Mai Aproape De Adevar, texte/mesaje inspirate care v-au luminat calea Optiuni

[gypsyhart]

Va invit sa impartasiti aici acele mesaje (texte) care v-au impresionat intr'un fel sau altul, care au raspuns unor intrebari (mai mult sau mai putin constiente) pe care le aveati, sau care v-au oferit o alta perspectiva asupra felului in care priviti lumea si pe voi insiva. Sfera "tematica" este aceea a subforumului "Dincolo de Ratiune", adica, spiritualitate, dezvoltare personala, esoterism, psihologie.

E de preferat sa fie mai putine comentarii, pentru a nu se dilua topicul. Eventual se pot deschide topice separate cu teme pornite de aici.

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 11 Apr 2008, 03:11 PM

[gypsyhart]

Despre "forţa luciferică".

(Fragment dintr-un "interviu" cu..hm, să îi spunem "îngerul transformării" *)


„Întrucât mă însoţeşti de multă vreme, cunoşti că în primăvara anului 2003 am avut o întâlnire personală şi directă, mai bine zis o confruntare, cu această forţă luciferică sau întunecată. Această forţă s-a arătat acum trei luni şi m-a pregătit pentru sosirea ei. Având în vedere fenomenele ce s-au petrecut odată cu apariţia ei, presupun că nu a fost vorba doar de „un mic slujitor" al acestei forţe, ci ţinând seama de calitatea dialogului, am avut de-a face cu un potenţial mai mare.
Timp de un sfert de an am purtat o conversaţie cu această forţă privind rolul ei în planul Creaţiei, conversaţie pe care eu am întrerupt-o totuşi după ce am simţit că deja este prea mult pentru mine şi am observat că a acţionat asupra substanţei mele (pomişorul din faţa casei mele a pierit, cifra de afaceri s-a înjumătăţit în această perioadă, becurile s-au spart unul câte unul şi multe altele). Cum priveşti tu asta – a fost un examen?

A fost un pas în procesul de învăţare, pe care l-ai făcut în acest plan pământesc. Aminteşte-ţi de dorinţa ta de a cunoaşte totul. Să pomenim de cel de-al cincilea an de viaţăal tău. Îţi aminteşti? Când aveai cinci ani îţi doreai foarte tare să cunoşti, să ştii totul. Aminteşte-ţi. De câte ori l-ai scos din sărite pe tatăl tău pentru că voiai să descoperi cât mai multe. Şi asta te-a dus în ţări îndepărtate, pentru a afla totul, pentru a înţelege totul. Prin urmare nu mai bombăni nemulţumit când totul îţi este accesibil. Totul devine posibil atunci când te afli în propriul tău punct central. Faptul că ai făcut cunoştinţă cu forţa diavolului a fost important pentru tine, ca să-ţi dai seama că există umbra pentru că există soarele. Tu nu vei putea sta totdeauna în soare. Trebuie să stai şi în umbră, pentru a o putea înţelege şi pe aceasta. Este important să cunoşti fiecare element. Priveşte prin urmare această întâmplare drept un examen.

Când erai tânăr îţi propusesei ca atunci când dai o informaţie despre un anume subiect să poţi apela la propriile experienţe. Asta poţi face şi în cazul lui Luci, cum îl numeşti tu …(râde).

Să te afli în tot reprezintă un pas de învăţare pentru tine. Şi pentru că vrei să ajuţi oamenii şi nu să le aduci pieirea, întreruperea discuţiilor a fost oportună. Nu acesta este drumul tău. Tu ai mai făcut asta odată, în Evul Mediu, pe când erai un maestru vrajitor. Atunci era necesar să poţi obţine acest contact. De acum încolo însă, dacă el revine, poţi să îl refuzi cu argumente. Poţi să-i spui: „Te cunosc", „te respect şi te recunosc ca parte a Creaţiei, totuşi acum mă concentrez pe propriul meu drum." Mai înainte nu puteai să-i spui asta. De aceea confruntarea cu această forţă a fost atât de importantă.

Este o parte a drumului dezvoltării omeneşti să te confrunţi direct cu această forţă cel puţin odată, să o cunoşti, să o simţi, şi să nu te temi, aşa cum mulţi oameni înaintea ta care se găseau pe cărarea luminoasă au trăit această confruntare cu întunericul. Priveşte înapoi în istoria Pământului. Tu nu ai fost nici cel dintâi care a fost încercat şi supus examenului, şi desigur, nici ultimul.

