HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

 
Reply to this topicStart new topic
> Colţişorul Muşteriului De Gardă!, pentru cei fara de somn
Papadie_62
mesaj 5 Apr 2008, 01:29 AM
Mesaj #1


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 708
Inscris: 18 November 06
Din: Hanu' Ancutei
Forumist Nr.: 8.965



Într-o noapte nu am avut somn si m-a apucat ora 4:30 colindând aiurea pe net... Aveam un milion de gânduri (bune, ne...) şi oricât am căutat un loc în care să nu fiu offtopic exprimându-le, nu am găsit...
Aşa mi-a venit ideea să creez un loc, unde cei ce nu au somn şi nici cu cine conversa, să-şi expună gândurile (bineînţeles, doar cele ce se pot expune).
Iar numele... mi-a fost inspirat de o postare (citită pe undeva) în care se ura cuiva "gardă uşoară"... Apoi, "Colţişorul muşteriului de gardă" mi s-a părut foarte potrivit pentru cei ce nu au somn.
Şi, dacă astă noapte n-am eu somn, la noapte poate nu are altcineva, mîine noapte, altcineva.... şi tot aşa, colţişorul îi va găzdui gândurile.
S-a vrut doar un joc de cuvinte, o legătură dacă vreţi, între titlul forumului şi postările din club.. Puteam să scriu în loc de "muşteriului de gardă" "muşteriului non-stop" pentru că oricum, ideea era de nesomn, însă mi s-a părut mai "smart"...


GÂNDURI
(... Scrise cândva - într-un timp pierdut în clepsidra neîntoarsă, pentr-o cafenea - acum demolată - dintr-un alt colţ de stradă uitată. Aduse aici, într-un alt timp, nu la un colţ de stradă ci la o răscruce de drum, nu într-o cafea ci într-un han, nu a unui cafegiu ci a unui hangiu, şterse cu grijă de praf şi aşezate-ntr-un colţ pentru completarea decorului.)

Gânduri în vârf de condei

E noapte adâncă şi linişte-n jur. La masa din colţ, arde-ntr-un bol oriental, o lumânare albastră. În spatele ei, un chip obosit îşi sprijină gândurile în podurile palmelor. Dacă-l priveşti, din când în când zăreşti un zâmbet, dovadă vie a momentelor plăcute ce brodează aducerile aminte.
E linişte, pustiu şi praf de uitare. Pe peretele slab luminat, în joaca sa cu lumina lumânării albastre, un abur zglobiu crează fantasme.
Genele chipului obosit se pleacă asemeni petalelor sub bobul de rouă. Degete suave trasează desene imaginare pe colţul feţei de masă. Zâmbeşte.
Cafeaua s-a răcit, încet, în căniţa de lut ars ce s-a visat cândva ceşcuţă gingaşă de porţelan.
Pe chipul obosit, cu genele plecate, apare iar un zâmbet... discret. Se ţese o poveste. Povestea căniţei de lut şi a visului ei diafan...
Dar asta, o vom depăna, la o cafea, într-o altă noapte albă, fără somn...
Acum, gânduri bune, somn uşor!

Marti, 12 Februarie, 2008 02:47:19


Şi alte gânduri...

Pic, pic, pic!...
Se scurge-n picuri noaptea, cufundându-se în întunericul translucid al Universului.
Timpul se joacă cu mine.
Mă face să cred că azi este încă ieri.
Tic - tac!
Tic - tac!
Ecoul ritmat al alunecărilor frânturilor de timp îmi este cântec de leagăn, iar somnul, e vălul de ceaţă ce se aşterne peste gândurile obosite.
Tu unde eşti?... În ce punct al paralelei timpului meu?
Iluzie! Smarald topit într-un pumn de cenuşă.
Iluzie!... Frumos nume pentru pierderea a ceva ce n-am avut vreodată.
Te-nchide geană şi trage după tine zăvorul ce-ncuie poarta tărâmului de vis.
Şşştttt!
Adorm!
Noapte bună!

