Sensul Viciului, forma si ideea de azi si de maine Optiuni

[tontoi]

Din start apreciez viciul

ce forma capata viciul astazi?

spun ca viciul a devenit un lucru negativ in mintea multora dintr-un motiv simplu...dominanta joaca un rol important, daca 70% domina 30% e clar ca alegem partea insemnata.

Deci viciul poate fi-n genere negativ ?

[nevvermind]

@Amenhotep

"De exemplu, dacă gândeşti că definiţia viciului este:

viciu = obicei care 1) oferă satisfacţii intense şi 2) este dazavuat de majoritatea societăţii,

atunci ai perfectă dreptate să spui că viciul nu este neapărat ceva rău. (Exemple banale: cititul, mersul la teatru, ascultatul de muzică clasică etc.)"


A dezavua nu inseamna a nu participa; inseamna a blama. Cititul nu este blamat (inca) - din contra, e vazut ca un hobby al celor isteti (da, bine), teatrul nu este blamat - n-au timp sau nu-i intereseaza; muzica clasica nu este blamata - ci, la fel, n-au timp sau nu-i intereseaza; ma urmaresti?

Definitia viciului de mai sus este exact cea vazuta in general de societate: ceva negativ. Cu mica diferenta ca, de obicei, societatea se mai inseala in privinta efectelor negative.

Cand e vorba de societate, ce denumesc ei activitati vicioase e foarte.. arbitrar. Asa ca depinde mai mult de noi s-o stabilim daca este sau nu viciu. Aici discutam de parerea noastra asupra activitatilor vicioase. Stim prea bine la cate se pronunta societatea asta - ar putea spune ca a nu te duce la biserica este viciu (mie cel putin imi ofera satisfactie iar majoritatea societatii blameaza o astfel de conduita) plus altele o mie. Asa ca societatea... neah.

Iar threadul este simplu: tontoi apreciaza binele dintr-un rau stiut. Se axeaza mai mult pe partea benefica a unei activitati ulterior daunatoare (mi-a venit in minte violul, nu stiu de ce). Deci se referea la viciul cel stiut de noi, numai ca aici este dazavuat de noi insine. Mi-a trebuit ceva posturi sa-l inteleg, dar am inteles in cele din urma. Ma gandesc ca-i tipul de om care doreste excese, numai sa simta ca traieste. Cam asa sunt si eu. Dar nu las sa-mi scape efectele.
De obicei viciul nu se impaca cu societatea - cum naiba sa nu-ti placa asa ceva?

[Amenhotep]

De exemplu, dacă gândeşti că definiţia viciului este:

viciu = obicei care 1) oferă satisfacţii intense şi 2) este dazavuat de majoritatea societăţii

Definitia viciului de mai sus este exact cea vazuta in general de societate: ceva negativ.

Hmm...

În definiţia dată de mine ca exemplu nu apare „ceva negativ”. Tocmai de aceea am oferit-o.

Tocmai asta e problema: definiţia normală, uzuală, folosită de toţi românii conţine „ceva negativ”. Dar Tontoi nu admite această definiţie (pentru că pune problema „viciurilor care nu conţin nimic negativ”), ci consideră definitorie combinaţia satisfacţie personală + blamare socială.

Repet: n-am nimic împotriva niciunei definiţii, atât timp cât este asumată onest, conştient, până la capăt. Totul e să nu glisăm de la una la alta, cu senzaţia confuză „Păi da, tot asta am zis şi eu... nu?...”


Totuşi, sincer, cred că definiţia clasică e mai bună -- pentru că esenţial este defectul, nu motivul pentru care unii subiecţi îl practică (în speţă, plăcerea).

Dacă punem pe primul loc plăcerea, obţinem o noţiune destul de inutilă: „ceva ce-mi provoacă plăcere mare (şi eventual e hulit/neînţeles/neacceptat de mulţi oameni)”.

Formulări precum „viciu de procedură”, „vicii ascunse”, „aer viciat”, „rezultat viciat”, „cerc vicios” etc. au sens numai dacă înţelegem „viciu = defect/cusur”, exact aşa cum scrie şi în dicţionar. Altfel, cu definiţia bazată pe plăcere, aceste formulări ajung de neînţeles (sau suntem obligaţi să le tratăm ca pe nişte excepţii şi să inventăm explicaţii ad hoc).

a