Însuşeşte-ţi din experienţe ceea ce poţi. Înconjoară cunoaşterea pe care ai dobândit-o cu lumina ta şi vor ieşi la iveală roade frumoase. În acel moment se poate spune că ai promovat examenul. În fiecare om există o parte din această forţă, căci omul este o parte a polarităţii. Şi cu cât urci în evoluţia ta, cu atât mai grele vor deveni examenele. Iar pentru examene serioase sunt abilitaţi şi îngeri corespunzători.

Acesta este jocul polarităţii: această energie care reprezintă opusul luminii trebuie să existe, pentru ca jocul să poată fi jucat. Doar astfel se împlineşte planul eternului Divin – propria răspundere, „libera voinţă".

Priveşte asta ca pe o tablă de şah – într-o parte sunt zonele albe, în alta sunt cele negre. Este un joc, în sens figurat, numai că diferă instrumentul cu care sunt aşezate figurinele: la jocul de şah, cu mâna, iar în cazul sufletului, cu intuiţia, cu valorile pe care acesta le-a dobândit. Acum se va vedea cum acţionează sufletul. Teoretic ai putea să muţi numai pe zonele negre şi să rămâi acolo. Zonele albe te atrag, dar tu
decizi să rămâi pe cele negre. Te hotărăşti să urmezi calea neagră. Însă zonele albe îţi spun: „Vino, vino la noi!". În acest moment intervine propria răspundere. Dacă rămâi pe zonele tale şi nu te mişti, jocul nu mai poate fi jucat, căci evoluţia se produce doar prin decizii şi mutare (interacţiune). Stagnarea înseamnă moarte, schimbarea înseamnă viaţă.

În acest context, este prin urmare lipsit de sens să încerci să înlături întunericul, pentru că el nu poate fi înlăturat, pentru că nu poate pleca, aşa cum întunericul din spaţiul cosmic nu dispare atunci când aprind eu lumina aici. Totuşi, în mediul meu eu pot fi o luminiţă şi pot să-mi luminez mediul înconjurător…

Nu se poate lupta împotriva naturii, împotriva unei forţe cosmice. Ea există aşa cum există şi noaptea. Poţi plănui multe războaie împotriva părţii întunecate – nu vei câştiga niciodată, căci un război are doar învinşi. Iubirea reprezintă victoria.

Viaţa este atât de fin ţesută, încât întunericul nu poate fi despărţit de lumină – formează o unitate. Nu ai voie să desparţi, căci dacă o faci – de pildă dacă spui despre o parte că este condamnabilă, întunecată, rea sau demonică iar cealaltă este luminoasă, sublimă, divină şi frumoasă – separi viaţa. Ceea ce pentru tine astăzi apare drept, plăcut şi sublim, pentru un alt om, care are o altă concepţie religioasă, o altă origine sau un alt venit, poate să fie prost sau rău.

Aminteşte-ţi de conversaţia ta cu Luci, cum l-ai numit tu. Ce te-a învăţat el? Nu a spus el: „Nu spune niciodată niciodată!" El ţi-a explicat: « Când un om spune NICIODATĂ, pentru ceva anume, înseamnă că a adoptat un punct de vedere. El a hotărât : aşa este corect, iar cealaltă variantă este în mod logic falsă.
Prin asta el m-a chemat în viaţa lui, căci sarcina mea este să-l conving de contrariu. »

Dacă spui de pildă : « Eu nu voi fi NICIODATĂ coruptibil, sau nu voi ucide NICIODATĂ », atunci forţa luciferică îţi va zice : « Pune pariu că voi găsi eu o cale prin care să te determin să procedezi exact cum tu nu ai vrut să o faci NICIODATĂ ? Şi pot trece ani, tu nu te vei mai gândi la ceea ce ai spus – iar atunci eu voi pune stăpânire pe tine, căci eu am timp, nesfărşit de mult timp… »

În acest mod îşi îndeplineşte el ceea ce este în cele din urmă sarcina sa – să-i arate omului,respectiv sufletului, unde sunt părţile sale de umbră. Aceasta este sarcina purtătorului de lumină, a lui Lucifer : să arunce lumină acolo unde se află umbrele tale. El te aduce la stadiul de conştientizare a umbrelor tale, a slăbiciunilor tale, a temerilor tale, a patimilor tale. El îl constrânge pe om să vadă toate acestea.

Ce poate face un om, atunci când simte această forţă care-l supune la probă ?

El trebuie să-şi verifice punctele de vedere. De vreme ce viaţa are două părţi şi omul a ales o parte ca fiind cea corectă, cea bună, el îl obligă pe Lucifer să vină în viaţa sa, pentru a-i arăta părţile de umbră – în limbajul vostru, reversul medaliei.

