Preoti, Artisti Si Militieni In Republica Moldova, arta si cenzura Optiuni

[vitalic sprincea...]

Cu o oră înainte de începerea spectacolului "Monoloagele vaginului", actorii şi spectatorii au fost anunţaţi că acesta nu se va mai juca02 Octombrie 2007, 20:49
Afişări: 349
Astăzi, la ora 19.00, era preconizat începutul spectacolului "Monoloagele Vaginului" de Eve Ensler, în regia lui Nelly Cozaru, şi urma să fie găzduit de Filarmonica Naţională. Deşi postul de ştiri ProTV Chişinău aunţa azi la ştiri că spectacolul are loc şi azi, cu o oră înainte de începutul acestuia, regizoarea şi actorii au aflat că există un ordin care interzice derularea acestuia. Contactată de UNIMEDIA, Nelly Cozaru ne-a declarat următoarele:

"Spectacolul a fost suspendat pe o perioadă nedefinită şi ne pare foarte rău. Cu mare chin, spectacolul s-a desfăşurat ieri, astăzi însă, nu s-a putut.
Azi, spectacolul nu ar fi trebuit să aibă loc, însă s-au depus toate eforturile, şi în final am obţinut aprobarea ministrului.

Azi toată ziua, a am scris cereri şi explicaţii la comisariatul de poliţie că spectacolul nu este erotic sau depravant. În final totul a fost bine, domnii de la comisariat ne-au urat succes şi chiar i-am invitat la spectacol.
În a doua parte a zilei mă liniştisem pentru că ştiam că totul este bine şi nu vor mai exista aceleaşi probleme".

Întrebată de UNIMEDIA cum s-a ajuns ca seara spectacolul să nu aibă loc, dna Cozaru a menţionat că atît ea cît şi toată echipa, care era gata machiată, au fost anunţaţi că deşi obţinuseră aprobarea, spectacolul nu va avea loc.

"M-a sunat doamna Bivol, directorul Filarmonicii, şi mi-a zis că au luat-o pe sus cei de la comisariat din cauza spectacolului şi trebuie să suspendăm desfăşurarea lui".

Regizoarea nu a putut să ne răspundă cine totuşi se face reponsabil de interzicerea desfăşurarării spectacolului. "Nu ştiu nimic, ne simţim foarte neajutoraţi şi nu avem cui să ne adresăm. Vreau doar să spun că nu suntem slugile Satanei, aşa cum se spune. Ne pare foarte rău că suntem judecaţi fără acoperire. Cei care ne vorbesc de rău ar trebui întîi să vină să vadă spectacolul şi apoi să-şi facă o opinie.

Ne cerem scuze de la toţi spectatorii care ar fi dorit să vadă "Monoloagele vaginului", dar în situaţia în care pur şi simplu nu ni se permie, nu putem face nimic" a menţionat Cozaru.

Spectacolul buclucaş a fost suspendat pe o perioadă nedeterminată şi nu se ştie dacă va mai avea loc.

Cu alte detalii revenim în zilele următoare. Fiţi pe fază!

[vitalic sprincea...]

pozitia mea:
niste crestini si arta
Aseară, 2 octombrie, spectacolul „Monoloagele vaginului”, care urma să se joace pe scena Filarmonicii Naţionale, a fost scos de pe afiş şi suspendat pe o perioadă nedeterminată de timp ca urmare a protestului unor organizaţii religioase. „Este imoral”, zic ultracreştinii moldoveni. Mai mult, regizorul Nelly Cozaru a fost chemată la comisariatul de poliţie (probabil Centru) din Chişinău, să dea explicaţii în legătură cu caracterul presupus „depravant” şi „erotic” al montării.

Nelly Cozaru: "M-a sunat doamna Bivol, directorul Filarmonicii, şi mi-a zis că au luat-o pe sus cei de la comisariat din cauza spectacolului şi trebuie să suspendăm desfăşurarea lui".

... Prima nedumerire este una cu caracter formal juridic: care sunt supoziţiile legale ale intervenţiei comisariatului de poliţie în teatru? Care sunt resorturile intervenţiei rapide a forţelor de ordine din moment ce acestea se prefac a fi surde la sesizările, apelurile şi interpelările unor organizaţii neguvernamentale, cetăţeni, instituţii mass-media, în cazuri mult mai grave, de corupţia sau abuz? Cum se poate, ca într-un stat laic, unde Biserica este (formal) despărţită de stat art. 31 (4) din Constituţie, unde libertatea creaţiei artistice este garantată şi nu poate fi supusă cenzurii art. 33 (1) din aceeaşi lege , unde libertatea conştiinţei este garantată prin art. 31 (1) , unde Nimeni nu poate fi urmărit pentru convingeri, gândire, credinţă sau necredinţă religioasă - art. 5(1) din LEGEA Nr. 125 din 11.05.2007 privind cultele religioase şi părţile lor componente?

