Dormitor, [Cronica lui Nero] |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).
Dormitor, [Cronica lui Nero] |
20 Feb 2008, 12:18 PM
Mesaj
#1
|
|
Gazda Hanului Grup: Admin Mesaje: 8.578 Inscris: 22 February 03 Din: Hanu Ancutei Forumist Nr.: 1 |
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Nero veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta! -------------------- |
|
|
20 Feb 2008, 01:29 PM
Mesaj
#2
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 30 June 07 Forumist Nr.: 10.035 |
Ma trezesc in toiul noptii speriat. Jumatatea de Luna care patroneaza pe bolta instelata isi trimite raze iscoditoare in mijlocul camarii mele. Este o liniste de mormant in odaita, nu se mai aude decat rasuflarea-mi gafaita datorita cosmarului nocturn... Pupilele mi se dilata incercand cu disperare sa se agate de un punct fix din jurul meu... In minte inca salastuieste ultima noastra discutie care dupa obisnuinta se incheie cu o mica disputa. Ma gandesc la noi, prin ochii unui inchizitor care este vesnic flamand sa gaseasca vinovatul in toata povestea asta... Sictirit, ma ridic din pat... scot o sticla de tarie din dulap, de la pastrare... imi torn mie, ii torn si Lui... Dar... toata initiativa imi dispare deodata, discursul care se anunta emotionant... pregatit din vreme, ramane prins parca cu o agrafa de birou undeva in spatele unui neuron si refuza cu desavarsire sa iasa la iveala... Apoi imi spun...Ce rost au vorbele cand e iubire? ele nu pot cuprinde doua orizonturi.... sa imbratiseze un infinit... Dar eu nu! iau repede un burete si sterg grabit gandul acesta din minte... Apoi privesc spre prietenul meu de pahar care in tot acest timp imi aruncase priviri cercetatoare, apoi un suras ii se schiteaza vag in coltul gurii. Dar avea dreptate...imi aprobase gandul proaspat incoltit in minte. Cum putea sa stie?! Pacatuisem.... M-am mintit singur! Tacut isi indreapta aratatorul spre mine... mirat de gest, ma privesc... dar nu vad nimic! Speriat ma iau cu mainile de cap si zbier singur in noapte... EU nu mai am nimic!? |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 08:59 AM |