Valea Oltului 1, astept orice fel de comantarii |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Valea Oltului 1, astept orice fel de comantarii |
29 Mar 2008, 01:01 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 160 Inscris: 9 March 08 Din: Bucureti Forumist Nr.: 11.368 |
VALEA OLTULUI. – Marius Tevanian Daniel
De când a venit Flori la noi, să aibă grijă de mine, şi mai ales în ultima vreme, de când mama a trecut în ţinutul eternelor lumini, această fată m-a obişnuit să iau masa de seara pe la ora şapte. Eu fiind la televizor, deodată mă simţeam luat din spate cu că-ruciorul şi dus la bucătărie. - Hai să-ţi dau să mânânci... Acum îi văd pe prietenii tăi că vin. - La ora asta poate vine Florin. – am spus eu. Într-adevăr, cum se lăsa seara, parcă aşteptam să vină cineva... Cum se lăsa seara, în special de când m-a părăsit mama, simţeam nevoia de a veni cineva. De obicei aşteptam să vină unul din cei doi prieteni ai mei, Florin sau Augustin cu Mihaela. Este adevărat că, în ultima vreme, de când eram cu Flori nu m-am mai simţit aşa singur. Aveam senzaţia că trăiesc un fel de menaj în doi. - Te rog Flori, după ce mănânc pot să mai stau la geam? Este de-abia şapte. - Bine, te mai pun la fereastră, dar o să pierzi filmul.. În general, Flori mă punea la fereastră după masa de prânz, pe la trei, şi stăteam până la şapte seara. Dar în perioada aceasta de vară, după ce mâncam seara, ea mă mai punea o jumătate de oră sau o oră, la fereastră. Dacă venea Florin, stăteam până aproape de zece seara la taifas. În seara aceea, după ce Flori m-a pus a doua oară la fereastră, l-am văzut, spre surprinderea mea, pe Mihai Kropacs cum a venit cu maşina. În acele clipe am simţit dintr-odată întregul parfum al anilor trecuţi cum capătă viaţă în faţa mea. - Hai să te scot afară Dănuţ... Împreună cu Ady să mergem aici, la terasa asta, să bem câte-o bere. Vrei? Eu eram bucuros... Dar în acelaş timp m-am uitat cu sfială în cameră, la Flori. Am simţit un gol în suflet, în stomac. Deşi ea era mulţumită când se găseşte cineva s-o ajute să mă scoate afară, totuşi nu ştiam cum va reacţiona în cazul de faţă. - Vreau să ies puţin cu băieţii afară, la terasă... Aş putea? Flori m-a pus în cărucior, şi împreună cu băieţii ne-am dus la terasa magazinului de lângă noi. - Vine şi... doamna cu noi? – s-au mirat timizi atât Ady cât şi Mihai. Eu eram mândru... Cu adevărat mândru de Flori care ne însoţea. Ne-am aşezat la o masă aici, la „Miandra”. Deodată, în timp ce vorbeam cu băieţii, m-am simţit luat din spate de după gât. - Dănuţ!... Ce faci aici? M-am uitat imediat în spate... - Hepa...! Lume nouă! – am exclamat eu, când am văzut-o pe Cristina. Era aceeaşi Cristină, şi totuşi alta. Nu ştiu cum să spun. – Este de-ajuns să ies şi eu odată în lume, şi dau numai de cunoscuţi. Acum câţiva ani, Augustin mi-a făcut cunoştinţă cu Cristina, prietena lui din copilărie, şi vecină de bloc. Flori, înaltă, blondă, cu părul acela bogat, care forma o coroană în jurul ei, avea o carizmă care domina. Pe lângă ea, Cristina, creola aceea care mă fermecase cândva, mai mică de statură, se pierdea, se estompa. - Ce mai faci Dănuţ?... Am auzit de mama ta... Îmi pare rău. Tu ce faci, cum eşti? Flori se uita la noi să vadă cum ne înţelegem, cum mă descurc în asemenea situaţii. |
|
|
29 Mar 2008, 01:31 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 160 Inscris: 9 March 08 Din: Bucureti Forumist Nr.: 11.368 |
adăugat eu, cu ochii la îngriitoarea mea, - chiar dacă ai să pleci de la mine, am să te pomenesc mereu. În special de la tine am învăţat cum să mănânc.