Să fie un semn al tranziţiei spre o Teo-democraţie? De unde slăbiciunea organelor de drept moldovene pentru sutane? De unde şi reflexele astea realist-socialiste de a cenzura arta? Să fie biserica un nou Glavlit? De ce i se dă voie miliţianului să dea nepedepsit cu ranga în Constituţie, „în numele legii” şi să cheme la „carandaş” oamenii de creaţie? Eu cred că ar trebui să se autosesizeze toate uniunile de creaţie, în frunte cu adormita (se trezeşte doar la alegeri şi la colive patriotice) Uniune a Scriitorilor şi cea Teatrală, măi neni frunţi luminate, nu lăsaţi cenzura să intre în atelier, pe urmă n-o mai scoateţi de acolo!

A doua nedumerire este una cetăţenească şi se referă la categoriile etice „moral” şi „imoral”- aruncate cu atâta lejeritate în spaţiul public de intelectualul colectiv al bisericii ortodoxe din Moldova. În mod clar, în opinia ortodocşilor moldoveni, este imoral să vorbeşti în public despre vagin (ce contează că ei o fac, atât în public, cât şi în particular, folosind termeni mai duri, originali şi populari); este imoral să te întrebi despre soarta femeii în spaţiul nostru social (ei, avem 8 martie, de curând şi ziua bunicuţei, oare nu e suficient?); este imoral să spui că femeia moldoveană este concepută ca o maşină de produs copii (cu toate obligaţiile aferente – muncă casnică, gătit); este imoral să spui că o fiinţă umană (femeia) are nevoie de afecţiune, de atenţie; că femeia trebuie protejată în lumea asta bărbătească dură!

Este „moral”, probabil, tot după mintea sfinţilor noştri capi duhovniceşti, faptul că preoţii conduc automobile de la BMW în sus, ca Mitropolia Moldovei şi-a tras un sediu care cedează în lux doar Ambasadei Federaţiei Ruse la Chişinău şi ... Muzeului Luvru, că în 16 ani de capitalism sălbatic, preoţimea moldovenească nu a rostit nici o virgulă sau măcar două puncte împotriva eroziunii liantului social, a creşterii galopante a inechităţilor sociale, că în 16 ani Biserica Ortodoxă din Moldova nu a putut construi un pol etic, social şi intelectual care ar fi îmblânzit tranziţia moldavă, că Biserica l-a părăsit pe Hristos şi pe săracii lui, fără a uita să lustruiască pantofii mai-marilor zilei, că bisericile de la ţară se risipesc şi nu vine nimeni în afara sărbătorilor de Iarnă şi a Sfintelor Paşti, că există, în general, o asemenea instituţie...

si

arte si militieni
Un cititor al articolului de pe Unimedia, cu privire la interzicerea spectacolului „Monoloagele vaginului”, după Eve Ensler, zice, încercând să se urce pe cealaltă parte a baricadei: „Monoloagele vaginului este un kitsch, pentru prostii care doresc sa-si creeze imaginea de "gânditori profunzi".

Altul, la fel de „critic”: „Am citit aceasta lucrare. Este de-a dreptul haioasă. Şi scrisă de o autoare a cârei moralitate lasă de dorit. Haideţi să ne gândim ce vom învăţa din acest spectacol. Părerea mea , nimic. Se promovează doar imoralitatea”.

Concluzia ambilor este: nu merită să se facă atâta vâlvă pentru o piesă slabă.

O judecată de gust inocentă, nu?

Doar că, nu ar trebui să punem căruţa înaintea calului şi nici să proiectăm retroactiv nişte valori estetice pe o stare lucruri juridică... E un fel de revoluţie cromatică manipulatoare.

A spune că o piesă este slabă, sau că este un kitsch este un lucru absolut normal în sfera culturală a socialului, dar când acest lucru îl hotărăsc miliţienii şi forţele de ordine, este o problemă gravă.

În acest scandal al „M.V.” (aşa cum apare acum avizul despre interzicerea spectacolului) există 3 părţi: biserica, arta şi...miliţianul moldovenesc cu reflexe sovietice. Biserica are dreptul constituţional, legal, moral şi social de a protesta, de a supune criticii orice creaţie a spiritului uman care se vrea artă sau cultură. La fel, artistul, are dreptul, libertatea şi Obligaţia de a crea liber şi nestingherit, de a-şi exercita libertatea creaţiei aşa cum crede de cuviinţă.

Din contra, miliţianul nu are dreptul să supună cenzurării, să interzică, să suspende sau să procedeze la urmărire penală în cazul artistului (atâta timp cât acesta nu încalcă legile statului de drept). Miliţianul poate să fie amator de artă, cunoscător – nimeni nu are dreptul să-i interzică să vina la spectacol, concert în calitate de simplu spectator, dar dacă vine cu bastonul şi uniforma şi stinge lumina, atunci e o problemă gravă cu democraţia moldovenească de matineu.

Numele problemei este imixtiunea puterii în sferele autonome: arta, religiosul, sfera privată. Arta trebuie judecată şi discutată cu criterii artistice, morale, la limită, religioase, însă în nici un caz cu bastonul de poliţist, fluierul şi telefonul anonim al unui comisar de poliţie... Discuţiile despre valoarea literară ale „Monoloagelor vaginului” trebuie să se poarte în sfera literară, cea culturală şi cel mult, în cea religioasă, nu însă la comisariatul de poliţie.

Este straniu că Uniunile de creaţie moldovene „dorm” acest abuz..