Priveşte un om care nu are bani. El îi acuză pe bogaţi, pe cei care au averi, dar nu dă atenţie hărniciei, perseverenţei, învăţării sau şi chiar experienţei pe care un om le are în spate până când ajunge să aibă succes în viaţă. El condamnă. Prin asta constrânge forţa luciferică să se apropie de el, iar ea îl ajută pe cât se poate să obţină succes şi mulţi bani, Experienţa arată că mulţi oameni care ajung să aibă bani, deşi înainte îi condamnaseră pe cei bogaţi, sunt mai zgârciţi decât oamenii pe care îi condamnau odinioară. De cele mai multe ori nu sunt conştienţi de acest lucru, căci a trecut mult timp de când îşi exprimaseră ideile preconcepute.

Acum Lucifer îi ia din nou averea şi-l constrânge pe om la meditaţie. Dacă el este cinstit şi recunoaşte că nu a fost mai bun decât cei pe care-i condamnase odinioară, schimbându-şi gândirea şi comportamentul în consecinţă, atunci succesul poate să revină, căci înseamnă că el a trecut examenul. Dacă nu reuşeşte, el îşi cauzează alte posedări de către fragmente întunecate, care-l ţin în continuare sclav şi îi fac rău, până când va renunţa la încăpăţânare şi va deveni supus. În cele mai multe cazuri, oamenii se orientează către lumină şi îşi amintesc de Dumnezeu abia când devin sclavii lui Lucifer.

Forţa întunecată are drept ultimă consecinţă constrângerea oamenilor de a privi spre lumină –prin suferinţă şi durere. Aşa serveşte parte întunecată Creaţiei, luminii!

Nu ţi s-a întâmplat ţie însuţi de mai multe ori în viaţă să spui : « Nu o să fac niciodată cutare sau cutare
lucru. », şi apoi, după ani de zile, să te surprinzi că ai făcut exact acel lucru şi ai considerat asta ca fiind bine ? Aceasta este opera lui. El îl pune la încercare pe fiecare om.

Dacă un individ şi-a stabilit un punct de vedere, el constrânge categoric partea întunecată să vină în viaţa sa – o cheamă. Aceasta este legea polarităţii. Dacă o persoană rămâne neutră, spunând : « În anumite condiţii pot să-mi imaginez că aş face cutare sau cutare lucru. » nu mai este nici o problemă, căci omul nu este partinic şi recunoaşte forţele.

Nu ţi-ai spus când erai tânăr : « Nu voi ucide niciodată. ! » ? Aminteşte-ţi acum ziua în care s-a născut fiul tău, când l-ai ţinut în braţe pentru prima oară, gândind : « Datoria mea ca tată este să ocrotesc această mică fiinţă. Aş fi în stare chiar să omor, dacă cineva ar pune mâna pe fiul meu. ». Îţi aminteşti ? Atunci mă aflam lângă tine.

Da. Aşa e !

Vezi tu, asta este. Asta este polaritatea.

Nu spune niciodată « niciodată ». Spune de exemplu : « În acest moment nu doresc să ucid, totuşi dacă o cere situaţia – fie pentru a-mi apăra copilul ; fie pentru a-mi apăra sau pentru că i s-a făcut o nedreptate cuiva, atunci aş fi eventual pregătit să o fac totuşi.. » Aceasta este o poziţie, care este neutră – care nu te angajează direct. Şi acesta este jocul vieţii.

Verifică acum când ai mai spus sau doar ai gândit că nu ai face niciodată un lucru anume. Fiecare trebuie să se întrebe. Şi priveşte în viaţa ta, dacă tu între timp ai şi făcut acel lucru ! Apoi gândeşte-te în ce chestiuni ţi-ai mai format puncte de vedere până în prezent, puncte de vedere care, prin părăsirea neutralităţii, impun pe viitor apariţia unui examen în viaţa ta.

Din acest unghi de vedere, forţa luciferică efectuează un bun serviciu. Te aduce către smerenie, neutralitate şi te îndepărtează de prejudecăţi. Te prelucrează vreme îndelungată şi te pune la încercare de nenumărate ori, până când înveţi să accepţi şi alte păreri, să recunoşti şi punctul de vedere al adversarului, a ceea ce se află vis-a-vis, şi, poate cândva, să accepţi aceste lucruri şi să devii mai tolerant. În acest sens forţa luciferică îndeplineşte un serviciu de iubire – chiar dacă uneori într-un mod îngrozitor, putând duce chiar până la moartea fizică, în cazul în care omul respectiv nu evoluează în direcţia iubirii şi a luminii şi nu încetează în a-şi forma puncte de vedere care nu se bazează pe propriile experienţe.

