Scrisoare Catre Mos Craciun Optiuni

[The Dude]

Ieri seara, in statia de metrou Eroilor.
Afara o zloata care amesteca stropi grei de ploaie cu fulgi mari de zapada.
Ajung in statie ciuciulete, taman la timp sa pot sa ii fac cu mana metroului de care aveam nevoie.
Nu e ziua mea norocoasa imi zic, amintindu-mi si de alte cateva evenimete petrecute la serviciu. Nici nu termin bine gandul si providenta ma contrazice: un al doilea tren isi face apariti la numai un minut dupa primul.

Urc in vagonul aproape gol, ocup loc, imi scutur sapca si incep sa adresez in minte urari "de-ale gurii", in ordine guvernantilor, primariei, primarului general...

In dreapta mea o mamica cu un copilandru de vreo trei anisori care n-are astampar nicio clipa. Mama se chinuie sa il scoata din fulare, din hainuta.. copilul se tot intoarce si da sa plece in alta directie.

Mai departe, pe alta bancuta, un fel de boschetar cu o caciula jegoasa si trasa pe ochi, cu un burtihan cirotic, sta cu privirea fixa si pierduta undeva la doi metrii in fata.
Copilul continua sa se agite, certandu-se cu mama lui pentru ceva cu care mama se pare ca nu este deloc de acord.

In final, scapat de haina grea si umeda, de caciula si de fular, pustiul tasneste catre vagabond cu o hartie impaturita in mana. Ii tot indruga ceva boschetarului, dar acesta nu reactioneaza in niciun fel. Il priveste neutru, ca o primata si in final incerca ceva ca un zambet.

Privesc mai cu atentie si intr-o fractiune de secunda pricep ce se intampla.
Ce idiot sunt: batran, burtos, barba, caciula, haina visinie cu emblema Rapidului care abia il poate cuprinde...
Batranul este insa evident mort de beat, si un mic cutremur se pregateste sa tulbure existenta pustanului.
Nu pot lasa lucrurile asa, si ma indrept spre copil, ma las pe vine in fata lui, si intind mana cerandu-i biletelul.
Abia acuma vad ca e un baietel, cu ochi mari si albastrii, a carui fata exprima multa hotarare.

Pustiul se uita la mine, se uita la batran, apoi iar la mine...In final se hotareste si zice:
-Da tu cine esti ??
- Eu sunt postasul, zic eu, iar el nu e Mos Craciun, e doar un domn care se intoarce acasa oboist dupa o zi de munca.
- Ce-i aia "Postasul" ???- intreaba copilul intorcand spatele mosului.
-Postasul e cel care duce scrisorile la destinatar..

Copilul se gandeste o clipa apoi intreaba:
-Ce-i aia "destinatar"
- Postasul, zic eu putin incurcat, ia scrisoarea de la tine si o duce celui caruia i-ai scris-o In cazul tau lui Mos Craciun.
-Ce-i aia "cazul tau" ??
Simt cum pustiulica asta incepe sa merite niste scatoalce, totusi imi pastrez calmul si ii zic:
-Tu imi dai mie scrisaorea si eu i-o duc lui Mos Craciun. Asta e treaba mea. Postasi cu asta se ocupa..

L-am facut., asa ca imi da biletelul face stanga imprejur si in mare goanna se intoarce la mamica. N-am inteles niciodata de ce copilandrii se deplaseaza numai in fuga.

Ma uit la biletel si apoi ridic privirea spre Mama. Cum copilul e inca cu spatele la mine o intreb din priviri ce sa fac. Mamica ridica din umeri si da din cap: "nu stiu, imi transmite gestul ei. Te-ai bagat singur, acum scoate-te singur.."

Ma asez inapoi pe scaun si privesc la biletel. Mama a inceput reampachetatul copilului.
La prima statie il ia de-o aripa si se grabesc spre coborare. Inainte ca usile sa se inchida copilul se intoarce si imi face cu mana. Mama imi zambeste. Le zambesc si eu..

Stam cu biletul in mana si ma gandeam in ce cacat m-am bagat. La oamenii mari promisiunile sunt ambigui si de convenienta, sunt mai degraba un fel de a amana o decizie neplacuta, sau care nu e la indemanaa. Pentru un copil promisiunea este insa sfanta. Intreaga lui lume e construita din promisiuni si este deajuns ca o singura data promisiunea sa nu se intample pentru ca echilibrul sa cedeze si universul intreg sa se cutremure din temeli pentru el.

Desfac cu maini tremurande biletelul: o casa, ceva ce ar putea fi un bradut, niste copii schitati din liniute. In coltul din dreapta jos vad clar un ursulet, alaturi de cuvantul DAN scris tot din linii care nu se termina la intersectii..

Copii traiesc in tineretea vesnica a promisiunii. Trebuie sa fac ceva....
Imi dau sema ca am lacrimi in ochi si ca cineva de pe bancheta din fata ma cerceteaza cu atentie. Imi scot ochelarii, si imi sterg ochii cu maneca.
Stiu ce am de facut: am sa cobor la Pacii si de acolo, la statia de benzina Agip am sa cumpar un plush. Daca am sa gasec un ursulet cu atat mai bine. Am sa il port cu mine toate zilele astea, poate ne mai intalnim, si atunci postasul are sa ii aduca copilului raspunsul la scrisaorea sa.
Postasii cu asta se ocupa.




Stand insa cu scrisoarea in mana si incercand sa ii descifrez mesajul mi-au venit in minte versurile lui Arghezii:

"Domnunle care citesti
In multe altele povesti,
Nu stiu cum sa-ti mai explic esti prea mare: fa-te mic.

Poti inchide usile,
Caci iti vin de-abusile,
Iesi din dogma si tiptil, fa-te la citit copil"

De aia dragi prieteni va invit sa postati aici scrisoarea voastra catre Mos Craciun.
O voi pune si eu ceva mai incolo, pentru ca:

"..aceasta dragul meu confrate,
Ne da alean si sanatate"

Acest topic a fost editat de The Dude: 14 Dec 2007, 04:56 PM