Joi, 14 Februarie, 2008 03:06:12


Îmi târşâi paşii obosiţi pe podeaua de scândură învechită, târăsc după mine gânduri în valmă, ud brazda anilor cu rodul tristeţii...
Îmi arunc pe umăr vechitura ce mi-a ţinut de cald o vreme, calc pe lângă fericire ca nu cumva s-o zdrobesc.
....

Vineri, 15 Februarie, 2008 00:55:25


Gânduri de sfârşit de iarnă

E rece şi pustiu. Nici o adiere, nici o nălucă, nici o fantasmă, nici un om...
Hangiul şi-a încheiat misiunea pe azi... ba nu, pe ieri. Şi-a strâns căniţele de lut şi le-a aşezat în raft pentru somnul scurt al unei nopţi şi mai scurte... Priveşte în jur, se ridică şi pleacă trăgând după el uşa hanului. N-o încuie, n-are motiv... nu-i va lua nimeni căniţele de lut. Ei, dacă erau de porţelan, era alta poveste.
Iese în stradă şi suflă în flăcăruia felinarului din colţ.
E beznă!
Noapte bună!

Vineri, 15 Februarie, 2008 02:06:06


S-a aşezat praful... Păianjenii şi-au ţesut pânză... Uitarea ne stăpâneşte flămândă, devorând încet, încet, orice urmă de amintire...
Stau singură la masa din colţ, privesc în gol şi-mi fac bilanţul întrebări - răspunsuri, al zilelor, lunilor, anilor din urmă. Inegalitate... Întrebările sunt 'multul' care strică, răspunsurile... 'puţinul' care nu ajunge.
Sorb azi, un strop din cafeaua răcită (făcută ieri) şi gândul îmi zboară aiurea. Mă uit peste umăr... sunt singură. Doar eu şi fantomele trecutului, reîntrupate din aburul furat cafelei cândva fierbinte. Jocul lor mă oboseşte. Se învârt în jurul meu şi spun ceva... Nu înţeleg ce. Este mai mult un vaiet, un plâns, un scâncet. Aş vrea să înţeleg ce spun, aş vrea să le răspund, aş vrea să le alin suferinţa...
Deschid ochii... Linişte, tăcere şi... praf.
Cred că am aţipit... sau am visat cu ochii deschişi.
...
Praf de stele peste gene,
Licurici în vise mici,
Şapte purici pe-un picior,
Noapte bună, somn uşor!

Duminica, 17 Februarie, 2008 02:56:25


E noapte adâncă, e trist şi e pustiu. Şi iarăşi numai eu aici.
E cald şi totuşi rece.
Mi-am tras cafeau în faţă, privesc în adâncul ei încercând să descifrez viitorul în jocul formelor din conţinut.
Mă-ntreb de nu cumva sunt eu cauza pustietăţii sau poate doar faptul că lumea are treburi mult mai importante... Asta mă pune pe gânduri, nici una dintre situaţii nefiindu-mi în avantaj.
Hmmm.
Poate dacă s-ar plăti orele de noapte la han, n-aş mai fi singură pe aici...
Ce spui "şefu'', pui de un spor de noapte? Nu mult, acolo, de-un somnifer, ceva...
Iar s-a răcit cafeaua nebăută... Puiuţu' îmi doarme demult... doar eu umblu teleleu prin han, la ceas târziu în noapte, să nu supăr pe nimeni, să nu împiedic pe nimeni...

Şi azi ca şi ieri,
Pe noapte cu plină lună,
Puricii, deşi stingheri,
Vi-i urez de... noapte bună!

