Ce Ati Visat Sa Deveniti Si Ce Ati Devenit?, Remember: "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" Optiuni

[fiica_lunii]

Mi se pare interesant sa ne amintim ce ne doream cu ardoare sa devenim atunci cand in mintea noastra incepuse a se contura un ideal si in ce masura si-a indeplinit fiecare visul de devenire.
Aici ma refer in special la meserie, dar daca vreti sa extindeti si in alte sfere, nu e nici o problema.

O sa raspund eu prima, daca tot am deschis aceasta intrebare.
De cand eram o copilita si abia prinsesem creionul in mana imi placea sa desenez si sa pictez si visam sa devin pictorita. Mai tarziu, in scoala, toti profesorii de desen care i-am avut m-au incurajat sa-mi implinesc visul si sa merg la liceul de arta.... dar asta nu a corespuns cu dorintele intelectuale ale parintilor si iata ca am devenit contabila, meserie ce m-a adus cu picioarele pe pamant. De unde eram o romantica si o visatoare incurabila, nah ca m-am "vindecat". Am invatat sa practic aceasta meserie, sa o stapanesc.... dar nu o sa reusesc niciodata sa invat sa o iubesc. Sufletul meu ramane pe veci inchis undeva intr-o pictura.
Desigur ca am si pictat la viata mea destul de mult si cu succes, avand si ceva expozitii pe vremea cand eram la facultate (desigur faculta era de contabilitate ), dar ulterior cand m-am angajat, am costatat ca munca de contabil cam ucide astfel de manifestari... si sunt cam 5-6 ani de cand e eveniment daca mai pictez o icoana-doua.

Va astept cu relatari despre voi.

[Gavrochette]

Fiica_lunii, avem ceva in comun. Pana in clasa a opta toata lumea imi zicea sa dau la arte, dar eu ma uitam la pictorii pe care-i stiam si la lumea din jur si-mi ziceam "si ce pisici fac eu dup-aia, mor de foame cu tablourile in brate?" si am dat la filologie. Asta dupa ce mi-am dorit sa devin invatatoare, vanzatoare, calugarita (la 7 ani), cercetoatoare si handbalista. La liceu am prins mare drag de carte (adica mai mare decat pana atunci, pentru ca mi-a deschis ochii si m-a indrumat) si am inceput sa scriu. Iarasi toata lumea m-a laudat si m-a incurajat, dar tot nu voiam sa fac o cariera din asta (adica da, visez sa devin o scriitoare cunoscuta, dar sa am o meserie alaturi sa-mi tina de foame pana atunci).
Facultatea aleasa a fost cea de stiinte politice. Am facut doi ani si m-am plictisit, in mare pentru ca sectia respectiva fusese infiintata mai mult ca sa fie, iar cursurile erau in mare masura comune cu sectiile de sociologie, comunicare si filozofie... In plus simtul meu practic (in continua dezvoltare de cand am parasit "cuibul" parintesc) imi spunea ca pentru o cariera in politica, trebuie sa ma inscriu intr-un partid, ceea ce nu-mi suradea deloc (pentru ca nici un partid romanesc nu ma atragea). Intre timp incepusem si sa lucrez intr-o mica firma de publicitate (in paralel cu alte joburi micute gen traduceri, articole si altele asemenea pe un site international) si am prins drag de domeniul asta, mai ales ca se cere creativitate, deci am lasat balta politica cu gandul sa ma inscriu la advertising si mass-media.
Insa in peisaj aparuse Dani (sau Franck cum ii zice tot restul lumii, dar mie nu-mi place), iar relatia devenise prea serioasa ca sa mai continue la 2000 km distanta si sa ne vedem o data la 3 luni, asa ca dupa o perioada de cantarit ce-i pro si ce-i contra, am decis sa ma mut la el. Si gata cu publicitatea si cu facultatea...
Pana una-alta nu fac nimic, am inceput sa ma interesez de conditiile de inscriere la faculta aici (de data asta vreau litere sau stiinte internationale ) si poate mi-oi gasi si ceva de munca pana ma marit, desi in afara de chelnerita sau menajera nu prea am alte sanse deocamdata.
Asta e povestea viselor mele pana acum. Poate peste 5 ani voi fi tot aici si va voi spune ca am devenit scriitoare sau politician sau... cine stie...

Acest topic a fost editat de Gavrochette: 4 Feb 2008, 02:03 PM