Sensul Viciului, forma si ideea de azi si de maine Optiuni

[tontoi]

Din start apreciez viciul

ce forma capata viciul astazi?

spun ca viciul a devenit un lucru negativ in mintea multora dintr-un motiv simplu...dominanta joaca un rol important, daca 70% domina 30% e clar ca alegem partea insemnata.

Deci viciul poate fi-n genere negativ ?

[nevvermind]

Viciul n-are de-a face cu irealul. Nu inteleg la ce folosesti tu ireal. Nu e nimic ireal aici. Nimic metafizic, nimic transcendent.

Ce-ti da tie iluzia de "ireal" este insasi procesul viciului, care, prin placerea lui, omul uita de efectele negative, ca si cand l-ar orbi sau ar trai in alta lume - dar asta nu-l face ireal. Aici e si problema. Viciul se refera in marea majoritatea a lucrurilor la efectele negative al acestuia. Pune fumat si scoate efectele negative. Nu mai e viciu, e pufaiala relaxanta. Pune cafea fara hipertensiune. Vai, nimic mai placut. Acum pune la loc efectele negative si vezi cum se transforma in vicii.

Si acum sa luam ce-ai scris tu, sa-ti pot urma "firul narativ".

***"Viciul, în orice mediu ar exista, aduce o satisfacţie" - Viciul nu exclude niciodata efecte negative. Ar ramane doar satisfactie (vezi mai sus). Cand spui viciu incluzi automat efectele. Un lucru rau tie iti poate aduce satisfactie, dar ramane in continuare un lucru rau tie.
***"Fumăm pentru a ne lua doza optimă. O doză care asigură stabilite, un echilibru aparent." - Tigara in sine este unul dintre cele mai nocive activitati. Este sinucidere deghizata. NOI ii atribuim "calitati". Tu crezi ca tigara e buna (ca si mine) nu pentru ca e ea buna in sine, ci fiindca ai nevoie de ea. Tigara neaprinsa sa nu-mi spui ca-i buna. Dar, daca o aprinzi, tragi in piept, ii spui "Ce buna e tigara!". S-a schimbat deodata balanta. Dar nu din cauza ei, ci din cauza ta. Ea ramane aceeasi iarba invelita.
***"Vorbeam mai sus de două lumi (reală-conştientizarea şi ireală-momentul)." - Nu poti cataloga astfel. Real este constient, iar ireal este cand esti ametit? Nu tine de starea ta si nici de timp. Si nici ca irealul este moment. Dupa aceasta logica, n-ar mai exista realitate fiindca timpul este alcatuit din momente, nu? Si cum momentele sunt ireale, suma lor va alcatui tot ceva ireal.
***"impulsul-lumea ireală" - vezi mai sus


Parerea mea despre viciu si despre ce ai scris tu.

Consideri ca acea stare de euforie, acel impuls, este diferit (ireal) de momentul cand vei constientiza ce-ai facut. Din contra, tontoi, sunt strict legate (cauza - efect). Stiu ca e frumos si poetic sa spui astfel de lucruri. As fi vrut si eu ca momentele mele de "euforie" sa fie ireale. Dar, ca fiinta rationala, nu-ti poti permite astfel de utopii.

Tu consideri ca legatura dintre real si "ireal" o face constientizarea efectelor negative. Este legatura, intr-adevar, dar n-as numi-o ca cea dintre doua lumi, ci pur si simplu ti-ai dat seama de consecinte sau te-ai trezit din "betie". E atat de simplu.

Tu bati spre moment fiindca placerea adusa de vicii este foarte mica in comparatie cu efectele acestuia. Concluzia silogismului tau este eronata:

a) Euforia (placerea) este in afara constientului, deci tine de ireal. (fals)
b) Impulsul si placerea sunt mici ca durata, deci tin de moment. (adevarat)
______________________________
Irealul este momentul (sau dureaza putin). (fals)

Concluzii.
Viciul - in termeni comuni - ar fi o tentatie, obsesie, o influenta care aduce satisfactii de moment, avand efecte negative.
"Viciu" fara "efecte negative" inseamna satisfactie. Cand spui viciu spui lucru rau. Punct.

Daca tu presupui ca o activitate considerata vicioasa n-are efecte negative pentru tine, pai nu mai e viciu. :| Este o activitate placuta si iar punct. Asta e cu totul altceva. Pai eu insumi gasesc activitati considerate vicii, dar cu efecte pozitive (satisfactie) sau neutre. Pac, bum: nu mai sunt vicii pentru mine. Tigara, orice ai face, spune si simti, are efecte negative. Dar tot e buna, la naiba.

Mi-a placut postul tau, btw. Asa, da.