Antiscrisul, despre pacatele scrisului Optiuni

[katrynell]

AntiScrisul


A SCRIE!... ce ritual pagan!
Oferi pe altarul celorlalti o parte din tine, o bucatica rupta din ce ai tu mai bun…
Iti insiri sufletul pe hartie ca pe-o tava de argint, ce-o duci de unul singur la altar. Asezi jertfa pe altar cu smerenie si-apoi te retragi cu plecaciune si mergand indarat, pentru a nu intoarce spatele sfinteniei. Si dupa aceea astepti…mult si bine!!…
Astepti ca jertfa ta sa-ti aduca mantuirea.
Si de la cine mantuirea?!... De la ceilalti?
De unde stii ca dupa terminarea slujbei nu se pun la mancat pe-nfulecate? Toate jertfele sunt, pana la urma, intr-un fel sau altul, consumate.
Mere dulci, placinte, nuci si-o lumanare-aprinsa…
Ti-ai cules ca din gradina gandurile tale cele mai oachese si mai parguite, asupra carora ai ars ca soarele de iulie si-ai plouat cu lacrimi fierbinti; le-ai asezat in cuvinte-ntinse-n siruri mandre, unul dupa altul. Cuvant dupa cuvant, sir dupa sir, noapte dupa zi, zi dupa noapte…Ai albit noptile si-ai intunecat zilele in cautarile tale prin lumea asta si prin alte lumi, doar-doar te vei gasi pe tine.
Si cand vor talmaci, cu banuiala-n suflet , fasii din adevarurile tale, mai tare isi vor casca falcile si mai puternici se vor face, hranindu-se, impotriva ta.
Scrisul e-un adevar ce se grabeste sa-ti scuipe-afara natura dintr-o data. Te va fura pe tine tie insuti .
Cuvintele se vor ingreuna si vor deveni colturoase precum pietrele aruncate-n ceilalti.
Si pentru asta, cand te vor palmui, iti vor taia o mana pentru a o face; iti vor smulge din trup un picior pentru a-ti da cu el suturi in fund.
S-a ales singur, scrisul, in rolul de-ati improsca afara din “eu”-l halucinant, de-ati cultiva iluzia, udand-o la radacina ca pe-o floare rara. De a-ti truca sufletul, de-al droga, de-al face si de-al desface, pana cand te arunca undeva la mijlocul drumului dintre tine si tine insuti; locul unde ai toata libertatea de-a pretinde prea mult de la tine.
Scrisul e grabit in a te vinde si usuratec, precum o curtezana ce se ofera din prima unui visator a carui fantezie nu indraznise altceva decat timide atingeri de mana. Spulbera cu nepasare visul si aseaza femeia nuda in fata ravnitorului. Si se produc explozii in tot universul, se distrug intregi constelatii… Caci visul se ciocneste de realitate.
.De ce oare nu s-a multumit sa-mbrace cuvintele in haine lucitoare, sa le travesteasca si sa le trimita la plimbare in fraze voluptoase si onduitoare?. Sa creeze astfel confuzia, ce-i mult mai dulce si mai seducatoare. .
Nu-i decat un tortionar nemilos, scrisul, care vrea sa te oblige sa marturisesti odata pentru totdeauna ceea ce nici tu nu stii: cine esti, Don Quijote ori Sancho Panza?
E o bestie ce nu iese afara decat exorcizata si decat pentru a pangari imaculatele foi de hartie, planuindu-ti moartea prin cuvinte.
O moarte miseleasca, mintit ca ti se eutanasiaza sufletul, aflat de mult in metastaza. Si ca va fi ingropat, apoi, tot in mormantul fiintei tale…Si tot fictiv…

[katrynell]

Antiscrisul (continuare)