Luni, 18 Februarie, 2008 02:25:30


Ding-dong! Ding-dong!
Ceasul vechi din colţul cu păianjeni îşi face datoria la fiecare douăşpe fixe. Doar atât mai bate... la celelalte ore nu. S-a supărat pe timp că-l tot trece, şi-l tot trece, şi-l slefuieşte patinându-l, dându-i aspect de bunic...
Căniţa de lut aşteaptă cu cafeaua aburindă, muşteriul fără somn.
Şi iată-l!
Dar azi nu stă. Doar a trecut de un salut, de-o mângâiere a tortiţei, de-o adulmecare a aburului nobil, de-o satisfacţie aromată, de-o bârfă mică...
Pe masă, pâlpâie lumânarea albastră.
.........
Azi mi-a zâmbit un copil. Avea obrăjorii îngheţaţi şi roşii. M-am aplecat şi l-am luat în braţe. Doamne, cum trece timpul şi cum mai uităm.... Avea ochişorii albaştri şi... în mânuţă un ghiocel. Când l-am lăsat jos, sub ochii îngroziţi ai mamei care credea, probabil, că sunt vrăjitoarea cea rea, mi-a întins ghiocelul. "Na!"... Avea degeţelele roşii iar mie îmi venea să le tot pup, să le încălzesc. "Păstrează-l!" i-am spus împingându-i uşor mânuţa. S-a uitat la el nedumerit, apoi la mine şi... mi-a zâmbit... Apoi a fugit!
Zâmbetul acelui copil m-a reumplut de viaţă, mi-a redat energie, putere să înţeleg, dorinţă să fac, plăcere să creez.
.......
Dar gata...
Oboseala îşi spune cuvântul.
Nici azi n-am avut cu cine schimba o vorbă.
Ei, oi mai trece , să întreţin flăcăruia aprinsă în colţişorul de gardă, apoi, de-or reveni muşterii, m-oi retrage...

Pe aia cu puricii v-am spus-o?
Şapte purici în pridvor... rolleyes.gif
nonono.gif
nu hh.gif
Din cărare în pridvor,
Şapte purici pe covor... rolleyes.gif
nonono.gif
nu hh.gif
Din cărare în pridvor,
Din pridvor drept pe covor,
Vă spun şi-astăzi 'Somn uşor!'
Şapte purici pe-un picior!

Noapte bună!

Marti, 19 Februarie, 2008 01:05:13



Şi... am ajuns la zi (paradoxal)! wink.gif
Noapte bună! smile.gif


--------------------
Sfârşitul lumii dac-ar fi să fie,
Ce-ar fi mai mult
Decat explozia în vânt,
A unui glob de... păpădie?"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Papadie_62
mesaj 22 Jul 2008, 01:36 AM
Mesaj #2


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 708
Inscris: 18 November 06
Din: Hanu' Ancutei
Forumist Nr.: 8.965



E cald şi praful miroase a rânced. În surdină se aude o muzică leneşă, răpusă parcă şi ea de căldura de peste zi. În vaza din colţ zâmbesc trei tuberoze pe jumătate însetate.
E noapte iar şi iar n-am somn. E cald şi praful miroase a sudoarea zilei de sărbătoare...
Hmm!!!!

...........................................

