Dormitor, [Cronica lui Nero] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Nero veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[Nero]

In primul rand draga cititorule, inainte de a incepe sa te ingrijorezi pentru mine, te anunt ca o duc foarte bine, de fapt… de mult timp nu am experimentat o asemenea liniste interioara si cum spune un mare filozof, atunci cand ai ceva important de spus, incepe intotdeauna cu “deci”! Si cine sunt eu, inafara de un biet muritor sa ma abat de la aceasta regula haioasa…

Deci, este o joi seara, imprejurarile anunta o noapte placuta si linistitoare, am revenit in odaita copilariei mele, fiind singurul loc unde as acepta sa adorm din intregul meu oras natal.
Sunt presat de o lucrare care trebuie predata asa ca am luat laptop-ul iubitei mele intentionand sa lucrez pe timpul sederii mele acasa.
Ma apuc de lucru, dar dupa o ora de munca... atentia imi este atrasa de stropii de ploaie care se izbeau violent de geam… o noapte de octombrie pe placul meu. In mica mea pauza de la lucru, imi amintesc ca din pura curiozitate vroiam cu tot dinadinsul sa aflu parola prietenei de email, nu din gelozie, cum s-ar intelege ci doar din curiozitate. Astfel cu putina dibacie,laptopul se indura de mine si imi afiseaza pe frumosul lui widescreen un fapt care m-a lasat intr-o stare de uimire de nedescris.
Dupa cum vedeti nu prea reusesc sa exprim indeajuns de bine, starea de disperare in care m-am afundat.
Am gasit conversatia pe internet dintre prietena mea si doi tipi, care m-ai tarziu am realizat ca sunt una si aceeasi persoana. Conversatie pe care prietena mea, intr-un excces de precautie a sters-o din arhiva messenger-ului.
Ma rog, nu am sa intru aici in detaliile conversatiei, unde ea i se plangea cat este de nefericita... bla bla bla... Ma rog, m-au deranjat doua lucruri, si numai doua lucruri;
In primul rand modul in care se comporta, am ramas stupefiat, fatuca era o plastelina in mainile lui, isi cerea scuze in repetate randuri spunand ca nu el este problema, ca ea este, oricum, ma deranja ca fata practic saruta pamantul pe care calca concurentul meu (spun concurentul meu din dorinta de a ma amuza), care in urma conversatiei imi pare ca isi bate joc de ea si o joaca pe degete in cel mai barbar mod... anyway, cine sunt eu sa-i judec... Al doilea lucru care ma deranjat este... volevo fare amore con te perche cuando sto con te io perdo la ragione normale,non dico queste cose a un ragazao siamo insieme, se non e mio ragazzo...
Da, dragi mei, prietena mea, este una din multele fraiere care viziteaza Italia si se indragostesc lulea de italieni care le jura amore eterno.(Chiar nu credeam ca o sa ma amuz atat de tare scriind randurile astea)
Oricum, dupa o noapte intreaga petrecuta intr-o agonie crunta in care singurul acompaniator era ticaitul ritmic al unui ceas de pe masa care se straduia cu indarjire sa castige titlul de sacaitor, realizez ca in toata povestea asta nu este vorba despre fatuca asta cu care mi-am petrecut ultimii 5 ani, ci este vorba despre mine; da eu sunt personajul principal din propriul meu roman, modul in care stiu sa privesc viata face din romanul meu o comedie sau o drama...
Asta a fost punctul de maxima intensitate, cand de odata am simtit a doua oara in viata mea acea liniste interioara care imi spunea “lasa totul va fi bine”- si oricat ar parea de bizar se implinesc doua zile de cand molipsesc cu buna mea dispozitie pe toti cei care ma inconjoara. Doua zile petrecuta in clubul pe care il frecventam pe vremea liceului, unde mi-am reintalnit prietenii adolescentei, doua zile in care am sarutat fete pe care in liceu doar intrazneam sa le privesc .

Dar probabil va intrebati cum a ramas cu prietena mea, am parasit-o cu cruzime, pe o banca in parc, intr-o dupamiaza de toamna, asa cum mi-am inchipuit mereu; sau continui sa fiu cu ea ca un las, fara tarie de caracter.
Pai, asta o veti afla alta data...