Scrisul , ca si bufonii de curte , are un destin tragic: ori se schimonoseste si face tumbe spre hazul tuturor, ori primeste suturi in fund. Se gaseste intotdeauna cineva care sa suteze…din pura plictiseala: ce-ai vrut sa spui? Cine te crezi?si argumentele, unde sunt? Ai spus prea multe , ori prea putine, iar indiferenta-i vinovata. Necunoasterea –i de pus la zid, in timp ce cunoastere cu prea multa siguranta de sine e aroganta curata si atac la persoana. Pe de alta parte, incertitudinea nu se iarta nici ea, ca de cautarile de sine nu-i nimeni curios si ia cauta tu in alta parte si nu mai plictisi lumile nevoioase de idei clare, cu paragraf si fara semnul exclamarii la sfarsit.
Se cere coerenta, precizie , informationism. Daca nu, la padure domnilor!
Ce, nu vedeti ca societatea-i in continua miscare? Oportunismul e in floare si nimeni nu are timp s-asculte cuvinte timide, rostite aproape in soapta.
Suntem in epoca batutului cu pumnul in piept, in masa, in figura celor care se opun.
Trebbie sa se vorbeasca clar, raspicat si coerent si sa nu se spuna nimic.
Iniziativele sunt apreciate numai cand au directia precisa a starii pe loc.
E vremea faptelor si nu a vorbelor, caci vorbele nu tin de foamea de nimicuri decat atunci cand critica pe altii. Si nu oricum!..doar cu o exprimare docta, ermetica pe cat posibil(ceea ce nu se intelege se aproba din start si starneste admiratie).
Asa ca domnii scriitorasi, professionisti sau amatori, condeieri de toate tipurile, sa bage de seama nu carecumva sa neglijeze curentele actuale. Care curente sunt doua mari si late: stilul politicizat, spre-a demonstra ca esti un intelectual cu sange-n el, si stilul “nici un stil”, adica in functie de ce se cauta.
La stilul politicizat nu e obligatoriu sa ai oarecare aderente dreptace sau stangace, Dimpotriva, daca aranci cu pietre in toti laolalta esti foarte apreciat. Bineinteles, grija mare la ce fel de pietre, caci cititorii nu-ti permit o exprimare simpla, banala. Pregateste-te bine inainte de a spune ceva. Eventual repeta ce-au spus altii, dar intr-o alta forma si cu cateva adaugiri. Ti se va da dreptate…
Alta tema care-ti asigura succesul si pe care puteti sa bateti campii degajat este aceea a ortodoxismului .Mai mult de-atat, e la moda….adica ce fel de “scriitator” esti, daca nu te-ai aplecat macar un pic, asupra “ filosofo-credintei”??....Nici macar nu trebuie sa fii original(nici n-ai avea cum, Biblia a fost deja scrisa!), ci doar sa-ti dai cu parerea. Pei ci pe colo sa ungeti la suflet cu aforisme, sa presarati cu taranisme pline de intelepciune.Dar nu exagerat, caci se cauta mai mult limbajul doct(, de student care.a facut Teologia, dar n-a terminat-o) impletit cu citate celebre.
Stilul livresc seduce din prima; se cauta texte difficile, de descifrat,,ca doar suntem in epoca decodificarii ca si activitate onorabila. De texte, de telefoane, de pasword-uri, de orice. Nu se cauta profunzime si originalitate, ci lecturi de descifrat, ca o proba de capacitate pentru complexatii de inferioritate.
Estetism??? Ce-i aia , domnilor? Sa se spuna ceva la zi, un subiect interesant! Ca asta ne doare, curiozitatea ne omoara si tot ce vrem e barfa la nivel inalt, de intelectualitate.
Deci ne-am inteles! Ori barfa politica, ori eseu pe tema religiosa.
Tema religiosa era optionala, dar a devenit obbligatorie de cand anumite somitati si-au dat proba de excelenta pe tema respectiva.
Cand unul vorbeste despre crestinism si mai vorreste si bine, te prostrezi in fata lui ca-n fata unui adevar la carev ajung scriitorii abia la batranete.
Tineretul mandria tarii sa faca bine si sa se inarmeze cu citate din cele spuse de somitatea in cauza si treaba –i gata in a-si demonstra cultura.
Tineretul mandria sa termine odata cu cautarile astea ale identitatii proprii si sa ia cartea in mana(cea pubblicata de profu’) ca gaseste el acolo de toate. Altfel, va fi pedepsit aspru si anume va cadea in “subcultura”, va fi dispretuit si matrasit din cercul inteligentilor.
Nu poti sa stai in cerc, daca ai alta scara de valori. Ori esti cu scara , ori cu cercul!!!