Tacerea Cartilor, Cronica de carte a lui Gavrochette Optiuni

[Gavrochette]

Iata un topic unde putem povesti ce-am mai citit, ce pareri avem despre cartile in discutie, sa punem intrebari si altele asemenea.


1. Jingo - Terry Pratchett,din seria "The Discworld Chronicles", a 21-a carte. (Pun titlurile cartilor lui in engleza pentru ca la traducere se schimba mult. In franceza titlul a devenit "Va-t-en guerre")

Din cauza unei insule brusc aparute, puternicul oras comercial Ankh-Morpork si imperiul desertic Klatch incep un razboi (sau ma rog, incearca, dar cauza oficiala fiind asasinatul fratelui printului klatchian aflat in vizita la Ankh). Problema e ca... pai Ankh-Morpork exista pentru a face comert. Intr-adevar, piticii care lucreaza in fierariile orasului fac arme de foarte buna calitate, dar sunt evident vandute. Din intamplare, cel mai mare cumparator in ultima vreme e Klatch... Ankh-Morpork are cea mai buna scoala de asasini, atat de buna incat are studenti de peste tot in lume. Inclusiv din Klatch... printre cei mai buni. Cu toate acestea mandria aristocratilor ii obliga sa plece la razboi, siguri fiind ca "odata ce vor fi gustat raceala otelului nostru, klatchienii vor da bir cu fugitii" (un fragment foarte amuzant este cel in care printul klatchian le spune ofiterilor lui, inainte de pranzul de rigoare inaintea luptei, "nu stiu de ce cred ei ca gustul otelului rece ne va pune pe fuga, dar ma rog, in timpul mesei sa va prefaceti ca nu va place" ). Finalul e, ca de obicei, altul decat cel prevazut si logic
In rolurile principale, comandantul Garzii (un fel de politie), sir Sam Vimes, un tip foarte simpatic, desi sucit; sergentul Colon si caporalul Nobbs, cel din urma dintr-o specie necunoscuta inca; capitanul Carot (iarasi un personaj foarte simpatic, mai ales din cauza sinceritatii si naivitatii extreme si a lipsei oricarei urme de ironie) si prietena lui, agentul Angua (varcolac); Leonardo de Quirm, un echivalent caricaturizat al lui da Vinci; si bineinteles, Patricianul, lord Vetinari.

Din pacate, farmecul cartilor lui Pratchett se pierde cand e povestit, pentru ca el folosteste in general umorul de limbaj, jocurile de cuvinte, ironia mai mult decat comicul de situatie. Va recomand sa-l cititi

Doua din fragmentele mele preferate din Jingo:
Vetinari discutand despre pregatirile de razboi cu diversele persoane de vaza:
The Patrician turned to Mr Burleigh. (n.m.: seful Ghildei Hotilor)
'We surely have superiority in weapons, Mr BurIeigh?'
'Oh, yes. Say what you like about dwarfs, but we've been turning out some superb stuff lately,' said the President of the Guild of Armourers.
'Ah. That at least is some comfort.'
'Yes,' said Burleigh. He looked wretched. 'However, the thing about weapons manufacture... the important thing... '
'I believe you are about to say that the important thing about the business of weaponry is that it is a business,' said the Patrician.
Burleigh looked as though he'd been let off the hook on to a bigger hook.
'Er... yes.'
'That, in fact, the weapons are for selling.'
'Er... exactly.'
'To anyone who wishes to buy them.'
'Er... yes.'
'Regardless of the use to which they are going to be put?'
The armaments manufacturer looked affronted.
'Pardon me? Of course. They're weapons.'
'And I suspect that in recent years a very lucrative market has been Klatch?'
'Well, yes... the Seriph needs them to pacify the outlying regions...'
The Patrician held up his hand. Drumknott, his clerk, gave him a piece of paper.
'The "Great Leveller" Cart–Mounted Ten–Bank 500–pound Crossbow?' he said. 'And, let me see... the
"Meteor" Automated Throwing Star Hurler, Decapitates at Twenty Paces, Money Back If Not Completely Decapitated?'
'Have you ever heard of the D'regs, my lord?' said Burleigh. 'They say the only way to pacify one of them is to hit him repeatedly with an axe and bury what's left under a rock. And even then, choose a heavy rock.'
The Patrician seemed to be staring at a large drawing of the 'Dervish` Mk III Razor–Wire Bolas. There was a painful silence. Burleigh tried to fill it up, always a bad mistake.
'Besides, we provide much–needed jobs in AnkhMorpork,' he murmured.
'Exporting these weapons to other countries,' said Lord Vetinari. He handed the paper back and fixed Burleigh with a friendly smile.
'I'm very pleased to see that the industry has done so well,' he said. 'I will bear this particularly in mind.'
He placed his hands together carefully. 'The situation is grave, gentlemen.'
Colon si Nobbs discutand despre motivele razboiului:
'Ah, you see, some Klatchian nob gets topped here, and then they can send a snotty note saying, "You killed our big nob, you foreign nephews of dogs, this means war!" see? A perfect excuse.'
'Do you need an excuse to have a war?' said Nobby. 'I mean, who for? Can't you just say, "You got lots of cash and land but I've got a big sword so divvy up right now, chop chop?" That's what I'd do,' said Corporal Nobbs, military strategist. 'And I wouldn't even say that until after I'd attacked.'
'Ah, but that's 'cos you don't know about politics.'



