Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] |
12 May 2008, 04:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
17 Apr 2009, 04:06 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 640 Inscris: 6 August 04 Forumist Nr.: 4.202 |
Azi mi s-au intamplat iar lucruri minunate! Cred ca toate sunt pentru a intelege ca toleranta si iubirea se mentine, construindu-le continuu. Inteleg acum ce inseamna pentru zilele noastre "Cine nu are pacat, sa arunce primul cu piatra'. Da fapt, pietrele sunt mai mult decat "judecatile", "etichetele" noastre. Sunt "reprosurile" pe care le facem celor din jur, mai ales celor dragi, carora ne "laudam" ca ii iubim.
Azi am descoperit ca pe alcoolici, indiferent cat de rau se comporta, trebuie sa-i iubesti. La pomeni, oamenii dau si vin. Multi refuza, sau beau cu sila. Ei insa, beau cu pofta si spun din inima "Dumnezeu sa primeasca". Si, din care observ, oamenii chiar ii cauta cu privirea prin cimitire- mai ales pe cei pe care ii cunosc. Ca cine nu refuza paharul " pomanii" cand il intinzi? Poate ca raposatii nostri sunt eliberati pentru ca pofta lor potolita se transforma in adevarata rugaciune. Astfel, ei, betivii, sunt prin aceasta calitate a defectului lor, o veriga din lantul acesta mare, un madular care face probeleme, dar fara de care nu putem ramane intregi. Doamne, eu nu stiu sa primesc pomana! Fug de ea. Cateodata mi se pare o povara. Dar unde sa o pun? Daca nu o mananc trebuie sa o pun la un copac, sau sa o arunc? Tot azi am inteles cat de mult a luptat interior Omul Isus, astfel incat sa ne iubeasca pe toti, la fel, asa cum suntem- cu neputintele noastre, cu franele pe car eni le pune societatea- cu care, de fapt, ne confundam prin lipsa de curaj in a trece dincolo de forma cuvintelor. Asta nu inseamna ca nu il durea ce faceam, ce nu puteam sa face, ce ignoram... Dar peste toate, suferinta pricinuita de ele a reusit sa o transforme pan ala capat, din iubire, in Jertfa Sfanta- nepatata de vreo ezitare. Aseara am incercat sa intru in Gradina Ghetemani. Adevarata rugaciune de daruire este un fel suferinta a trupului, a materiei. Astfel, nu mi se pare imposibil sa transpiri rugandu-te; iar cand nu intelegi, stii ce te asteapta, ai in fata toata suferinta lumii, pe care o percdepi dincolo de spatiu si timp, asa cum a avut capacitatea acest Om Real, Isus, a asuda sange in rugaciune nu este, chiar nu este legenda! Aseara, participand la denie am mai inteles ceva. Am inteles ca jertfa noua, zilnic prezenta in Euharistie, este jertfa de iubire nesangeroasa. E din iubire, dar totusi, e jertfa. Si trebuie luata ca atare- in intelesul real al cuvantului, rostita cu pauza penru meditatie. Adia astfel, putem incepe sa intelegem. Am mai invatat multe, multe, multe! Sper ca in seara asta sa mai pot nota, macar in caietul de acasa! Oare in seara aceasta ce voi mai invata? Probabil dupa sarbatori nu voi mai putea intra aici, la han, din motive de serviciu. Asadar, va spun tuturor: Cristos a inviat! Si Cristos inviat nu mai moare! Mare este fericirea data de convertire(de aflarea a ceea ce este Bine si dorinta de a iubi din ce in ce mai mult si mai cu pace)! E o fericire nebuna-adica de neinteles pentru multi cei care-si pun bariere din diferite motive, culturale sau pur si simplu, de comoditate... Dar daca acestia nu ar exista, ne-am mai putea numi noi insine fericitii nebuni? Cu ce ne-am compara? _ _ Privind dorul meu... mi-e dor cand il vad, mi-e dor cand nu-l vad. Cred ca a devenit stare permanenta pentru ca se afla deja in mine... Asadar, de ce sa vreau atat de insistent sa il mai vad daca il port deja? Acest topic a fost editat de LINICA: 17 Apr 2009, 04:16 PM |
|
|
17 Apr 2009, 04:24 PM
Mesaj
#3
|
|
bulina Grup: Membri Mesaje: 10.490 Inscris: 19 January 05 Forumist Nr.: 5.473 |
Daca nu o mananc trebuie sa o pun la un copac, sau sa o arunc? Da-o unui copil, copii intotdeauna se bucura. Si apoi... dar din dar se face rai, nu? -------------------- "Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume. A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 03:30 AM |