Este un joc interesant, trebuie să recunoşti… !

Fireşte. Dar nu provoacă plăcere. Tot ceea ce am trăit deja, nu doresc nimănui. Şi mă bucur că am lăsat în urmă tot ce mi s-a întâmplat. După părerea mea, omul însuşi este acela care cheamă această forţă în viaţa sa, nu atât prin voce, cât prin acţiuni inconştiente şi printr-o gândire "nechibzuită".

Aici s-ar putea să ai dreptate. Dar fii atent să nu dai o valoare prea generală, căci tocmai atunci intră în joc această forţă. Depinde de fiecare suflet în parte, de încarnările sale anterioare, de planul său de viaţă actual şi de stadiul la care se află în momentul de faţă conştiinţa sa.

În timpul comunicării mele cu această forţă, comunicare ce a durat un sfert de an, nu m-am simţit totuşi niciodată ameninţat.

Ei bine, el nu a venit să te sfâşie, ci să facă un schimb cu tine. Ţi-a spus mai mult decât celor mai mulţi oameni de dinaintea ta. A fost vorba însă şi de o altă premisă decât în cazul antecesorilor. Unora le este frică de el şi vor să-l înlăture, ceilalţi vor ceva de la el – faimă, putere sau bani.

În cazul tău pot să-ţi spun că lucrurile au stat un pic altfel. Tu eşti curajos, asta apreciază el la tine, şi mai ales, ai meditat profund asupra chestiunilor pe care ţi le-a spus. L-ai ascultat într-un mod în care nu a mai făcut-o nimeni – şi anume, neutru, fără să-l condamni.

Cum deja am spus : aceia care "intră în contact" cu această forţă, nu o fac fără un interes expres. Ei vor ceva, aşteaptă ceva prin asta. Însă acest lucru nu prezintă nici un fel de interes pentru forţa luciferică. Mulţi care întreprind ceva destructiv în numele ei nu au idee de adevărata activitate a forţei, de serviciul ei, chiar dacă total neînţeles, pe care-l face pentru sursa de energie veşnică a tuturor fiinţelor. S-ar putea spune că reprezintă contrariul a ceea ce s-a născocit despre ea. Este ca şi cum un demon îndeplineşte asupra ta un serviciu plin de iubire, numai că ea te chinuie vreme îndelungată, până când, în cele din urmă, te dezvolţi şi cauţi lumina.

Pe cât de interesantă poate fi o astfel de întâlnire, pe atât de distrugătoare este ea, căci contactul cu partea întunecată a Creaţiei îţi absoarbe energia vieţii.

Vezi, ai avut contact cu fiinţele luminate, care te-au învăţat multe – şi o vor face şi în continuare – apoi ai avut contact şi cu Întunericul, care ţi-a permis să-ţi continui maturizarea. Acum mă ai pe mine – Neutrul. Eu îi iau pe toţi, sfinţi şi criminali. Eu sunt însăşi lumina, totuşi ating şi întunericul. Vei profita de asta. Observă-te în următorii ani ai vieţii tale şi vei vedea ce influenţă exercit asupra ta. Vei recunoaşte cine sunt eu, cel care te însoţeşte, după roade."

(Jan van Helsing, Omul negru a venit, Editura Antet, pag. 139-145)

* "Eu te însoţesc şi te conduc de la începutul şi până la sfârşitul vieţii. Totuşi, eu nu sunt responsabil doar de mersul vieţii, ci şi de ceea ce urmează după. Eu ajut sufletul să se elibereze de trup, aşa cum îl ajut să intre în corp.

Eu nu sunt bărbatul cu coasa, eu sunt transformatorul luminii, a energiei, ceea ce înseamnă că nu aduc moartea, nu aduc pieirea. Eu transform energia. Altfel spus, transform starea de agregare a aceluia care este aici. Eu iau energia vieţii -sufletul - din trup, din materie. Scot energia respiraţiei, a vieţii, o transform şi o schimb, pentru ca ea să poată continuza să existe ca instanţă superioară, la o frecvenţă mai ridicată. Este o transformare. Eu sunt un transformator, din noapte în zi, din umbră în lumină. Aceasta este schimbarea. Moartea este trecerea, schimbarea frecvenţei; aşa cum mecanismul de funcţionare a vieţii necesită modificarea frecvenţei. Acesta este rolul meu." (idem, pag 42.)