Narcis Si Gura-de-aur, povestea unui penitent si a unui aventurier Optiuni

[Nastratin]

Ok vad ca nu se "arunca" nimeni... hai ca-ncep eu cu una din cele mai citite carti ale lui Hesse.

Rezumatul: Intamplarile se petrec candva in perioada Evului Mediu tarziu... Narcis si Gura-de-Aur se cunosc in tinerete la scoala unei manastiri. Narcis era un student eminent si plin de devotiune, Gura-de-Aur nu era nici el slab totusi ceva in personalitatea sa nu se potrivea cu locul respectiv. Narcis il ajuta sa descopere in launtrul sau amintirea mamei care murise in copilarie, si de atunci Gura-de-Aur hotaraste sa paraseasca manastirea si sa cunoasca lumea.

Cea mai mare parte a cartii urmareste istoria vietii lui Gura-de-Aur, cum el incepe prin a invata dragostea trupeasca de la nenumarate femei, cum isi descopera apoi inclinatia de artist si intra in atelierul unui sculptor, cum pentru el mereu apare contradictia dintre dorinta de a experimenta lumea si nevoia de interiorizare pe care o presupune crearea unei opere de arta.

La sfarsitul cartii Gura-de-Aur revine la manastire si lucreaza la o ultima opera. Intre timp Narcis ajunsese abate daca nu ma-nsel, in orice caz e descrisa opozitia dintre vietile celor doi, si prietenia ciudata care ii lega. Finalul nu-l dezvalui ca sa nu stric placerea celor care n-au citit cartea inca...

Impresia mea: cu siguranta una din cele mai bune carti a lui Hesse, personajele par perfect incadrate in timpul in care traiesc, istorisirea in sine se potriveste foarte bine Evului Mediu. Ca toate cartile lui Hesse e scrisa intr-un stil biografic, placut, firesc. Imaginea de baza a cartii e amintirea mamei pierdute, cautarea ei in viata, in arta, dorul dupa ea...

Alte opinii daca mai sunt, va invit...