2. The Fifth Elephant - Terry Pratchett

In intunecatul regat al Uberwaldului, patria vampirilor, a varcolacilor, a trollilor si a piticilor, se pregateste un mare eveniment: incoronarea regelui piticilor. Samuel Vimes este trimis cu catel, cu purcel, de catre Vetinari ca reprezentant al Ankh-Morporkului (oficial) si pentru a ancheta disparitia unei relicve foarte importante pentru pitici, fara de care ar izbucni un razboi subteran. Partea amuzanta e ca Vimes detesta vampirii, varcolacii, trollii si piticii (dar si oamenii, ceea ce-l scuza). Bineinteles, situatia se complica, pentru ca varcolacii nu-l plac pe Vimes, dar nici pe vampiri, insa vampirii (reprezentati de o contesa) vor sa-l ajute pe Vimes, care, dupa cum am zis, detesta mortii care inca mai misca (incluzand, pe langa vampiri, zombii si familia de Igori care ofera servitori tuturor familiilor de vaza). In plus, Angua revine in tara natala ca sa descurce treburile (in care familia ei e implicata), capitanul Carot demisioneaza ca s-o urmeze, iar la conducerea garzii ajunge sergentul Colon, total nepregatit sa fie ofiter... Un dezastru, ce mai.

Am uitat sa precizez ca Lumea-Disc e o lume fantasy-satira, purtata pe spatele a 4 elefanti uriasi, purtati la randul lor pe spatele marii testoase stelare A'Tuin

3. Feet of Clay - Terry Pratchett

Inca o carte din seria Garzii. La AnkhMorpork, doi mosnegi inofensivi sunt asasinati, Patricianul e otravit incetul cu incetul, golemii (folositi peste tot la muncile grele) o iau razna, caporalul Nobbs se dovedeste a fi contele de Ankh (si nu pot sa explic ce catastrofa imensa e ) iar Sam Vimes trebuie sa gaseasca raspunsuri pentru toate astea.
Se serveste cald, totul stropit cu umor de calitate si condimentat cu notele explicative specifice lui Pratchett.

4. Povestea tarfelor mele triste - Gabriel Garcia Marquez
Destul de dezamagitoare dupa toate elogiile pe care le-am auzit si citit la adresa lui Garcia Marquez.
Pe scurt, e povestea unui barbat de 90 de ani (nu spun batran, pentru ca el nu se simte deloc asa si o explica destul de bine pe tot parcursul cartii) care s-a indragostit de o pustoaica de 14 ani pe care a intalnit-o intr-un bordel. Ce mi-a placut a fost modul in care ii descopera personalitatea observandu-i somnul - pentru ca toate intalnirile lor au loc pe timp de noapte, mereu cand ajunge el in camera de bordel, ea doarme, si povestea asta intre frumoasa din padurea adormita si bestia (pentru ca se pare ca nu e deloc un barbat frumos, ca zic asa) e induiosatoare. Mai ales ca el nu stie cum o cheama, unde sta, iar cand bordelul s-a inchis brusc si el a intrevazut posibilitatea de a nu o mai gasi niciodata pe Delgadina (cum o numea el), suferinta i-a aratat cat de mult o iubea de fapt pe micuta.
O carte destul de buna, dar prea scurta (129 de pagini, cu font mare!) si inecata in detalii neinteresante (spre deosebire de Murakami, care are talentul de a povesti intr-un mod absolut captivant cum mananca un personaj castraveti cu sare) care distrag prea mult atentia de la povestea in sine.