Stăteam gânditoare la masa din colţul întunecat.
Ţigarea fumega încă în scrumieră. O lăsase în grabă un muşteriu ce ocupase masa înaintea mea. Mirosul de tutun ars îmi pătrundea în nări şi îmi purta gândul la timpuri trecute, când fumul ce se ridica din jarul scrumului de ţigare îmi era cel mai bun prieten, îmi era muză şi calmant...
Am zâmbit când mi-am amintit, de parca nu aş fi fost şi eu cândva, erou principal.
Nici nu am realizat când am băut jumătate de cafeaua din căniţa de lut, nu am realizat nici cât timp trecuse de când stăteam la masa din colţul întunecat. Mucul de ţigare se stinsese demult, însă eu continuasem să visez pe fundalul aburilor cafelei. Tot un drac. Ce mi-era că-mi cream fantasmele din fumul de ţigare, ce mi-era că le cream din aburii cafelei?... Tot o unduire fantasmagorică.
Nici nu l-am zărit când s-a aşezat la masa mea. Nici nu-mi amintesc dacă mi-a cerut permisiunea să se aşeze... nici nu ştiu dacă a venit cu cafeaua sau a comandat-o după ce a luat loc...
Ştiu doar că i-am privit lung mâinile, care se odihneau pe masă, deasupra unui ziar necitit. Avea mâini frumoase, cu degete lungi, diafane şi foarte îngrijite. Îmi plac mâinile îngrijite, indiferent ale cui sunt. Spun multe despre caracterul unui om.
Le-am admirat.
Şi, ca şi mucul de ţigare fumegândă, ca şi bătrânul han, ca şi mirosul de praf învechit, şi frumuseţea mâinilor lui mă ducea cu gândul în trecut. Mai văzusem mâini aşa frumoase doar la trei bărbaţi întâlniţi în viaţa mea.
Unul era profesorul de pian al celei mai bune prietene, pe care o însoţeam la ore doar pentru că muzica mă fascina iar atmosfera mă trimetea undeva, în lumea intelectuală, însă nu oricum, ci aşa, pe unda acordurilor coardelor întinse şi lovite uşor de ciocănelele de lemn. Profesorul... avea nişte mâini ca de porţelan, cu degete lungi şi elegante, care executau un adevărat balet pe clapele albe şi negre.
Apoi, a fost medicul de copii la care mă ducea mama când făceam roşu în gât de prea multă zbenguială. Nu-mi era frică. Mă duceam cu plăcere pentru că îmi plăcea să-i privesc mâinile delicate. În mintea mea de copil erau mâinile sfinte, aducătoare de vindecare. Îl iubeam. Avea o mustaţă stufoasă şi un chip blând, de bunic ce spune poveşti la gura sobei... Iar mâinile... mâinile, atât de mari încât să cuprindă în ele miracolul întregii lumi, aveau parcă o aură sclipitoare, de sfinţenie.
Al treilea, a fost... tatăl meu. Tatăl meu, care, deşi n-a fost nici pianist, nici medic, avea mâinile cele mai îngrijite şi mai frumoase din lume.
...
Priveam mâinile ce se odihneau pe ziarul necitit, de pe masă. Le stăpânea un tremur aproape imperceptibil... Printre aburii celor două cafele am zărit chipul omului cu mâini frumoase... “O fi pianist?... O fi medic?... O fi muncitor?”
Chipul nu spune nimic. Şi nici omul. Îşi ia ziarul necitit de pe masă, se ridică şi...
(- O noapte liniştită şi mulţumesc pentru companie!)
... şi pleacă!
Avea o frământare... Se simţea... O simţeam.
Mâinile lui frumoase, ce se odihniseră pe ziarul necitit, tremurau uşor. Cred că el nu şi-a dorit să se vadă asta, poate din acest motiv a şi plecat înainte să termine cafeaua... Dar eu aş fi vrut să le ating, să opresc tremurul, să le transmit liniştea... Care???
...
Am să-l aştept aici şi-n alte seri, şi-n alte nopţi, poate mai vine, deşi... cine poate şti?!

Pe masă mai pâlpâie încă, lumânarea albastră!!!!


--------------------
Sfârşitul lumii dac-ar fi să fie,
Ce-ar fi mai mult
Decat explozia în vânt,
A unui glob de... păpădie?"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Papadie_62
mesaj 29 Jul 2008, 01:20 AM
Mesaj #3


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 708
Inscris: 18 November 06
Din: Hanu' Ancutei
Forumist Nr.: 8.965



Aceleaşi ore târzii fără somn, acelaşi han din r[scruce, aceeaşi căniţă de lut cu vise de ceşcuţă de porţelan, acceaşi cafea, aceleaşi gânduri.... Doar ceva mai multă fericire azi.
Privesc înspre niciunde, gândesc într-un vacarm, aştept un om cu mâini frumoase şi sorb din când în când din licoarea aromată.
Dinspre niciunde înspre încoace, îmi rotesc privirea şi prind în unghiul ei cel mai haios, alunecarea gravitaţională a unui biet paianjen de colţ întunecat. E mic şi pare pricăjit aşa cum este atârnat de-un fir... Întind mâna, aş vrea să-l ajut... dar mă opresc.
În nefericita lui atârnare, spâzurat de propriul său fir de mătase, sub jalnica înfăţisare, de fapt, se află un monstru. Şi-n pânza lui se zbate neputincioasă, o... prinţesă. Micuţă, gingaşă, cu aripi diafane dar care acum nu o mai ajută la nimic. Se zbate în pânza înşelătoare, iar el, aparent pricăjitul, se îndreptă cu mare grabă către ea... O nu, nu ca să o ia de soţie, nu... ci...
.............
... o mână frumoasă, cu degete îngrijite, s-a întins şi s-a aşezat între "călău" şi prinţesă. Două degete au rupt pânza eliberând prizoniera speriată şi pedepsind la înfometare călăul.
A sosit... ştiam că va mai veni.
Omul cu mâinile frumoase...
Am vrut să-l privesc în ochi, dar tocmai ce a întors spatele şi-a plecat... De când oare era prezent?... Privise şi el spectacolul?
Cine ştie?
Şi iarăşi s-a răcit cafeaua, şi iaraşi nu ştiu cum a trecut timpul...
Pe masă arde însă, lumânarea albastră.
Hanul este pustiu, obloanele pe jumătate trase, hangiul şi muşterii deja în lumea viselor... Doar eu aici, râmasă să trag oblonul de la intrare, să sting lumina...

