Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[LINICA]

Si a visat cum, inlacrimata, cersea iubirea din ochii ce nu doreau sa se lase zariti. Si, cand, pentru o clipa privirile lor impaienjenite s-au intalnit, l-a intrebat:
- Spune-mi, o iubesti?
- Nu stiu, dar i-am spus ca nu te mai iubesc, i-a raspuns cald si la fel de tandru ca atunci cand i-a spus "Nu vreau sa te fac niciodata sa plangi".

Si, trezindu-se brusc, a oprit laptopul care nu inceta sa strige: Je t'aime, Je t-aime Comme un loup

- Doamne, te rog, ajuta-ma ca de-acum sa nu mai hranesc acest lup.
Ajuta-ma ca decizia luata sa pastreze doar aceasta rugaciune de seara, in care, alaturi de numele parintilor si a fratilor, se va regasi numele celui care a dorit sa nu ma faca sa plang niciodata. Pentru ca dorinta de iubire este mai mare chiar decat iubirea insasi... Iar eu doresc sa te iubesc asa cum il iubesc acum pe el. Multumesc pentru tot si laudat sa fii pentru ca mi-ai descoperit ca durerea poate fi insotita de bucurie.
Somn usor, dragule si ... acum stiu ca ingerasul va veni chiar daca uiti sa il trimiti prin sms.

Cand, dupa o zi in care parca traia din mila, si nu din iubire, intunericul s-a lasat iar peste orasul plin de praf si zgomote interminabile, printre rugaciuni si lacrimi de dor, i-a venit in minte, nu stia de unde, imaginea unui orasel cu strazi pietruite. Parea sa fie Dijon, dar, peste tot, erau doar afise in germana. Dupa poza, pareau ca anunta un concert de chitara clasica... 15 chitare?
Si, in timp ce incerca sa deslujeasca mesajul de pe afisele lipite pana si pe scaunele ce stateau cu picioarele in sus pe mesele de la terasa inconjurata de fantanite, dintre pietrele asfaltului si ale zidurilor caselor au inceput sa rasara si sa se indrepte spre ea ramuri verzi de flori. Flori ce cresteau direct imbobocite. Flori de diferite culori si forme. Si veneau spre ea ca niste brate ce doreau sa o mangaie, sa o ia in brate si sa o legene in ritmul muzicii aerului pe care tulpinile lor il strapungeau. Si, ca in cel mai frumos vis, toate acele tulpini se impleteau una cu cealalta pana au creat un adevarat hamac-baldachin. O floarea soarelui, rasarita din zidul bisericii din mijlcul pietei, si-a intins cupa, ca un covor fermecat, invitand-o sa urce pe el si sa se lase purtata. Zambetul celorlalte flori i-au dat curaj sa accepte invitatia pe covorul cu frajuri galbene si astfel, a fost inaltata deasupra baldachinului. Privind in jos, vedea cum tot alaiul de tulpini, unele mai subtiri, altele mai groase, insoteau baldachinul ce devenise si el miscator, calator spre cer. Si culorile acelea. Culori pe care nu le mai vazuse niciodata, parca se schimbau intre ele, ceea ce o facu sa isi aminteasca de emailurile cu iluzii optice pe care le primea adesea de la prietena ei...

- Ooof, imi cer scuze ca te-am trezit. Vroiam sa-mi fac un ceai. Strang eu cioburile, doar sa nu umbli in picioarele goale. Cred ca s-au imprastiat in toate camera. Iarta-ma, cand ma intorc voi aspira bine si...
- Vezi ca aspiratorul nu este acasa. Dar nu-i problema, mai dau eu cu matura dupa ce ma ridic. Uff, visam atat de frumos!
- Imi cer mii de scuze! Chiar ma simt prost ca...
- Stai linistita, mai am timp sa visez si la noapte. Hai, fugi si te imbraca. Oricum si eu as bea un ceai. Il fac eu.
- Dar nu te ridica, of, chiar imi pare...
- Hei, gata. O sa am timp sa-mi pun si pachet la serviciu, deci, e bine ca m-ai trezit. Altfel iar cheluiam o gramada pe mancare. Si nu mai insista, fac eu ceaiul.

Acest topic a fost editat de LINICA: 4 Aug 2009, 04:28 PM