maine sa merg la biserica?
E tarziu... inca o zi a trecut.
O zi in care, cand am adormit la pranz am visat ca ma tine Dumnezu in brate. Probabil pentru ca imi doresc sa fiu tinuta in brate asa cum l-as tine eu pe el cand, incercanat dupa o zi de munca, adoarme pe marginea patului, uitandu-se de TV. Mi-e dor de serile acelea... Le doresc asa cum imi doresc sa fiu iar copil de 3 luni, care vrea sa i se dea ocazia sa creasca fara pacate de moarte... Da, as vrea sa fi trait acele momente ca si cum ar fi fost ultimile...
In seara aceasta, nu i-am spus ca il iubesc, dar am vorbit cu el de parca ar fi fost ultima oara cand as fi facut-o. Si e bine.
Iar a inceput cainele sa latre. SI afara miroase la fel de urat... Simt ca am atata afectiune de oferit, de parca ma inec in ea daca-i mai creste nivelul... Trebuie sa se intample ceva. Doamne, trimite-mi in cale pe cineva care sa aiba nevoie de ea, sau lasa-ma sa ti-o ofer.
Marie, Maica Sfanta si Fecioara, azi am vorbit despre Tine si iti multumesc atat de rar!

Somn usor, hanule mare! As bea o socata...

[Felina]

Simt ca am atata afectiune de oferit, de parca ma inec in ea daca-i mai creste nivelul...

te ineci in ea draga mea pentru ca o pastrezi pentru cineva care nu vrea s-o primeasca. ia arunca un ochi in jur, sunt oameni care asteapta un semn de la tine, sa-i bagi in seama doar, ca apoi sa te copleaseasca cu prea plinul iubirii lor. trebuie doar sa te scuturi de limitele pe care singura ti le-ai impus.

imi cer scuze ca vin cu sfaturi cand nu mi le-ai cerut. habar nu am de ce iti scriu. la randul meu am trait ceva asemanator si la randul meu am rostit Simt ca am atata afectiune de oferit, de parca ma inec in ea daca-i mai creste nivelul .