Mai Aproape De Adevar, texte/mesaje inspirate care v-au luminat calea Optiuni

[gypsyhart]

Va invit sa impartasiti aici acele mesaje (texte) care v-au impresionat intr'un fel sau altul, care au raspuns unor intrebari (mai mult sau mai putin constiente) pe care le aveati, sau care v-au oferit o alta perspectiva asupra felului in care priviti lumea si pe voi insiva. Sfera "tematica" este aceea a subforumului "Dincolo de Ratiune", adica, spiritualitate, dezvoltare personala, esoterism, psihologie.

E de preferat sa fie mai putine comentarii, pentru a nu se dilua topicul. Eventual se pot deschide topice separate cu teme pornite de aici.

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 11 Apr 2008, 03:11 PM

[gypsyhart]

Un fragment din "Christul cel Viu-dialog cu un invăţător al iubirii", Paul Ferrini (Editura For You, 2007). O carte pe care o recomand oricărui om care caută adevărul.

"Problema autorităţii

Paul: Această situaţie nu se raportează la ceea ce Cursul (de miracole, n.n) numea problema autorităţii?

Iisus: Ba da. Dar de fapt sunt două probleme de autoritate. Prima este că nu ar trebui să-ţi cedezi puterea proprie nici unei autorităţi din exterior - cum ar fi preşedintelui, Papei, Cursului sau mie, atâta timp cât mă percepi ca fiindu-ţi exterior. A doua este că nu ar trebui să-i dai ascultare nici propriului tău ego. Pe scurt: nimeni nu ştie mai bine ca tine de ce ai nevoie. Şi nu ai nevoie de ceea ce ego-ul crede că ţi-ar trebui.

Paul: Cum putem să încetăm să mai ascultăm vocea ego-ului?

Iisus: Percepţiile ego-ului sunt practic căsătorite cu aşteptările emoţionale şi culturale pe care ceilalţi le au de la tine. Iar acest lucru este adevărat, chiar dacă reacţionezi la aceste aşteptări. Pentru a afla de ce ai nevoie cu adevărat şi cine eşti în realitate, trebuie să stai în linişte pentru mult timp - suficient de mult pentru ca mintea ego-ului să se oprească.

Paul: De aceea este atât de de important să conectăm mintea la respiraţie, atunci când intrăm în starea de linişte?

Iisus: Da. Dacă mintea şi respiraţia nu sunt conectate, vezi lucrurile prin perdeaua judecăţii şi a emoţiilor care te fac să reacţionezi. Dar atunci când mintea este în legătură cu respiraţia, ţesătura conştiinţei devine mai transparentă.

A asculta vocea interioară

Paul: Atunci când vălul devine mai transparent, începem să auzim vocea ghidului lăuntric, nu-i aşa?

Iisus. Da, intri în legătură cu autoritatea reală care se află în interiorul tău. Asta se întâmplă în tăcere, starea de linişte în care gândurile răzleţe din minte dispar. Există o pace şi o blândeţe profundă în această stare. Nimic nu e impulsiv, precipitat şi nici reacţii.

Paul: Este vocea firavă, liniştită, din interior.

Iisus: Da, dar când auzi clar acea voce, nu ţi se mai pare deloc "firavă". Nu este ca cea a unui şoricel care chiţăie, ci ca răcnetul unui leu.

Religia ca resursa, nu ca autoritate

Paul: Dacă suntem chemaţi să ascultăm vocea adevărului din interiorul inimilor noastre, de ce mai avem nevoie de religie?

Iisus: Nu aveţi nevoie de religie. În cel mai bun caz, religia este o carte deschisă, care conţine o cronică a experienţelor altor oameni. Poţi citi în acea carte despre experienţa trăită de mine sau de Confucius, sau experienţa prezentată în vechile scrieri vedice. Ea devine un depozit uriaş de cunoaştere pe care îl poţi studia. Studiul nu este un lucru rău în sine, atâta vreme cât îţi poartă paşii înapoi la propria ta experienţă de viaţă. Dacă te îndepărtează de experienţa ta, atunci nu este de nici un ajutor. Totuşi, există lucruri ce nu pot fi învăţate citind scripturile sau vorbind cu alţi oameni. Sunt lucruri care trec dincolo de cuvinte sau noţiuni. Le poţi trăi doar dacă mintea şi inima sunt deschise. Dar, dacă eşti pierdut în cărţi, sau încerci să-ţi duci viaţa conform regulilor impuse de alţii, nu le poţi trăi.

Paul: Religia nu se bazează, în mare parte, pe dogmă şi pe norme?

Iisus: Da, mare parte a comentariilor este de acest gen. Dar dacă intri direct în gura calului după ce a băut apă din pârâu, poţi avea o senzaţie de răcoare în propriul tău gâtlej.
Vieţile învăţătorilor sunt ca un poem simfonic de o mare putere şi versatilitate emoţională. De ce să refuzi să trăieşti aceste experienţe? Nu există nici un motiv să opreşti muzica dacă ea nu îţi creează dependenţă. Dacă atunci când asculţi muzica altcuiva, nu mai poţi să-ţi compui propria ta muzică, atunci nu mai asculta.

Paul: Deci, a înţelege câte ceva din experienţa spirituală a altora ne poate folosi, atâta vreme cât nu ne îndepărtează de propria experienţă.

Iisus: Da. Unora le va fi de un mare ajutor. Le va da încredere. Pentru alţii va fi seducătoare şi derutantă.

Paul: Cum poţi să îţi dai seama dacă te ajută sau nu?

Iisus: Dacă o foloseşti pentru a-ţi oferi răspunsuri, atunci nu îţi este utilă. Te va îndepărta de procesul prin care trebuie să îţi găseşti propriile răspunsuri. Dacă nu te bazezi pe ea pentru răspunsuri, atunci va fi ca un instrument care te va ajuta să descoperi adevărul din interiorul tău.
Când religia este ca o carte deschisă, pe care o poţi consulta după bunul plac, din când în când, e minunat! Ea este o bibliotecă de experienţe. Dar, dacă uşile se închid imediat ce îi treci pragul, atunci trebuie să-ţi dai seama că nu ai intrat într-o bibliotecă, ci într-o închisoare.

Paul: Atunci, religia care nu oferă libertatea de a pune întrebări şi de a contesta autoritatea, poate fi într-adevăr numită "opiul poporului"?

Iisus: Da, asta este. Oamenii trebuie să înţeleagă că religia poate fi un drog, ca alcoolul sau heroina. De fapt, unoeri este mai greu să scapi de dependenţa faţă de dogmele religiei, decât de cea faţă de alcool şi droguri! Atât drogurile, cât şi ideile dogmatice pot crea dependenţă. Iar oamenii pot trece de la o dependenţă la alta, deseori renunţând la plăcerea creată de intoxicaţia cu substanţe chimice, pentru cea oferită de o religie evanghelică, ce propovăduieşte insistent cuvintele unei Biblii."

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 7 Aug 2008, 12:05 PM