5. La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami

La 12 ani, Hajime face cunostinta cu noua sa vecina si colega de clasa, Shimamoto-san, cu care va lega repede o profunda relatie de prietenie, bazata pe multele lucruri pe care le are in comun cu ea. Cei doi pierd legatura cand Shimamoto-san este obligata sa se mute din oras. Mai tarziu, Hajime o intalneste pe Izumi, alaturi de care descopera dragostea, dar amintirea lui Shimamoto-san nu-l paraseste. Un an mai tarziu, o pierde si pe Izumi, ranita profund de relatia pur sexuala pe care Hajime o avea cu verisoara acesteia.
Dupa plecarea la facultate, tanarul nu descopera ceva deosebit, ci o viata monotona, ce va dura pana cand o cunoaste pe viitoarea lui sotie, Yukiko.
La 37 de ani, Hajime duce o viata perfecta, atat de familie (alaturi de Yukiko si cele doua fiice) cat si profesionala (ajutat de socrul lui, deschide un bar de jazz care cunoaste un asemenea succes incat Hajime e nevoit sa mai deschida unul), insa Shimamoto-san revine din ce in ce mai mult in gandurile lui, reprezentand acel ceva care ii lipsea pentru a se simti implinit. Cand o intalneste in unul din barurile sale, Hajime isi da seama ca dintotdeauna Shimamoto-san a fost cea pe care a iubit-o. Insa sub frumusetea ei se ascund multe secrete pe care nu vrea sub nici un chip sa le dezvaluie, multa suferinta si o umbra de nebunie, care vor da peste cap viata lui Hajime.

Un roman delicios de bine scris, care ma face si mai dependenta de Murakami

6. Carpe jugulum - Terry Pratchett

"Carpe jugulum", deviza familiei de vampiri moderni Margopyr, insemnand, evident "pretuieste gatul". Familie care vrea sa paraseasca Uberwaldul cu ideile sale invechite si sa puna mana pe regatul Lancre unde sa infiinteze o noua forma de guvernare. Li se opune, bineinteles, Granny Weatherwax, o figura importanta a Lumii-Disc, impreuna cu celelalte 3 vrajitoare: fata mare (Agnes Nitt aka Perdita X, dupa principiul "in orice grasana se ascunde fata slaba - Perdita - si multa ciocolata"; Perdita a fost inventata de Agnes ca inlocuitor a ceea ce ea nu poate fi: slaba, romantica, etc, si in timp a devenit a doua ei personalitate), mama (Magrat Garlick, o alta ametita caraghioasa) si batrana zgripturoaica (Nanny Ogg, capul si tiranul absolut al unei familii de cel putin 150 de membri). Se mai amesteca un clan de pixies agresivi, "mentologie" (un fel de manipulare psihologica practicata cu mult succes de Granny Weatherwax) si celebrul general Tacticus, care da sfaturi de genul "in cazul unui asediu ce implica o armata expusa si una bine fortificata si cu provizii, fa tot posibilul ca armata ta sa fie cea dinauntru" (o caricatura a lui Sun Tzu si a cartii sale "Arta razboiului", citat mult mai des in "Jingo"), un preot omnian nu prea talentat (religia lui Om este, de asemeni, o satira a crestinismului, cu referiri dese la catolicism si protestantism) si se savureaza umorul britanic care impanzeste fiecare pagina.

Acest topic a fost editat de Gavrochette: 26 Jan 2008, 03:48 PM