Colţişorul Muşteriului De Gardă!, pentru cei fara de somn Optiuni

[Papadie_62]

Într-o noapte nu am avut somn si m-a apucat ora 4:30 colindând aiurea pe net... Aveam un milion de gânduri (bune, ne...) şi oricât am căutat un loc în care să nu fiu offtopic exprimându-le, nu am găsit...
Aşa mi-a venit ideea să creez un loc, unde cei ce nu au somn şi nici cu cine conversa, să-şi expună gândurile (bineînţeles, doar cele ce se pot expune).
Iar numele... mi-a fost inspirat de o postare (citită pe undeva) în care se ura cuiva "gardă uşoară"... Apoi, "Colţişorul muşteriului de gardă" mi s-a părut foarte potrivit pentru cei ce nu au somn.
Şi, dacă astă noapte n-am eu somn, la noapte poate nu are altcineva, mîine noapte, altcineva.... şi tot aşa, colţişorul îi va găzdui gândurile.
S-a vrut doar un joc de cuvinte, o legătură dacă vreţi, între titlul forumului şi postările din club.. Puteam să scriu în loc de "muşteriului de gardă" "muşteriului non-stop" pentru că oricum, ideea era de nesomn, însă mi s-a părut mai "smart"...


GÂNDURI
(... Scrise cândva - într-un timp pierdut în clepsidra neîntoarsă, pentr-o cafenea - acum demolată - dintr-un alt colţ de stradă uitată. Aduse aici, într-un alt timp, nu la un colţ de stradă ci la o răscruce de drum, nu într-o cafea ci într-un han, nu a unui cafegiu ci a unui hangiu, şterse cu grijă de praf şi aşezate-ntr-un colţ pentru completarea decorului.)

Gânduri în vârf de condei

E noapte adâncă şi linişte-n jur. La masa din colţ, arde-ntr-un bol oriental, o lumânare albastră. În spatele ei, un chip obosit îşi sprijină gândurile în podurile palmelor. Dacă-l priveşti, din când în când zăreşti un zâmbet, dovadă vie a momentelor plăcute ce brodează aducerile aminte.
E linişte, pustiu şi praf de uitare. Pe peretele slab luminat, în joaca sa cu lumina lumânării albastre, un abur zglobiu crează fantasme.
Genele chipului obosit se pleacă asemeni petalelor sub bobul de rouă. Degete suave trasează desene imaginare pe colţul feţei de masă. Zâmbeşte.
Cafeaua s-a răcit, încet, în căniţa de lut ars ce s-a visat cândva ceşcuţă gingaşă de porţelan.
Pe chipul obosit, cu genele plecate, apare iar un zâmbet... discret. Se ţese o poveste. Povestea căniţei de lut şi a visului ei diafan...
Dar asta, o vom depăna, la o cafea, într-o altă noapte albă, fără somn...
Acum, gânduri bune, somn uşor!

Marti, 12 Februarie, 2008 02:47:19


Şi alte gânduri...

Pic, pic, pic!...
Se scurge-n picuri noaptea, cufundându-se în întunericul translucid al Universului.
Timpul se joacă cu mine.
Mă face să cred că azi este încă ieri.
Tic - tac!
Tic - tac!
Ecoul ritmat al alunecărilor frânturilor de timp îmi este cântec de leagăn, iar somnul, e vălul de ceaţă ce se aşterne peste gândurile obosite.
Tu unde eşti?... În ce punct al paralelei timpului meu?
Iluzie! Smarald topit într-un pumn de cenuşă.
Iluzie!... Frumos nume pentru pierderea a ceva ce n-am avut vreodată.
Te-nchide geană şi trage după tine zăvorul ce-ncuie poarta tărâmului de vis.
Şşştttt!
Adorm!
Noapte bună!

Joi, 14 Februarie, 2008 03:06:12


Îmi târşâi paşii obosiţi pe podeaua de scândură învechită, târăsc după mine gânduri în valmă, ud brazda anilor cu rodul tristeţii...
Îmi arunc pe umăr vechitura ce mi-a ţinut de cald o vreme, calc pe lângă fericire ca nu cumva s-o zdrobesc.
....

Vineri, 15 Februarie, 2008 00:55:25


Gânduri de sfârşit de iarnă

E rece şi pustiu. Nici o adiere, nici o nălucă, nici o fantasmă, nici un om...
Hangiul şi-a încheiat misiunea pe azi... ba nu, pe ieri. Şi-a strâns căniţele de lut şi le-a aşezat în raft pentru somnul scurt al unei nopţi şi mai scurte... Priveşte în jur, se ridică şi pleacă trăgând după el uşa hanului. N-o încuie, n-are motiv... nu-i va lua nimeni căniţele de lut. Ei, dacă erau de porţelan, era alta poveste.
Iese în stradă şi suflă în flăcăruia felinarului din colţ.
E beznă!
Noapte bună!

