Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Prefata Intarziata, [Jurnalul Linicai] |
12 May 2008, 04:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata Linicai veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
19 Feb 2009, 08:58 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 640 Inscris: 6 August 04 Forumist Nr.: 4.202 |
Uff! Am dat de un topic ce mi-a amintit de copilarie, cu visele ei...
Desi mi-am zis imediat ca inchid hanul pe azi - hmmm, am stat foarte mult azi pe-aici - cred ca e bine sa notez aceste ganduri... pentru ca mi-am amintit de-odata toate cartile pe care le citeam sub plapuma, sa nu-i deranjez pe fratii mei... Si de toate rugaciunile spune uneori cu lacrimi in ochi, si de toate certurile cu colega mea pe care o paruiam si o trageam dupa mine prin toata clasa - din cate imi amintesc, ea incepea mereu. Ce batai mai trageam cu baietii, care ma tot trageau de codite si imi ridicau fustita! Si apoi ma intorceam acasa asa trista, sperand ca maine o sa fiu mai buna, si mai buna... Ce sufletel! Si cand cantam la serbare si o vedeam pe mama plangand credeam ca am gresit, pentru ca mie mereu mi se parea ca se aude fals si incet. Saraca mama! Nu degeaba imi spunea mereu ca nu stie cu cine seman... Imi amintesc cum ma culcam mi-era frica sa adorm pentru ca visam urat. Urat, urat. Visam ca vin oamenii negri sa ma fure... si probabil sunt multi copii care se culcau cu frica in san. Uneori simteam cum imi bate inima in urechi... Sau, imi amintesc cum o data, ajungand acasa de la biserica, unde parintele ne spusese sa ne rugam la ingerasul pazitor, m-am ajezat pe marginea patului, unde cu ochii inchisi si mainile impreunate incercam sa imi imaginez, din toate puterile mele, cum arata un ingeras adevarat. Stiu ca apoi, multa vreme, aveam in minte cand ma rugam imaginea lui Cristos cu spinii pe cap, dar zambind. Am mai avut un vis odata. Se facea ca ma jucam cu Isus. El era mare, tocmai coborat de pe cruce si nu puteam sa-l iau in brate sa-l pun in balie, unde ii pregatisem un patut. Ma chinuiam sa-l ridic si tot cadeam, dar eram asa de bucuroasa ca el radea. Ciudat. Cand e vorba de copilarie, nu zambesc... Uneori ma intreb de ce am ajuns aici, la han... Probabil, ca multi altii, imi vine sa scriu vrute si nevrute... si ma opresc, cu gandul sa scriu intr-un notepad ideile, sau apoi ma gandesc ca ar fi mai bine sa le scriu in jurnal... Cam mereu mi s-a intamplat sa nu mai ajung sa notez nimic si daca am dac copy- paste in notepad, toate au sfarsit sterse la curatenia generala. Gata cu melancoliile! |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 14 May 2024 - 06:30 AM |