(-Zână a furnicilor, să ai noapte lină şi mulţumeşte-i lui, că la momentul potrivit, ţi-a întins o mână)...

... şi să vă spun:
Puuhhhh!
Puf de păpădii în noapte,
Peste gene, printre şoapte,
Praf de stele să vă cearnă
Pân' la a zorilor geană!

Noapte bună!


--------------------
Sfârşitul lumii dac-ar fi să fie,
Ce-ar fi mai mult
Decat explozia în vânt,
A unui glob de... păpădie?"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 29 Jul 2008, 01:20 AM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Papadie_62
mesaj 22 Apr 2012, 07:13 PM
Mesaj #4


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 708
Inscris: 18 November 06
Din: Hanu' Ancutei
Forumist Nr.: 8.965



hiya.gif

O zi...

O zi ca oricare alta, cu paşii mei cadenţaţi imprimînd caldarâmului un tempo de tango retoric....
Merg agale cu mâinile adâncite în buzunarele trenciului, cu capul bine îndesat in gulerul ridicat şi cu fruntea plecată, însă bine protejată de borul pălăriei vechi de fetru ros. Plouă mărunt dar apa adunată pe bor se scurge în şuroaie, ca de la streaşina casei bătrâneşti în care mi-am legănat copilăria. Lumina felinarului cu sticla afumată împodobeşte în aur pietrele caldarâmului....

Ridic privirea....
Unde-i felinarul cu sticla lui afumată?
Plouă, dar unde este caldarîmul?
Paşii mei cadenţaţi imprimă acelaşi tempo de tango retoric, de data asta însă unui asfalt prost turnat, pe acelaşi trotuar invechit, dar străjuit de un stâlp cu un bec fluorescent imens ce a luat locul felinaurlui cu sticla afumată..
Şi plouă, dar nu este acceaşi ploaie... şi merg cu capul plecat, bine băgat în gulerul trenciului, cu fruntea la fel de bine ascunsă de borul aceleiaşi pălării de fetru ros....
Gânduri de azi şi ieri ce se intersectează năuc în ritmul trecerii timpului pe muzica dulce a tangoului retoric.
E verde, e azi, e strop, e ziuă...
Şi plouă!

Şi plouă în tinda sufletului meu,
Şi plouă, plouă mereu,
Ducând şuroaiele cu ele
Frânturile gândurior mele,
De azi, de ieri,
spre ... nicăieri!!!!

09 Noiembrie 2009, 03:00 PM

Acest topic a fost editat de Papadie_62: 22 Apr 2012, 07:37 PM


--------------------
Sfârşitul lumii dac-ar fi să fie,
Ce-ar fi mai mult
Decat explozia în vânt,
A unui glob de... păpădie?"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Papadie_62
mesaj 22 Apr 2012, 07:36 PM
Mesaj #5


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 708
Inscris: 18 November 06
Din: Hanu' Ancutei
Forumist Nr.: 8.965





O ALTĂ ZI...

- (pe tematica unui "Concurs de vară" şi pe scheletul unei inspiraţii anterioare ) - 

O zi ca oricare alta, cu paşii mei cadenţaţi imprimând nisipului un tempo de tango retoric...
Merg agale pe ţărmul franjurat de dantela înspumată a nemărginirilor albastre, gândind în ritmul paşilor pierduţi, undeva, în urma trecerii timpului.