- Cel puţin vreau să ştiu că ai învăţat ceva... Că vei rămâne cu ceva după plecarea mea. - Of, Flori!... Ai început să mă obsedezi cu plecarea ta. În tot acest timp, Augustin nu spunea nimic. Stătea la masă cu o ceaşcă de cafea şi analiza... Într-un târziu, i-a venit o idee pe cât de nouă, pe atât de surprinzătoare. - Ce-ar fi, Flori, să-l iei pe Dănuţ acolo, la tine. Am văzut-o pe îngrijitoarea mea cum a fost luată prin surprindere. Nu se aştepta. Nici nu se gândise la o asemenea variantă. - Bine, dar... acolo am numai băbuţe, bunicuţe... Este imposibil... El este bărbat. În primul rând nu permite Episcopia. - Ei, parcă nu se poate să se obţină o dispensă! – a spus Augustin, privind-o pe Flori analitic. – Cu puţină bunăvoinţă se poate obţine orice. Flori s-a uitat la mine cu o îndoială destul de mare. În primul rând îi era destul de greu sâ-şi ia o responsabilitate aşa de mare cu unul ca mine. - Cel puţin dacă Dănuţ s-ar fi descurcat singur... Lui îi trebuie un personal special. – o vedeam pe Flori cum este cam nehotărâtă. - - Şi nu se poate pune o soră, o călugătiţă de pe-acolo să aibe grijă de el? – a întrebat Augustin, care judeca situaţia în mod logic. – Am înţeles că tu eşti într-un post de conducere. Flori se uita la mine... Eu eram în culmea fericirii. - Aş veni la tine, la mănăstire, din mai multe motive. - Şi care sunt alea? – m-a întrebat Flori. - Îm primul rând aş vrea să rămân cu tine... M-am săturat să tot umblu din femeie în femeie care să mă îngrijească. În al doilea rând... nu ştiu... dar simt că a sosit momentul să fac o schimbare. O mare schimbare în viaţa mea... Iar în al treilea rând, aş face orice, numai să scap de Lili... Femeia aceasta mă stresează, mă omoară... mă bagă în spital. La propriu! - Adevărul este că femeia asta îl enervează pe Dani. – vorbea Flori cu prietenii noştri. – Nu ştiu, dar există persoane care prin simpla lor prezenţă excită, enervează, - Dar de ce are grijă această vecină de casă? – a întrebat şi Mihaiela care n-avea de unde să ştie situaţia mea... Marea mea problemă. - Aici Aida are dreptate. – a explicat Augustin. – Cea mai apropiată este Lili. - Dar dă-o dracului! – am exclamat eu. – Cel. puţin aici nu vreau să aud de ea. Aşa m-am săturat de persoana ei, încât sunt dispus să plec oriunde. Chiar şi la azil... - Tu nu ştii ce vorbeşti. – m-a întrerupt Flori. – Tu ai o situaţie foarte bună. În primul rând ai o casă a ta, proprie. Din care nu te dă nimeni afară. - Pe cuvântul meu Flori – am accentuat eu – Dacă tu pleci, am să fac orice, numai să scap de Lili. De influienţa ei... Şi apoi trebuie să fac ceva, să... să plec din casa mea... Această casă mă apasă, mă sufocă... - Nu vorbi aşa! – mi-a spus Flori care a cunoscut-o e sora mea. – Tu ai o soră foarte bună, care are grijă de toate. În situaţia ta, tu ai un mare noroc cu ea. - Da, aşa este. Aida are grijă să nu-mi lipsească nimic. |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 7 May 2024 - 04:08 AM |