Vineri, 15 Februarie, 2008 02:06:06


S-a aşezat praful... Păianjenii şi-au ţesut pânză... Uitarea ne stăpâneşte flămândă, devorând încet, încet, orice urmă de amintire...
Stau singură la masa din colţ, privesc în gol şi-mi fac bilanţul întrebări - răspunsuri, al zilelor, lunilor, anilor din urmă. Inegalitate... Întrebările sunt 'multul' care strică, răspunsurile... 'puţinul' care nu ajunge.
Sorb azi, un strop din cafeaua răcită (făcută ieri) şi gândul îmi zboară aiurea. Mă uit peste umăr... sunt singură. Doar eu şi fantomele trecutului, reîntrupate din aburul furat cafelei cândva fierbinte. Jocul lor mă oboseşte. Se învârt în jurul meu şi spun ceva... Nu înţeleg ce. Este mai mult un vaiet, un plâns, un scâncet. Aş vrea să înţeleg ce spun, aş vrea să le răspund, aş vrea să le alin suferinţa...
Deschid ochii... Linişte, tăcere şi... praf.
Cred că am aţipit... sau am visat cu ochii deschişi.
...
Praf de stele peste gene,
Licurici în vise mici,
Şapte purici pe-un picior,
Noapte bună, somn uşor!

Duminica, 17 Februarie, 2008 02:56:25


E noapte adâncă, e trist şi e pustiu. Şi iarăşi numai eu aici.
E cald şi totuşi rece.
Mi-am tras cafeau în faţă, privesc în adâncul ei încercând să descifrez viitorul în jocul formelor din conţinut.
Mă-ntreb de nu cumva sunt eu cauza pustietăţii sau poate doar faptul că lumea are treburi mult mai importante... Asta mă pune pe gânduri, nici una dintre situaţii nefiindu-mi în avantaj.
Hmmm.
Poate dacă s-ar plăti orele de noapte la han, n-aş mai fi singură pe aici...
Ce spui "şefu'', pui de un spor de noapte? Nu mult, acolo, de-un somnifer, ceva...
Iar s-a răcit cafeaua nebăută... Puiuţu' îmi doarme demult... doar eu umblu teleleu prin han, la ceas târziu în noapte, să nu supăr pe nimeni, să nu împiedic pe nimeni...

Şi azi ca şi ieri,
Pe noapte cu plină lună,
Puricii, deşi stingheri,
Vi-i urez de... noapte bună!

Luni, 18 Februarie, 2008 02:25:30


Ding-dong! Ding-dong!
Ceasul vechi din colţul cu păianjeni îşi face datoria la fiecare douăşpe fixe. Doar atât mai bate... la celelalte ore nu. S-a supărat pe timp că-l tot trece, şi-l tot trece, şi-l slefuieşte patinându-l, dându-i aspect de bunic...
Căniţa de lut aşteaptă cu cafeaua aburindă, muşteriul fără somn.
Şi iată-l!
Dar azi nu stă. Doar a trecut de un salut, de-o mângâiere a tortiţei, de-o adulmecare a aburului nobil, de-o satisfacţie aromată, de-o bârfă mică...
Pe masă, pâlpâie lumânarea albastră.
.........
Azi mi-a zâmbit un copil. Avea obrăjorii îngheţaţi şi roşii. M-am aplecat şi l-am luat în braţe. Doamne, cum trece timpul şi cum mai uităm.... Avea ochişorii albaştri şi... în mânuţă un ghiocel. Când l-am lăsat jos, sub ochii îngroziţi ai mamei care credea, probabil, că sunt vrăjitoarea cea rea, mi-a întins ghiocelul. "Na!"... Avea degeţelele roşii iar mie îmi venea să le tot pup, să le încălzesc. "Păstrează-l!" i-am spus împingându-i uşor mânuţa. S-a uitat la el nedumerit, apoi la mine şi... mi-a zâmbit... Apoi a fugit!
Zâmbetul acelui copil m-a reumplut de viaţă, mi-a redat energie, putere să înţeleg, dorinţă să fac, plăcere să creez.
.......
Dar gata...
Oboseala îşi spune cuvântul.
Nici azi n-am avut cu cine schimba o vorbă.
Ei, oi mai trece , să întreţin flăcăruia aprinsă în colţişorul de gardă, apoi, de-or reveni muşterii, m-oi retrage...

Pe aia cu puricii v-am spus-o?
Şapte purici în pridvor...

nu
Din cărare în pridvor,
Şapte purici pe covor...

nu
Din cărare în pridvor,
Din pridvor drept pe covor,
Vă spun şi-astăzi 'Somn uşor!'
Şapte purici pe-un picior!

Noapte bună!

Marti, 19 Februarie, 2008 01:05:13



Şi... am ajuns la zi (paradoxal)!
Noapte bună!