Un pas, doi, trei…

Simt sub tălpi răceala pietrei de ţărm şi asemeni sirenelor ieşite din spuma mării, îmi întind osteneala pe stâncă. Îmi sprijin gândurile în palmă şi mă infăşor în marama izului de alge…
Mă uit in jur. Deoparte e marea, de cealată, nisipul… iar eu, eu şi stânca, străjeri ai hotarului apă-pământ…
Eu, stranie făptură plecată umil în faţa creaţiei, mângâind cu gândul soarele zilei la răsărit de lună, măsor tipul cu pasul.
Nicăieri nu am loc de popas, om nebun ce-nconjoară pământul, lânga mine opreşte un ceas... doar unul, la intersecţia lui azi cu ieri şi mâine...”
E cald, e vară şi e… azi.
Neobosită privesc marea deasupra căreia se ridică mireasa nopţii, luna.
E linişte.
Şi totuşi nu.
De departe se aud venind în galop mustangii albi ai valurilor lovite de stânci. Mă prind în fuga lor şi… nicăieri nu am loc de popas...
Obrajii-mi îmi ard. Privirea-i departe, în larg, departe, tot mai departe. Gleznele-mi sunt ude, lovite cadenţat, în tempoul unui tango retoric. Un curent uşor din fâlfâit de aripi de albatros se joacă isteric cu suviţe rebele ce-mi umbresc fruntea.
Privesc înapoi... văd urmele de ieri ale paşilor mei în drumul lor spre mare... Privesc în jos... văd paşii mei la contopirea nisipului cu valul... Privesc înainte... văd paşii mei pe apă, lăsând urme de neimaginat.
Privesc înainte, tot înainte, om nebun ce-nconjoară pământul cu gândul neobosit, în nopţi nesfârşite de vară. Văd urme de paşi... Sunt urmele mele de ieri, ajunse din urmă de privirile de mâine.

E cald.
Obrazul mi-e ud.
Simt sarea rămasă în urmă... A fost lacrima mea?... A fost doar strop de val născut din sărutul mării cu stânca?

Lânga mine opreşte un ceas,
Din timpul trecut şi rămas,
Ce-amestecă azi-ul cu ieri
Şi mâine, în nesfârşite veri...

O zi ca oricare alta, cu paşii mei cadenţaţi imprimând nisipului un tempo de tango retoric...

Acest topic a fost editat de Papadie_62: 22 Apr 2012, 07:37 PM


--------------------
Sfârşitul lumii dac-ar fi să fie,
Ce-ar fi mai mult
Decat explozia în vânt,
A unui glob de... păpădie?"
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cristiana M
mesaj 1 Jul 2012, 12:32 AM
Mesaj #6


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 11
Inscris: 17 May 12
Din: peste tot si nicaieri
Forumist Nr.: 37.976



In noaptea asta cine-o fi de garda?
As sta eu drepti si nemiscata sperand sa nu fiu deranjata, dar.... Papadie, draga Papadie, e colt sau camera de garda?


--------------------
You can't control what's happening in your life,
but you can control what you think and feel about it.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Papadie_62
mesaj 5 May 2017, 01:29 PM
Mesaj #7


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 708
Inscris: 18 November 06
Din: Hanu' Ancutei
Forumist Nr.: 8.965





- Gand... -

Dimineţi mohorâte de iarnă stearpă, paşi grei prin pustiul sufletului, iubiri pierdute în negura amintirilor...
Nu, n-am să plâng chiar dacă sufletul meu se tranformă încet, încet, din puf de păpădie în bob de rouă!
Bob de rouă... lacrima seninului în zori, prelinsă pe genele nopţii trecute!
Nu, n-am să plâng!

CCM, Buzau, 01.04.2014


--------------------
Sfârşitul lumii dac-ar fi să fie,
Ce-ar fi mai mult
Decat explozia în vânt,
A unui glob de... păpădie?"
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 08:56 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman