Ghidul Nesimtitului Optiuni

[ZuZu]

Uite că mi-a trecut prin mână şi „Ghidul nesimţitului” a lui Radu Paraschivescu. Era culmea nesimţirii să n-o găsesc pe undeva şi să n-o frunzăresc lacom când tocmai o stimabilă profesoară mi-a recomandat-o.
Trebuie să recunosc. În felul meu enervat de a mă lega de un profesor sunt un nesimţit. Tipologia mea n-am găsit-o din păcate în nostima carte a lui Paraschivescu. Tocmai asta caracterizează cel mai bine un nesimţit: nu se simte.
Ia uite ce zice Pleşu:
„N-ar fi exclus ca textul lui Radu Paraschivescu să ajungă şi pe mâna vreunui nesimţit. În acest caz, nesimţitului i s-ar oferi şansa să-şi revină, la capătul lecturii, în simţiri. Dar nu-mi fac iluzii. Nesimţiţii nu prea citesc.”
Ultima parte m-a bucurat. Eu obişnuiesc să citesc. Sau obişnuiam. De când cu a 12-a nu mai am timpul ce-l aveam odată. Şi cel mai probabil e că poate până la pensie, n-am să mai citesc cum am citit până acum. Să sperăm că n-am dreptate.
O singură critică mi-aş permite să aduc acestei cărţi. Paraschivescu îi face pe aceşti nesimţiţi nişte fiinţe raţionale. Nişte oameni care te enervează cu dinadins. Cel puţin aşa mi s-a părut mie. Însă eu consider că astfel de oameni sunt prea proşti, ca să-şi dea seama că enervează restu’ lumii. Aceştia acţionează instinctual fără să le pese de nimeni, principala lor trăsătură fiind egoismul. Nişte ciori care-şi fac nevoile pe trecători fără să se uite-n jos.
M-aş bucura să stau într-o zi la o bere cu un om ca Paraschivescu. Dau 300 de discuţii de la o bere din care n-a ieşit mai nimic pentru una cu un om ca el.

[Aramis]

Finis Mundi

Radu Paraschivescu
Joi, 06 Noiembrie 2008

"Mergeţi la culcare liniştiţi. Sfârşitul lumii n-o să vină la noapte, fiindcă în Australia e deja mâine.“
Deşi poanta e spumoasă, mulţi români au privit-o chiorâş, adulmecând izul blasfemiei. Alţii, înşurubaţi în superstiţii groteşti, s-au temut ca nu cumva gluma să fie o formă de forţare a norocului. Totul are o limită, şi-au şoptit ei în barbă. Nu se cade să fii ireverenţios în faţa unui lucru atât de grav, nu se ştie cum vom fi pedepsiţi. Cu sau fără sfatul care deschide acest paragraf, românii se pregătesc să sărbătorească un deceniu de când se antrenează pentru sfârşitul lumii. De prin 1999 încoace, România are perioade când intră într-un cantonament general unde principala ocupaţie e identificarea simptomelor de finis mundi.

Restul articolului il gasiti accesand link-ul de la inceputul post-ului. Enjoy